ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 943/2020

Ședința publică din data de 4 iunie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 25 iulie 2017 sub dosar nr. x/2017, reclamantul Municipiul Craiova prin Primar, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni prin schimbare cu certificate de proprietate nr. x/19.01.1995, a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 7/10.01.1995, precum și a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 60/07.03.1995 și, pe cale de consecință, să se dispună rectificarea în sensul radierii înscrierii din cuprinsul Cărții Funciare nr. x a localității Craiova, privind imobilul situat în Craiova, județul Dolj, compus din teren intravilan în suprafață de 4897,90 mp din acte (4885 mp din măsurători) și construcția C 1 - grădină și creșă cu regim de înălțime S+P+E (Sc 904 mp), având număr cadastral provizoriu 18788, identificate în încheierea nr. 9130/30.05.2005 emisă de OCPI Dolj.

Prin sentința civilă nr. 12458 din 15 noiembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2017, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul MUNICIPIUL CRAIOVA prin Primar, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., în favoarea Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă sub dosar nr. x/2018.

Prin sentința nr. 138/2018 din 11 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanții Municipiul Craiova și Consiliul Local al Municipiului Craiova prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.A., B. S.A., A. S.A., SIF Moldova și FPS București - actual AAAS.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Municipiul Craiova și Consiliul Local al Municipiului Craiova - prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 294/2019 din 25 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a fost respinsă excepția netimbrării apelului; a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanții MUNICIPIUL CRAIOVA - prin Primar și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA împotriva sentinței nr. 138/2018 din 11 octombrie 2018 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu pârâții S.C. A. S.A., S.C. B. S.R.L., C., D. și E..

Împotriva acestei decizii, recurentele-reclamante Municipiul Craiova - prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Craiova au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentele-reclamante apreciază că soluția instanței de apel este greșită în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a S.C. A. S.A..

În acest sens, arată că această pârâtă are calitate procesuală pasivă, atât timp cât este înscris dreptul de proprietate în CF nr. x Craiova cu privire la imobilul în litigiu, în baza contractelor de vânzare-cumpărare.

Solicită ca instanța de recurs să constate că s-a solicitat nulitatea absolută a unor contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni și radierea înscrierii dreptului de proprietate, în consecință raporturile juridice sunt legate de proprietate.

Recurentele-reclamante apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în raport cu reținerea dispozițiilor aplicabile prezentului litigiu.

Astfel, apreciază că hotărârea instanței de apel fost dată cu încălcarea normelor de drept material, atunci când reține în cauză aplicabilitatea numai a dispozițiilor C. civ. de la 1864 în raport de dispozițiile exprese ale art. 6 alin. (1) și (3) noul C. civ. și art. 102 din Legea nr. 71/2011, iar nu cele ale art. 5 din Legea nr. 71/2011 ce vizează aplicabilitatea noului C. civ. la efectele viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării acestuia în vigoare, din raporturile de proprietate.

În acest context, recurentele arată că sunt incidente dispozițiile din Noul C. civ. și totodată apreciază nereale aspectele reținute de instanța de apel cu privire la chestiunile legate de proprietatea imobilului situat în Craiova, str. x, potrivit cărora, au fost tranșate prin hotărâri judecătorești definitive.

De asemenea, recurentele-reclamante solicită să se constate că este incident, din acest punct de vedere, și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., privind existența motivelor contradictorii.

În raport de legea nouă aplicabilă litigiului, recurentele invocă și dispozițiile art. 1246 C. civ. și art. 1247 alin. (1) C. proc. civ., pentru a demonstra nulitatea celor trei contracte de vânzare-cumpărare.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei a rezultat că pârâta nu deținea un act translativ de proprietate al imobilului în litigiu, cu atât mai mult cu cât în baza Protocolului încheiat în 31 decembrie 1990 a fost predat Inspectoratului Școlar Județean Dolj și în temeiul art. 166 alin. (3) din Legea învățământului s-a reintegrat în patrimoniul instituțiilor și unităților din subordinea Ministerului Învățământului.

Față de cele menționate, se apreciază de către recurente că a avut loc o vânzare a bunului altuia care are ca efect nulitatea contractelor, actul juridic fiind lovit de nulitate.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a depus la 19 august 2019 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de apel.

