Decizia nr. 5208/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 august 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței obligarea pârâtei Agenția Națională de Integritate, fără somație și fără trecerea unui termen, la înlăturarea temporară a numelui reclamantului A. din baza de date a pârâtei Agenția Națională de Integritate privind persoanele afectate de interdicția de a ocupa funcții publice alese timp de 3 ani, înlăturare temporară ce va produce efecte până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios administrativ privind radierea definitivă a numelui reclamantului A. din această bază de date, ce face obiectul dosarului nr. x/2020 Pârâta a formulat întâmpinare la 4.09.2020, în care a invocat excepția inadmisibilității din două perspective: inadmisibilitatea introducerii ordonanței președințiale în materia contenciosului administrativ, respectiv inadmisibilitatea determinată de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 997 C. proc. civ.. pentru promovarea ordonanței președințiale.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 81/F- CONT din 10 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a respins excepția inadmisibilității; a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a dispus obligarea pârâtei Agenția Națională de Integritate, fără somație și fără trecerea unui termen, la înlăturarea temporară a numelui reclamantului A. din baza de date a pârâtei Agenția Națională de Integritate privind persoanele afectate de interdicția de a ocupa funcții publice alese timp de 3 ani, înlăturare temporară ce va produce efecte până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios administrativ privind radierea definitivă a numelui reclamantului A. din această bază de date, ce face obiectul dosarului nr. x/2020; a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4164 RON.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, solicitând: admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea ordonanței președințiale formulate de intimatul- reclamant A., ca nefondată. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a criticat sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile în cauza dedusă judecății, respectiv, dispozițiile și art. 25 alin. (2) și (5) din Legea nr. 176/2010, sens în care a invocat, în esență, următoarele motive: În mod nefondat instanța de fond a considerat că în speță sunt întrunite cumulativ cele patru condiții reglementate în mod expres de prevederea legală a art. 997 C. proc. civ.., ceea ce ar atrage admiterea ordonanței formulate de reclamant. Astfel, referitor la neprejudecarea fondului, recurenta- pârâtă susține că, contrar celor reținute de instanța de fond, analizarea aparenței dreptului reclamantului (fondată pe împlinirea termenului de prescripție a răspunderii și pe lipsa unei sancțiuni principale) nu poate fi posibilă decât cu examinarea, în contextul mai amplu al materiei conflictelor de interese, a consecințelor constatării acesteia, ceea ce Curtea de Apel a și realizat. Ca urmare, susține recurenta- pârâtă, nu se poate considera că această condiție este îndeplinită, întrucât în acțiunea care face obiectul dosarului nr. x/2020 (aflat în prezent în recurs la I.C.C.J.) reclamantul a invocat încălcarea acelorași dispoziții legale. Referitor la caracterul vremelnic, recurenta arată că nici această condiție nu este îndeplinită, întrucât, deși, teoretic, raportat la obiectul cererii de ordonanță președințială- înlăturarea temporară a numelui reclamantului A. din baza de date a A.N.I. privind persoanele afectate de interdicția de a ocupa funcții publice alese timp de 3 ani, înlăturare temporară ce va produce efecte până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios administrativ ce face obiectul dosarului nr. x/2020- s-ar putea considera că măsura solicitată are un caracter vremelnic până la soluționarea acestui dosar, dar, așa cum însuși intimatul-reclamant a susținut la pct. IV al cererii sale, soluționarea recursurilor în materia contenciosului administrativ este supusă unor termene lungi și, în aceste condiții, soluționarea definitivă a dosarului de fond nr. x/2020 ar putea proroga termenul până la care ar opera "înlăturarea temporară" până la o dată comparabilă cu durata mandatului de ales local. Or, astfel, nu se poate vorbi de vremelnicia măsurii; dimpotrivă, ar constitui o încălcare a art. 997 alin. (5) teza a II-a C. proc. civ.., care prevede că pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt. Referitor la aparența de drept, contrar celor reținute de instanța de fond, recurenta a arătat că în speță nu a fost analizată numai aparența de drept, întrucât analizarea susținerilor intimatului nu s-ar fi putut realiza fără afectarea în mod sensibil a judecății fondului cauzei, ceea ce, în cele din urmă, pune în discuție îndeplinirea condiției neprejudecării fondului. De asemenea, contrar reținerilor Curții de Apel, teza împlinirii termenului de prescripție a răspunderii, întemeiată pe dispozițiile art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 nu este fondată, întrucât acest text are alt obiect de