ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3071/2023

Ședința publică din data de 7 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 05.05.2021, reclamanta UAT Municipiul Marghita a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, anularea actului de control care cuprinde nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/31.08.2020, pentru proiectul cod SMIS 124065, aferent contractului de finanțare nr. x/06.06.2019, emis de pârât, anularea deciziei nr. 436/05.11.2020 privind soluționarea contestației formulate de reclamantă, precum și obligarea pârâtei la restituirea următoarelor corecții financiare stabilite pentru cele două contracte: 134000 RON fără TVA pentru contractul nr. x/17.07.2019, încheiat cu A. S.R.L., respectiv de 130000 RON fără TVA pentru contractul nr. x/07.08.2019, încheiat cu B. S.R.L.

2.1. Hotărârea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios de administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 607 din 1 iulie 2021, Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță sesizată a avut în vedere calitatea reclamantei și sediul pârâtului. Astfel, calitatea reclamantei de autoritate publică este în măsură să atragă incidența art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, iar Tribunalul București este competent să judece prezentul litigiu, ca instanță în circumscripția căreia este situat sediul pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației.

2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 5900 din 13 octombrie 2021, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut că acțiunea a fost formulată în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, ipoteza raportului juridic litigios întemeiat pe prevederile acestei ordonanțe, cea în care instanța de contencios administrativ este sesizată de subiectul de drept al raportului juridic de drept administrativ, nemulțumit de actul autorității publice pârâte, fiind asemănătoare celei reglementate prin teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, referitoare la situația în care instanța de contencios administrativ este sesizată de persoana care se consideră vătămată prin actul autorității pârâte, acestea fiind și prevederile incidente în materia competenței.

Prin urmare, a reținut că revine instanței de la sediul reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Marghita competența exclusivă de soluționare a cauzei, respectiv Tribunalului Bihor.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În cauză, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Marghita, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, a solicitat anularea actului de control care cuprinde nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/31.08.2020, pentru proiectul cod SMIS 124065, aferent contractului de finanțare nr. x/06.06.2019, emis de pârât, anularea deciziei nr. 436/05.11.2020 privind soluționarea contestației formulate de reclamantă, precum și obligarea pârâtei la restituirea următoarelor corecții financiare stabilite pentru cele două contracte: 134000 RON fără TVA pentru contractul nr. x/17.07.2019, încheiat cu A. S.R.L., respectiv de 130000 RON fără TVA pentru contractul nr. x/07.08.2019, încheiat cu B. S.R.L.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Marghita are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora. Totodată, art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019 prevede că "Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu".

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamanta nu acționează în calitate de emitent al unui act administrativ emis în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituție publică, fără a face distincție între situațiile în care instituție publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Marghita și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Marghita și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Marghita și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.