ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5204/2021

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor în data de 07.09.2020, reclamantul Municipiul Oradea prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației, a solicitat anularea Notei de Neconformitate nr. x/09.12.2019 ce vizează proiectele:

- Cod SMIS 115162 - "Creșterea eficienței energetice a clădirilor existente la Liceul Teoretic Onisifor Ghibu din Municipiul Oradea"; Cod SMIS 115132 - "Creșterea eficienței energetice a Școlii Gimnaziale Dacia din Municipiul Oradea"; Cod SMIS 115157 - "Creșterea eficienței energetice a Grădiniței cu program prelungit nr. 20 - Municipiul Oradea", comunicată la data de 06.01.2020 în ceea ce privește loturile x și 3 și la data de 30.01.2020 în ceea ce privește lotul x, și implicit a obligației de plată a corecției financiare în sumă totală de 28.130 RON (lot l - 14.850 RON, lot x - 9.480 RON, lot x - 3.800 RON); anularea Deciziei nr. 105/26.02.2020 comunicată la data de 06.03.2020, număr de înregistrare 210043, și implicit și a obligației de plată a corecției financiare în sumă totală de 28.130 RON (lot x - 14.850lei, lot x - 9.480 RON, lot x - 3.800 RON) și obligarea pârâtului la plata către reclamant a tuturor reținerilor financiare deja efectuate, raportat la corecția financiară aplicată.

2.1. Prin sentința nr. 882 din 08.12.2020 Tribunalul Bihor a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Bihor și, în consecință a declinat în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul MUNICIPIUL ORADEA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că normele de competentă reglementate de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare, iar în prezenta cauză reclamanta este o autoritate publică, fiind incidentă teza a doua a dispoziției legale, care stabilește competența în favoarea instanței de la sediul pârâtului.

2.2. Prin sentința civilă nr. 746 din 13 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel, secția a IX a contencios administrativ și fiscal s-a admis exceptia necompetentei materiale și teritoriale.

S-a dispus declinarea cauzei privind pe reclamantul Municipiul Oradea prin Primar și pe pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice, și Administrației, în favoarea Tribunalului Bihor.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a suspendat din oficiu judecata.

A fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că Municipiul Oradea nu a formulat acțiunea în calitate de autoritate publică prin raportare la art. 2 alin. (1) lit. b) Legea 554/2004, ci în calitate de beneficiar al contractului de finanțare încheiat cu Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, căruia i s-a aplicat prin nota de neconformitate nr. x/09.12.2019 o corecție financiară în sumă de 28.130 RON.

A constatat instanța că reclamantul Municipiul Oradea se comportă ca o persoană juridică de drept privat, iar nu ca un organ al statului, care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Obiectul acțiunii îl constituie cererea formulată de reclamantul Municipiul Oradea prin primar privind anularea Notei de Neconformitate nr. x/09.12.2019 ce vizează proiectele Cod SMIS 115162 - "Creșterea eficienței energetice a clădirilor existente la Liceul Teoretic Onisifor Ghibu din Municipiul Oradea", Cod SMIS 115132 - "Creșterea eficienței energetice a Școlii Gimnaziale Dacia din Municipiul Oradea", Cod SMIS 115157 - "Creșterea eficienței energetice a Grădiniței cu program prelungit nr. 20 - Municipiul Oradea" și a obligației de plată a corecției financiare în sumă totală de 28.130 RON; și anularea Deciziei nr. 105/26.02.2020 comunicată la data de 06.03.2020, număr de înregistrare 210043, și implicit și a obligației de plată a corecției financiare în sumă totală de 28.130 RON și obligarea pârâtului la plata către reclamant a tuturor reținerilor financiare deja efectuate, raportat la corecția financiară aplicată.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage calitatea reclamantului instituție publică de persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului, de natura raportului juridic dintre reclamant și pârât, ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamanta acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamant într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Interpretarea pe care Curtea de Apel București o dă dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, nu are fundament legal. Din interpretarea istorico-teleologică a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018 (Pl-x nr. 76/2018, Camera Deputaților), rezultă că s-a avut în vedere, realizarea unei distribuții corecte și clare a cauzelor între instanțe de pe același palier, evitându-se încărcarea unora în detrimentul celorlalte; eliminarea introducerii aceleiași cereri la mai multe instanțe diferite, cereri repetitive, cu sute de reclamanți care fac imposibilă verificarea acestora, ajungându-se astfel la soluții diferite; corecta administrare a probelor, precum și o reducere a cheltuielilor procedurale, aspecte ce vizează ipoteza acțiunilor introduse de persoane fizice și juridice de drept privat.

Astfel, aplicarea în speță a tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează exclusiv situația reclamanților persoane fizice sau juridice de drept privat.

În ipoteza litigiilor introduse de reclamanți autorități publice, instituții publice sau asimilate acestora competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, fără a se face distincțiile reținute Curtea de Apel București.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantului Municipiul Oradea și sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este instanța aflată în circumscripția teritorială a municipiului București.

La stabilirea instanței competente din punct de vedere al competenței materiale, Înalta Curte are în vedre dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, care instituie criteriul pragului valoric al acțiunilor, în raport de valoarea corecției financiare, respectiv 28.130 RON.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Municipiul Oradea prin primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației în favoarea Tribunalului București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.