ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6453/2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 05.09.2019 pe rolul Tribunalului București, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și A., anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare privind proiectul cod HURO/0802/129_AF cu titlul "B.", precum și anularea Deciziei nr. 5 din 03.05.2019 privind soluționarea contestației și, pe cale de consecință, exonerarea Unității Administrativ-Teritoriale - Municipiul Oradea de la plata corecției financiare stabilite prin acestea, de 100% din valoarea contractului de achiziție publică, respectiv suma de 2.180.460,64 euro cu TVA.

A mai solicitat obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice la restituirea sumei de 1.079.454,37 RON, reprezentând contravaloarea corecției financiare aplicate și achitate și obligarea A. la restituirea sumei de 1.484.045,28 euro, reprezentând contravaloarea corecției financiare aplicate și achitate, iar, în subsidiar, obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) la restituirea sumei de 1.079.454,37 RON și a sumei de l.484.045,28 euro.

Prin sentința civilă nr. 109/13.01.2020 Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 538 din data de 03 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Oradea, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și A., în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

În considerente a reținut incidența normei de competență de la art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 și definiția noțiunii de autoritate publică, astfel cum este reglementată la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 554/2004, apreciind că Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Oradea nu a formulat acțiunea în calitate de autoritate publică prin raportare la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci în calitate de beneficiar al contractului de finanțare cod HURO/0802/129/15.11.2011 încheiat cu autoritatea de management din Ungaria în cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-România 2007-2013, cât și al contractului de cofinanțare nr. x/01.08.2012 încheiat cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.

Altfel, a considerat că în speță, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Oradea se comportă ca o persoană juridică de drept privat, iar nu ca un organ al statului, și, raportat la această calitate, se impune aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I în privința identificării instanței competente din punct de vedere teritorial.

În aceste condiții, în raport cu sediul reclamantei, care acționează în calitate de beneficiar al unor contracte de finanțare, aflat în raza teritorială a județul Bihor, a apreciat că în cauză competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Oradea - secție de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 98 din data de 12.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Oradea, invocată de către pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta U.A.T. Municipiul Oradea, prin primar, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Innovacios es A., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sens în care a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea emiterii regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut incidența normei de competență de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la momentul sesizării instanței, precum și a dispozițiilor art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, apreciind că prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, care definește persoanele juridice de drept privat asimilate autorităților publice, nu sunt aplicabile în cauză întrucât UAT Municipiul Oradea este o persoană juridică de drept public înființată prin lege.

Astfel, a apreciat că în condițiile în care unitatea administrativ teritorială este o persoană juridică de drept public constituită prin lege, ea nu poate fi în niciun caz și o persoană juridică de drept privat asimilată autorității publice, în funcție de calitatea în care acționează, doar persoanele juridice de drept privat putând fi asimilate autorităților publice în anumite condiții.

Prin urmare, a apreciat că în cauză competentă material și teritorial să soluționeze cauza este Curtea de Apel București.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește interpretarea normei de drept privind competența teritorială în materia contenciosului administrativ.

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Oradea a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și A., anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare privind proiectul cod HURO/0802/129_AF cu titlul "B.", precum și anularea Deciziei nr. 5 din 03.05.2019 privind soluționarea contestației; exonerarea reclamantei de plata corecției financiare stabilite prin acestea, în cuantum de 2.180.460,64 euro cu TVA; obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice la restituirea sumei de 1.079.454,37 RON, reprezentând contravaloarea corecției financiare aplicate și achitate; obligarea A. la restituirea sumei de 1.484.045,28 euro, reprezentând contravaloarea corecției financiare aplicate și achitate. În subsidiar, a solicitat obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) la restituirea sumei de 1.079.454,37 RON și a sumei de l.484.045,28 euro.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 05.09.2019:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecință, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 05.09.2019.

Astfel, textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță sediul unuia dintre pârâți fiind pe raza Municipiului București.

Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecință, interpretarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privință, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorului nu instituie vreo distincție în stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincția se face doar în funcție de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competența teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială-Municipiul Oradea și pe pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și A., în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2020.