ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6492/2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/2020, reclamantul Municipiul Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

- anularea Notei de Neconformitate nr. x/20.11.2019 comunicată reclamantului la data de 10.12.2019 număr de înregistrare x și implicit și a obligației de plată a corecției financiare în sumă de 2.469.088,66 RON.

- anularea Deciziei nr. 70/11.02.2020 comunicată cu subsemnații la data de 17.02.2020 număr de înregistrare x și implicit și a obligației de plată a corecției financiare în sumă de 2.469.088,66 RON.

- obligarea pârâtului la plata/rambursarea către reclamant a tuturor reținerilor financiare deja efectuate raportat la corecția financiară aplicată - Cuantumul reținerilor însumează 1.928.944,15 RON (contribuție FEDR) respectiv 295.014,98 RON (contribuție buget de stat) - anexe.

2.1 Prin sentința civilă nr. 3672 din data de 18.08.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București a reținut, în esență, că în speța de față reclamanta nu acționează în calitate de autoritate publică, ci de persoană vătămată, așa cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, iar actul a fost emis de pârâtă în calitatea sa de autoritate publică, fiind aplicabilă teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, s-a reținut competența de soluționare a prezentului litigiu în sarcina instanței de la sediul reclamantului.

2.2 Prin sentința nr. 716/CAF din data de 16 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale exclusivă a Tribunalului Bihor, în soluționarea prezentei acțiuni, invocată de pârât, și a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflict negativ de competență între Tribunalul Bihor și Tribunalul București, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și s-a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării asupra conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a apreciat că instanța de la sediul pârâtului este competentă să judece prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii la Tribunalul București, reținând că Municipiul Oradea este o instituție publică din categoria celor la care face referire dispozițiile legale invocate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Municipiul Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (MLPDA), a solicitat anularea Notei de neconformitate nr. x/20.11.2019 cu privire la obiectivul de investiții "Creșterea mobilității urbane pietonale și ciclistice pe malul stâng al Crișului Repede în Municipiul Oradea" (și, implicit, a obligației de plată a corecției financiare în sumă de 2.469.088,66 RON) și anularea Deciziei nr. 70/11.02.2020 (și, implicit, a obligației de plată a corecției financiare în sumă de 2.469.088,66 RON), privind contestația formulată de către Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Oradea, cu obligarea pârâtului la rambursarea către reclamant a tuturor reținerilor financiare efectuate raportat la corecția financiară aplicată, în cuantum de 1.928.944,15 RON (contribuție FEDR), respectiv în cuantum de 295.014,98 RON (contribuție buget de stat) - anexe.

Instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente teritorial în funcție de interpretarea dată art. 10 alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la calitatea reclamantului de persoană juridică de drept public și a calității în care acesta a contractat.

Înalta Curte constată că în raport de obiectul demersului judiciar ce face obiectul prezentului litigiu, în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care reglementează competența teritorială de soluționare a cauzelor în materia contenciosului administrativ "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Totodată, art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019 prevede că "Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu", iar art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 definește noțiunea de "instituții publice locale" ca fiind "denumirea generică, incluzând comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora".

Așadar, având în vedere că reclamantul Municipiul Oradea este o persoană juridică de drept public, care se regăsește în concret în definiția noțiunii de instituție publică locală, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile, sub aspectul competenței teritoriale de soluționare a cauzei, prevederile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 antereferite, care atribuie competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul pârâtului, fără a distinge după calitatea pârâtului, competența teritorială fiind stabilită de legiuitor în mod exclusiv în raport cu calitatea pe care o are reclamantul, teza a II-a a acestui alineat referindu-se expres la situația în care acțiunea este introdusă de o autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora.

Așa fiind, suntem în prezenta unei necompetențe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziții speciale, pe care părțile nu o pot înlătura, instanța putând să o invoce din oficiu în condițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică a reclamantului Municipiul Oradea și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, care este în municipiul București, față de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Oradea și pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2020.