Intimatele-pârâte S.C. A. S.A. și C. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, intimatele-pârâte D. și B. S.R.L. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 17 octombrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 23 octombrie 2019, intimata-pârâtă SIF MOLDOVA depunând punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din 6 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenții-reclamanți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA și MUNICIPIUL CRAIOVA prin Primar împotriva deciziei nr. 294/2019 din 25 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte D., B. S.R.L., C., S.C. A. S.A. și E. și a acordat termen la data de 26 martie 2020 și apoi la 21 mai 2020, cu citarea părților.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurenții-reclamanți Consiliul Local al Municipiului Craiova și Municipiul Craiova prin Primar este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Într-un prim motiv de recurs, recurentele consideră că soluția instanței de apel este greșită în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a S.C. A. S.A., întrucât această societate are calitate procesuală pasivă atâta timp cât apare în Cartea Funciară nr. x Craiova ca proprietar, al imobilului situat în Craiova, str. x.

Această susținere este greșită, întrucât nulitatea absolută a unui contract se constată numai între semnatarii contractului de vânzare-cumpărare, iar în speța de față, astfel cum rezultă din analiza contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni, S.C. A. S.A. nu este semnatară în nici unul din aceste contracte, aspect corect reținut de Curtea de Apel Craiova în considerentele deciziei atacate, prin care a constatat că aceasta nu este parte contractantă în actele juridice a căror nulitate se solicită și că, nefiind parte în raportul juridic obligațional dedus judecății, nu justifică calitatea procesuală pasivă în cauză, iar din această perspectivă, critica formulată pe acest aspect este nefondată.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin critica subsumată acestui motiv de recurs, recurentele susțin că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, atunci când reține în cauză aplicabilitatea numai a dispozițiilor C. civ. de la 1864 în raport de dispozițiile exprese ale art. 6 alin. (1) și (3) noul C. civ. și art. 102 din Legea nr. 71/2011, iar nu cele ale art. 5 din Legea nr. 71/2011 ce vizează aplicabilitatea noului C. civ. la efectele viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării acestuia în vigoare, din raporturile de proprietate.

Aceste critici sunt nefondate, urmând a fi respinse, întrucât constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni, se face exclusiv în raport cu încălcarea unor dispoziții legale, ce ocrotesc un interes general, norme anterioare sau cel mult contemporane cu data încheierii contractului a cărui nulitate absolută se cere, iar în speța de față contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni au fost încheiate în perioada 10 ianuarie 1995 - 7 martie 1995. În susținere sunt prevederile art. 6 alin. (1) și (3) noul C. civ. coroborat cu prevederile art. 3 și art. 4, precum și cu art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

In acest context, se reține că instanța de apel a făcut aplicarea corectă a C. civ. de la 1864, iar nu a prevederilor noului C. civ. care nu se aplică în speță, apreciind că incidența unui caz de nulitate absolută se analizează prin raportare la situația juridică existentă la momentul încheierii actului juridic contestat și că, în cauză nu se deduc judecății "raporturi de proprietate", ci se contestă valabilitatea unor contracte.

Așadar, sunt nefondate criticile recurentelor referitoare la incidența dispozițiilor noului C. civ., legea aplicabilă fiind corect stabilită de către cele două instanțe, în cauză nefiind incidente, pe cale de consecință, nici dispozițiile art. 1246 alin. (1) C. civ., susținute de acestea.

Într-o altă critică se susține faptul că terenul aferent imobilului situat în Craiova str. x, proprietatea S.C. A. S.A. nu a fost transmis prin act încheiat în formă autentică, fiind astfel încălcate prevederile art. 46, devenit art. 67 din Legea nr. 18/1991.

Această critică nu poate fi primită, având în vedere că actul de transmitere a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu este Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate eliberat de Ministerul Industriilor, care este act administrativ, un act de dispoziție al unei unități administrative centrale a statului, ce excede formei ad validitatem cerute de dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 și, pe cale de consecință, nu este necesară forma notarială autentificată.

Astfel, contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni, fiind emise de autorități administrative ale statului, în temeiul Legii nr. 58/1991 privind privatizarea societăților comerciale sunt autentice de la emitere și nu necesită autentificare notarială.