reglementare decât alin. (2), și este vorba de două instituții diferite- dar care nu se exclud una pe cealaltă- supuse unor regimuri juridice distincte. Aceste sancțiuni sunt distinct de interdicția supusă analizei și pot fi cumulate cu această interdicție. Referitor la urgență, recurenta-pârâtă susține, de asemenea, că în mod eronat instanța de fond a reținut că "înscrierea reclamantului în baza de date a pârâtei privind persoanele afectate de interdicția de a ocupa funcții publice alese (electorale) timp de 3 ani, îl împiedică pe reclamant să candideze la alegerile locale ce urmează a fi organizate în data de 27.09.2020". Recurenta apreciază că condiția urgenței ar putea fi considerată ca fiind îndeplinită în aparență în ipoteza în care s-ar considera că exercitarea unei contestații circumscrisă materiei contenciosului electoral nu reprezintă un mijloc eficient de apărare a dreptului intimatului de a participa la alegerile locale ca urmare a duratei mari de soluționare a acțiunilor de fond în materia contenciosului administrativ (în primă instanță și în recurs), care nu ar putea asigura reclamantului posibilitatea de a supune dreptul său unei judecăți de fond care să se definitiveze într-un termen atât de scurt. Însă, se arată, neîndeplinirea primelor trei condiții- lipsește de efecte presupusa îndeplinire a acestei condiții, și mai arată, cu titlu de practică judiciară că, într-o speță similară, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a mai pronunțat, prin Decizia nr. 4293 din 10 septembrie 2020, în dosarul nr. x/2020, prin care a respins, ca nefondat, recursul împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel Bacău, de respingere a cererii de ordonanță președințială. În concluzie, având în vedere faptul că, în speță, nu este vorba de instituția răspunderii civile sau disciplinare pentru fapte care au determinat constatarea conflictului de interese, ci de o interdicție care are o natură juridică distinctă și un regim juridic distinct, termenul de 3 ani fiind în curs, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea ordonanței președințiale.

Apărarea formulată în cauză Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 12 octombrie 2020, prin care, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului și, pe cale de consecință, menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, precum și obligarea Agenției Naționale de Integritate la plata cheltuielilor de judecată determinate de prezentul recurs.

Procedura de soluționare a recursului În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 29 septembrie 2020, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 15.10.2020, cu citarea părților, în condițiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în ședință publică. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, a casa sentința recurată și, în rejudecare, a fi respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant, ca neîntemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Conform prevederilor art. 997 din C. proc. civ., ce vizează condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale:"(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt". Din aceste dispoziții rezultă următoarele condiții ce trebuie îndeplinite pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială: aparența de drept în favoarea reclamantului, urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului. În cadrul recursului său, recurenta a formulat o serie de critici legate de aparența de drept, pe care Înalta Curte de Casație și Justiție le consideră întemeiate, chiar dacă aspectele invocate conduc, mai degrabă, la concluzia inexistenței unei pagube iminente. Astfel, sunt întemeiate considerentele potrivit cărora interdicția de a ocupa o funcție publică nu este legată de înscrierea unei persoane în baza de date a A.N.I. și, implicit, ștergerea temporară a numelui persoanei respective, nu are nicio consecință cu privire la exercitarea drepturilor electorale ale persoanei respective. Instanța de fond nu a indicat niciun temei de drept care să susțină teza potrivit căreia, înscrierea în această bază de date ar conduce în mod automat la consecințe juridice care să nu poată fi înlăturate. Or, așa cum a arătat recurenta, și cum s-a reținut și în cadrul altor litigii de către I.C.C.J., reclamantul are la dispoziție pentru protejarea drepturilor sale electorale toate căile de atac puse la dispoziție de contenciosul administrativ. Față de aceste considerente, se constată că cererea de ordonanță președințială trebuia respinsă, astfel încât nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs. Raportat la considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul pârâtei este fondat și, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea 544/2004 și disp. art. 497 din C. proc. civ., se va dispune admiterea acestuia conform celor de mai sus, va fi casată sentința recurată, iar în rejudecare se va dispune respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul, va casa sentința recurată, și, în rejudecare, va respinge cererea de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.