ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 605/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 605/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 5 februarie 2020
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Expunerea situației de fapt derivând din hotărârile judecătorești pronunțate în cauză
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor - prin Penitenciar București Rahova, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a deciziei nr. 232/04.08.2016, repunerea părților în situația anterioară prin reîncadra-rea în muncă în funcția de agent șef principal de penitenciare, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, de la data desfacerii contractului individual de muncă 04.08.2016 până la re-integrarea efectivă, obligarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 euro în cazul în care integrarea este posibilă sau 100.000 euro dacă reintegrarea nu mai este posibilă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 6449/17.10.2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 a respins ca tardiv formulată cererea reclamantei privind anularea deciziei nr. 232/4.8.2016 emisă de pârâtă, a respins ca prescris capătul de cerere privind sporul TBC aferent perioadei 2004-2006 și a respins în rest acțiunea reclamantei ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs reclamanta A., iar prin decizia civilă nr. 1327 din 14 martie 2019, Curtea de Apel București a respins recursul ce nefondat.
Împotriva deciziei Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nr. 1732/23.03.2018, pronunțată în dosar x/2017, A. a formulat contestație în anulare, înregistrată sub nr. x/2019.
Curtea de Apel, analizând cu prioritate inadmisibilitatea contestației în anulare, a apreciat că este întemeiată și, prin Decizia nr. 118 din 10.05.2019, a respins contestația în anulare formulată de A., împotriva deciziei civile nr. 1327/14.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata Administrația Națională a Penitenciarelor - Prin Penitenciar București Rahova, ca inadmisibilă.
În argumentele expuse în susținerea soluției, Curtea de Apel, a reținut că, în cazul contestației în anulare speciale, una dintre condițiile de admisibilitate ce rezultă din prevederile arătate are în vedere obiectul acesteia, care nu poate să fie decât o hotărâre pronunțată de instanța de recurs. Această condiție este îndeplinită în cauză, fiind contestată decizia civilă nr. 1732/23.03.2018, pronunțată în dosar x/2017 în recursul formulat de contestatoare, care avea calitatea de recurentă reclamantă.
Însă, conchide instanța, având în vedere că, prin contestația în anulare nu se arată concret motivele de fapt pentru care contestatoarea, apreciază ca fiind aplicabile cazurile de anulare indicate doar formal, prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2,3,4 C. proc. civ., contestația va fi respinsă ca inadmisibilă.
Curtea a mai constatat că nu se arată de către contestatoare, concret, nici existența vreunei erori materiale, nici nu se invocă faptul că instanța de recurs ar fi omis cercetarea vreunui motiv de casare și nici faptul că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
Singurele motive invocate constau în faptul că nu ar fi fost lăsată să-și citească integral notele de ședință în fața instanței de recurs și lipsa încheierii de ședință din 14.03.2019, motive care nu se circumscriu motivelor expres și limitativ enumerate de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., iar, prin restul argumentelor aduse prin contestație, se reiau de fapt motivele de fapt și de drept invocate pe fondul litigiului atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de recurs, contestatoarea urmărind astfel rejudecarea recursului fără a invoca un motiv de anulare a deciziei.
Revizuirea formulată în cauza de față
Împotriva deciziei civile nr. 118 din 10.05.2019 pronunțată de Curtea de Apel București a promovat cerere de revizuire contestatoarea A..
Prin Decizia nr. 597 din 19 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei promovate de revizuenta A., împotriva sentinței civile nr. 118/10.05.2019 pronunțate de către Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Administrația Națională a Penitenciarelor Prin Penitenciar București Rahova, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând în esență, că deciziile a căror contrarietate este sesizată de revizuentă sunt pronunțate în ambele cazuri de Curtea de Apel București.
Motivele și temeiul legal al cererii de revizuire
Înalta Curte, la data de 6 noiembrie 2019, a fost învestită cu soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta A..
În motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 118/10.05.2019 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019, întrucât cu privire la același litigiu a mai fost pronunțată și Decizia nr. 1327/14.03.2019 în dosarul nr. x/2017 pronunțată de Curtea de Apel București, cele două hotărâri cuprinzând dispoziții potrivnice.