De asemenea, recurentele susțin faptul că au devenit proprietarele imobilului în litigiu, în baza Protocolului încheiat la data de 31 decembrie 1990, încheiat între S.C. A. S.A. și Inspectoratul Județean Dolj și în temeiul art. 166 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995.

Mai susțin recurentele că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei a rezultat că pârâta nu deținea un act translativ de proprietate al imobilului în litigiu, cu atât mai mult cu cât în baza Protocolului încheiat în 31 decembrie 1990 a fost predat Inspectoratului Școlar Județean Dolj și în temeiul art. 166 alin. (3) din Legea învățământului s-a reintegrat în patrimoniul instituțiilor și unităților din subordinea Ministerului Învățământului, context în care apreciază că a avut loc o vânzare a bunului altuia care are ca efect nulitatea contractelor, actul juridic fiind lovit de nulitate.

Această critică este nefondată, având în vedere că reclamantele nu menționează care sunt dispozițiile legale încălcate la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni, norme care să atragă după sine sancțiunea nulității absolute a acestor acte, respectiv norme care să ocrotească un interes general.

De asemenea, se reține că Legea învățământului nr. 84 din 24 iulie 1995, nu era în vigoare la data încheierii actelor juridice a căror anulare se cere și nu se aplică în speța de față.

Totodată, trebuie avută în vedere și decizia Curții Constituționale nr. 121 din 16 octombrie 1996, care a statuat că "prevederile art. 166 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995 sunt constituționale numai în măsura în care reintegrarea, fără plată, a bazei materiale aferente procesului de instrucție și educație se referă la imobilele din patrimoniul societăților comerciale la care statul deține majoritatea capitalului social, nu și la imobilele aparținând societăților comerciale care s-au privatizat în condițiile legii".

Așadar, chiar dacă reclamantele solicită nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni, cât și rectificarea Cărții Funciare, în motivarea acțiunii indică doar articole din noul C. civ., precum si Legea învățământului nr. 84/1995, care nu erau în vigoare la data încheierii contractelor, menționând că au devenit proprietarele imobilului în baza Protocolului din 31 decembrie 1990, precum și H.G. nr. 147/1999, se constată că aspectele evocate nu pot să conducă la anularea contractelor în litigiu, întrucât aceste chestiuni au fost tranșate irevocabil prin decizia nr. 2862 din 26 aprilie 2005 pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2002, care a subliniat că protocolul din 31 decembrie 1990 "nu are natura unui act juridic valabil de transmitere a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea instituției de învățământ".

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurentele critică hotărârea instanței de apel, întrucât sunt motive contradictorii pe care se întemeiază decizia instanței de apel atunci când apreciază că obiectul cauzei îl reprezintă constatare nulitate absolută contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Critica formulată este nefondată, urmând a fi respinsă, întrucât conform principiului disponibilității, prin cererea formulată și precizată la data de 20 iunie 2018, reclamantele au învestit instanța de judecată cu constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni:Contractul de vânzare cumpărare de acțiuni prin schimbarea cu certificate de proprietate nr. x din 19 ianuarie 1995 - încheiat între C. si D., Contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 7 din 10 ianuarie 1995 - încheiat între C. si FPS București și contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 60 din 7 martie 1995 - încheiat între B. S.R.L. si FPS București, acte juridice încheiate în baza Legii speciale nr. 58/1991 privind privatizarea societăților comerciale.

În acest context, se constată că instanța de apel în mod corect a reținut în considerente acest aspect, menționând în expunerea de motive de ce imobilul în litigiu nu este obiect al contractelor contestate.

În raport de cele reținute, Înalta Curte apreciază această critică a fi nefondată, întrucât contrar susținerilor recurentei, hotărârea este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, apreciind că motivele contradictorii invocate de recurente, nu pot fi reținute având în vedere că între considerente și dispozitiv nu există contradicții.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA și MUNICIPIUL CRAIOVA prin Primar împotriva deciziei nr. 294/2019 din 25 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte D., B. S.R.L., C., S.C. A. S.A. și E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA și MUNICIPIUL CRAIOVA prin Primar împotriva deciziei nr. 294/2019 din 25 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte D., B. S.R.L., C., S.C. A. S.A. și E..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2020.