ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.06.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3376/2021

HOTĂRÂRE
03.06.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3376/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 3 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamanta Comuna Sânmartin a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației anularea Deciziei nr. 155/19.03.2020 de soluționare a contestației și a notei de neconformitate nr. x/20.12.2019, formulând pretenții principale și subsidiare privind corecția financiară dispusă.

Prin sentința civilă nr. 65/CA/2020 - P.I. din data de 16 iulie 2020 a fost admisă excepția și competența de soluționare a cauzei, fiind declinată în favoarea Tribunalului București, secția a II-a CAF, unde cauza a fost înregistrată la data de 21.07.2020.

2.1 Prin sentința civilă nr. 6341 din 25 noiembrie 2020, Tribunalul București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihot, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în esență că, în speță, nu reclamanta Comuna Sânmartin are calitatea de autoritate publică în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind beneficiarul contractului de finanțare, ci pârâtul este organul de stat care acționează în regim de putere publică.

Prin urmare, calitatea de persoană juridică de drept public are relevanță procesuală din punctul de vedere al competenței doar în situația în care această calitate dă naștere unui raport juridic de drept material dezechilibrat, respectiv atunci când persoana juridică de drept public acționează în regim de putere publică, deci cu puteri discreționare, ipoteză în care se poate apăra interesul pârâtului prin judecarea litigiului cât mai aproape de sediul/domiciliul acestuia.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bihor, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 441 din 6 mai 2021, Tribunalul Bihor a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, în cauză, întrucât reclamanta Comuna Sânmartin este o instituție publică, în speță sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3), teza finală din Legea nr. 554/2004, actualizată competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la sediul pârâtului, care în speță este situat în București.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanta Comuna Sânmartin a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației anularea Deciziei nr. 155/19.03.2020 de soluționare a contestației și a notei de neconformitate nr. x/20.12.2019, formulând pretenții principale și subsidiare privind corecția financiară dispusă.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantului instituție publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta Comuna Sânmartin are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamanta acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamant într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Totodată nu este relevantă nici definiția noțiunii de beneficiar dată de art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența în raport de calitatea reclamantei, iar în prezenta cauză, reclamanta nu este persoană juridică de drept privat, ci o persoană juridică de drept public.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituție publică, fără a face distincție între situațiile în care instituția publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantei Comuna Sânmartin și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului București.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Sânmartin și pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-11-02
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5204/2021
rile care au generat conflictul de competență 2.1. Prin sentința nr. 882 din 08.12.2020 Tribunalul Bihor a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Bihor și, în consecință a declinat în favoarea Curții de Apel Bu
ÎCCJ 2022-04-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2151/2022
competența teritorială aparține instanței de la sediul reclamantului beneficiar în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, cu trimitere la art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, aplicabil în temeiul art. 5 alin. (3) din C. proc. civ.. Tribuna
ÎCCJ 2021-09-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4104/2021
Ședința publică din data de 22 septembrie 2021 Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii Prin cererea de chemare în judecată formulată
ÎCCJ 2021-06-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3425/2021
a oricăror sume care nu au fost reținute în contul achitării corecției financiare (58.000 RON); - plata de despăgubiri către UAT Municipiul Oradea, în cuantumul dobânzii legale pentru corecția financiară aplicată (58.000 RON) calculate de l
ÎCCJ 2021-05-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3198/2021
Ședința publică din data de 26 mai 2021 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată
Sursă