Hotărârea supusă revizuirii
În esență, după o descriere a situației de fapt și drept revizuenta a susținut că, prin Decizia nr. 118/10.05.2019 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă contestația în anulare formulată de A., împotriva deciziei civile nr. 1327/14.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017,în contradictoriu cu intimata Administrația Națională a Penitenciarelor - Prin Penitenciar București Rahova, ca inadmisibilă.
Arată în continuare revizuenta că Decizia nr. 232/04.08.2016 emisă de Directorul Penitenciarului București Rahova, prin care au încetat raporturile de muncă cu Penitenciarul Rahova este lovita de nulitatea absolută. Cererea înregistrată sub nr. x din data de 04.08.2016, considerată de intimata-pârâta drept cerere de demisie este de asemenea lovita de nulitate, consimțământul fiind viciat prin dol și violență.
Revizuenta arată că a fost forțată să formuleze cererea de demisie și că acest act nu poate produce consecinte juridice, fiind un act juridic lovit de nulitate.
Hotărârea în raport de care se invocă contrarietatea
Prin Decizia nr. 1327/14.03.2019 în dosarul nr. x/2017 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost respins recursul privind pe recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 6449/17.10.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 și pe intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor prin Penitenciar București Rahova, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, așa cum rezultă din constatările tribunalului, decizia nr. 232/04.08.2016 a fost comunicată reclamantei la data de 9.08.2016, iar acțiunea în anulare a fost formulata de reclamanta în data de 18.12.2017 după depășirea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 din Legea 554/2004.
În acest context, în mod corect tribunalul nu a mai procedat la analiza pe fond a susținerilor reclamantei privind nelegalitatea deciziei atacate, nici a capetelor subsecvente accesorii capătului privind anularea deciziei (cele privind reintegrarea și plata drepturilor salariale precum.
În consecință, nici instanța de recurs nu mai poate analiza legalitatea deciziei atacate în litigiu, având în vedere că excepția tardivității, corect admisă de tribunal, împiedică analiza pe fond a respectivei decizii emise de pârât și a capetelor de cerere accesorii capătului privind anularea deciziei atacate.
Conchide revizuenta, în sensul că cele două ele două hotărâri cuprind dispoziții potrivnice.
Revizuenta a arătat că rezultatul tuturor acestor considerente reținute, în mod eronat, de către instanțe este nesocotirea acordării daunelor morale, acestea considerând în mod nejustificat că nu au fost indicate și dovedite condițiile răspunderii civile delictuale.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, intimata Administrația Națională a Penitenciarelor -prin Penitenciar București Rahova a solicitat respingerea cererii de revizuire, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, în speță deciziile sus-menționate necuprinzând dispoziții potrivnice.
Revizuenta a depus o cerere completatoare la cererea de revizuire, la data de 15 decembrie 2019.
La data de 23 ianuarie 2020, revizuenta a formulat Răspuns la întâmpinare.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de revizuire
La termenul de judecată din 5 februarie 2020, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității declarării cererii de revizuire, invocată din oficiu.
Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de excepția tardivității invocată, din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:
"termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."
În speță, hotărârile pretins potrivnice sunt Decizia nr. 118/10.05.2019 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019 și Decizia nr. 1327/14.03.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel București.
Astfel, ultima hotărâre, în sensul dispozițiilor legale anterior redate este Decizia nr. 118/10.05.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2019 care a rămas definitivă la data pronunțării, astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs, coroborate cu dispozițiile art. 634 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării.
Termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac.
Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 3 al aceluiași articol se prevede expres că atunci, când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an.
Raportat la datele speței, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 3 coroborat cu art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul pentru formularea cererii de revizuire s-a împlinit la 10 iunie 2019.
Cum cererea de revizuire a fost depusă la 14 iunie 019, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, Înalta Curte constată că în cauză a intervenit sancțiunea decăderii revizuentei din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a revizuirii a fost depășit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte admite excepția tardivității cererii de revizuire invocată din oficiu și va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinței civile nr. 118 din 10 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția tardivității cererii de revizuire invocată din oficiu.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 118 din 10 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, ca tardiv formulată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 februarie 2020.