ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1668/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor - prin Penitenciar București Rahova, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a deciziei nr. 232/04.08.2016, repunerea părților în situația anterioară prin reîncadra-rea în muncă în funcția de agent șef principal de penitenciare, obligarea pârâtei la plata drep-turilor salariale, de la data desfacerii contractului individual de muncă 04.08.2016 până la reintegrarea efectivă, obligarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 euro în cazul în care integrarea este posibilă sau 100.000 euro dacă reintegrarea nu mai este posibilă, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea civilă din 21.05.2018 Tribunalul București, secția a VIII-a litigii de muncă a admis excepția de necompetență funcțională și a declinat soluționarea cauzei către secția contencios administrativ și fiscal având in vedere calitatea de funcționar public cu statut special al reclamantei.

Prin cererea înregistrată la data de 28.01.2019, recurenta-reclamantă A. a formulat cerere de preschimbare a termenului de judecată acordat la data de 28.03.2019, arătând că de doi ani de zile nu are loc de muncă și niciun venit fiind nevoită să trăiască din pensia părinților săi.

Hotărârea instanței de fond

Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la 31 ianuarie 2019, Curtea de Apel București, a respins cererea de preschimbare a termenului de judecată acordat la data de 28.03.2019, ca nefondată.

Din argumentele reținute de către instanța de fond reiese că solicitarea de preschimbare a termenului de judecată este neîntemeiată având în vedere rolul încărcat al secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal (veche) a Curții de Apel București care nu permite devansarea termenelor de judecată. Judecarea procesului într-un termen rezonabil are ca scop înlăturarea incertitudinii în care se găsesc părțile, prin restabilirea în mod nediscriminatoriu, cât mai curând posibil, a drepturilor încălcate și prin reinstaurarea legalității, care trebuie să guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept, ceea ce constituie o garanție a unui proces echitabil.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor - prin Penitenciar București Rahova a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității prezentului recurs.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei Încheieri a promovat recurs, reclamanta A. solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, examinând încheierea atacată, înainte de a proceda la analizarea criticilor de nelegalitate, constată neîndeplinirea condițiilor referitoare la exercitarea acestei căi de atac, conform dipozițiilor art. 248 C. proc. civ., sens în care va admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor și va respinge recursul ca atare.

În speță, recursul formulat de reclamantă vizează soluția de respingere a cererii de preschimbare a termenului de judecată stabilit de instanța de judecată pentru data de 28.03.2019.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este de menționat că pot fi atacate separat cu recurs numai încheierile prin care se întrerupe cursul judecății, or, soluția unei cereri de preschimbare a termenului de judecată reprezintă o hotărâre a instanței dată în cursul judecății, vizând doar un aspect de procedură, așadar nefăcând parte din categoria încheierilor care constituie un act final al judecății unei cereri.

În cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei încheieri care este definitivă.

Mai mult, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă.

În raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se constată că încheierea din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este definitivă, nefiind supusă vreunei căi de atac.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încherii atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității invocată de intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2019.