ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.10.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4736/2021

HOTĂRÂRE
14.10.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4736/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31.12.2019 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta UAT Județul Bihor prin Consiliul Județean Bihor a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, anularea Notei de neconformitate nr. x/18.04.2019, emise de pârât cu privire la proiectul cod SMIS 125117 cu titlul "Reabilitare și modernizare x - Uileacu de Criș (DN1) - Bălaia - Burzuc - Sârbi (DN19), județul Bihor" anularea Deciziei nr. 147/08.07.2019, emise de pârât privind soluționarea contestației prealabile; obligarea pârâtului la virarea sumei de 7.728.021,44 RON, echivalentul corecției financiare de 25% din valoarea inițială a Contractului nr. x/28.02.2012, plus valoarea suplimentară a contractului dată de Actele adiționale nr. x/18.07.2012, y/29.03.2016, z/05.12.2016, w/19.04.2017, t/18.12.2017, s/21.12.2017, q/20.06.2018 și 23/13.07.2018; acordarea cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 29/CA/2020-P.I. din data de 17 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și s-a declinat spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta UAT Județul Bihor prin Consiliul Județean Bihor, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației.

În considerentele sentinței a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1), (1

1

), (3) și (4), respectiv alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 554/2004, în raport cu care a apreciat că este competentă să soluționeze cauza instanța de la domiciliul pârâtului, atunci când reclamant este o autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 38 din data de 19.01.2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale; a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta UAT Județul Bihor prin Consiliul Județean Bihor, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 alin. (1) lit. b) din același act normativ, privind definiția autorității publice, considerând că reclamanta UAT Județul Bihor prin Consiliul Județean Bihor nu a formulat acțiunea în calitate de autoritate publică, care acționează în regim de putere publică, ci în calitate de beneficiar al contractului de finanțare, situație în care se comportă ca o persoană juridică de drept privat, iar nu în calitate de organ al statului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 31.12.2019:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecință, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 31.12.2019.

Astfel, textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului București.

Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecință, interpretarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privință, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorului nu instituie vreo distincție în stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului ori cu împrejurarea că ar fi acționat sau nu în regim de putere publică, ci distincția se face doar în funcție de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competența teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Bihor, prin Consiliul Județean Bihor, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 14 octombrie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-11-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5204/2021
rile care au generat conflictul de competență 2.1. Prin sentința nr. 882 din 08.12.2020 Tribunalul Bihor a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Bihor și, în consecință a declinat în favoarea Curții de Apel Bu
ÎCCJ 2020-02-05
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 582/2020
Ședința publică din data de 5 februarie 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărâr
ÎCCJ 2023-06-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3071/2023
Ședința publică din data de 7 iunie 2023 Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalu
ÎCCJ 2021-09-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4335/2021
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 01. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
ÎCCJ 2021-05-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3198/2021
Ședința publică din data de 26 mai 2021 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată
Sursă