ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 691/2020

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Craiova, secția civilă, la data de 11 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., prin mandatar B., a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Craiova, prin primar, și Consiliul Local Craiova, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 400 m.p., situată în Craiova, județul Dolj, teren pe care a înțeles să îl evalueze la suma de 80.000 de euro.

Prin Sentința civilă nr. 14945 din data de 13 decembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Craiova, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția civilă.

Prin Sentința nr. 188 din data de 30 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Dolj, secția I civilă, a respins excepția puterii de lucru judecat și excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., prin mandatar B., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Craiova, prin primar, și Consiliul Local Craiova.

Prin Decizia nr. 3274 din data de 5 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins apelul formulat de reclamantul A., prin mandatar B., împotriva Sentinței nr. 188 din data de 30 martie 2018, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți Municipiul Craiova, prin primar, și Consiliul Local Craiova, ca nefondat.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A., prin mandatar B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2017, la data de 15 martie 2019.

Intimații pârâți Municipiul Craiova, prin primar, și Consiliul Local Craiova au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului și au solicitat, în principal, constatarea nulității recursului, iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

În susținerea excepției nulității recursului au arătat că, pe de o parte, cererea de recurs nu este motivată, iar, pe de altă parte, nu au fost indicate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, nefiind arătate în concret care sunt normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel.

În cauză nu a fost depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia reținându-se că decizia recurată este supusă căii de atac a recursului, că prezenta cerere de recurs este formulată în termen legal, iar recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.590 RON.

S-a constatat că numitul B. (succesibil al recurentului-reclamant A.) a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, cerere ce urmează a fi soluționată în conformitate cu dispozițiile O.U.G nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

În ceea ce privește criticile formulate de recurentul-reclamant, raportorul și-a exprimat opinia în sensul că ar fi incidentă excepția nulității recursului, invocată de către intimații-pârâți.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., a fost comunicat părților care nu au formulat puncte de vedere.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 28 ianuarie 2020, fără citarea părților, în vederea pronunțării asupra admisibilității în principiu a recursului, reținându-se și excepția nulității căii de atac invocată de intimații-pârâți.

Înalta Curte, prin Încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în vederea soluționării cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulate în cauză, a dispus amânarea analizei admisibilității în principiu a recursului declarat de reclamantul A., prin succesibil B., împotriva Deciziei civile nr. 3274 din 5 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, la data de 10 martie 2020.

Prin Încheierea de ședință din data de 25 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte a admis cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de petentul B. - succesibil al recurentului-reclamant A. - și a dispus scutirea petentului de la plata taxei judiciare de timbru datorate pentru recurs, în cuantum de 3.590 RON.

La termenul din data de 10 martie 2020, Înalta Curte a constatat că a operat transmiterea calității procesuale de la recurentul-reclamant A. (decedat) către numiții B., C., D. și E. și a dispus introducerea în cauză a acestora în calitate de recurenți-reclamanți.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Analizând excepția nulității recursului, în condițiile art. 493 alin. (5) și art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile susținute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În speță, deși a fost invocată incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținându-se că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete a raționamentului curții de apel care a determinat soluția de respingere, ca nefondat, a apelului și nici nu au fost arătate care sunt dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel.

Astfel, prin cererea de recurs, după redarea soluției și a motivării cuprinse în decizia recurată, s-a arătat că instanța de apel a constatat că potrivit Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Craiova aprobată prin H.G. nr. 965/2002 și H.G. nr. 141/2008, terenul aparține domeniului public, iar cele două hotărâri de guvern sunt ulterioare obținerii titlului de proprietate al reclamantului, respectiv Sentința nr. 764 din data de 26 ianuarie 2000, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2000.

Totodată, s-a susținut că, deși în motivare instanța a reținut prevederile Legii nr. 58/1974 și ale Legii nr. 59/1974, precum și faptul că terenul a fost expropriat prin Decretul nr. 401/1983, exproprierea s-a făcut în mod greșit pe numele F., întrucât titularul dreptului de proprietate la momentul exproprierii era G., titlul fiind reprezentat de certificatul de moștenitor nr. x/1976 eliberat de Notariatul de Stat Timiș.

Față de cele arătate, s-a solicitat instanței de recurs ca, reanalizând probele administrate în cauză, să admită calea de atac, să caseze decizia recurată și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Or, nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de recurs, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate, aspectele privind situația de fapt sau cele care vizează modul de apreciere a probelor.

Instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

De asemenea, criticile privind stabilirea situației de fapt nu se convertesc în niciun motiv de nelegalitate, și nu doar în cel invocat, deoarece stabilirea situației de fapt este atributul instanței de fond sau de apel din perspectiva caracterului devolutiv al apelului.

Ca atare, Înalta Curte reține că, în speță, invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este una formală, nefiind arătat în concret care sunt dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel și nici nu au fost dezvoltate critici care să se grefeze pe raționamentul curții de apel care a determinat respingerea, ca nefondat, a apelului și care să tindă a demonstra nelegalitatea deciziei recurate.

Prin urmare, având în vedere că susținerile formulate prin cererea de recurs nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Așa fiind, cum criticile formulate prin cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenții B., C., D. și E. împotriva Deciziei nr. 3274 din data de 5 decembrie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2020.

GGC - CL