ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4293/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2020 din 19 iunie 2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând ca, în procedura ordonanței președințiale, să se dispună următoarele:

Prin precizările depuse la dosarul cauzei la 21 iulie 2020, reclamantul a arătat că solicită efectuarea unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, operațiune necesară pentru exercitarea de către reclamant a dreptului său de a fi ales.

Prin sentința civilă nr. 48/2020 din 24 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de ordonanță președințială, astfel cum a fost precizată, ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței instanței de fond și, în rejudecare, admiterea ordonanței președințiale astfel cum a fost formulată și precizată.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a folosit diferite tipuri de argumente pentru a concluziona că interdicția de a ocupa funcții publice alese timp de trei ani iese din domeniul de aplicare a prescripției răspunderii administrative pentru incompatibilități.

A menționat că plasarea unui sancțiuni, respectiv interdicția de trei ani de a ocupa funcții publice alese, în afara formelor de răspundere juridică este greșită din punct de vedere conceptual și inacceptabilă din punct de vedere al efectelor juridice.

În situația în care nu există o faptă ilicită nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii administrative sau a intervenit o cauză de înlăturare a răspunderii, precum prescripția, nu se poate aplica sancțiunea interdicției. Motivarea instanței de fond privind o natură juridică distinctă a acestei interdicții nu poate duce la concluzia că aceasta nu ar intra în sfera de aplicabilitate a prescripției, pentru că o atare imprescriptibilitate nu poate fi decât expres prevăzută de lege.

În ceea ce privește aparența de drept, a arătat recurentul că măsura înscrierii reclamantului în baza de date a pârâtei privind persoanele afectate de interdicția de a ocupa funcții publice alese timp de trei ani este în aparență nelegală, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii pentru incompatibilități, în condițiile în care fapta generatoare a stării de incompatibilitate a fost epuizată la 24.06.2016, iar termenul de prescripție este de trei ani de la această dată.

Recurentul a mai susținut că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește caracterul vremelnic al măsurii și că aceasta încalcă dreptul recurentului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la jurisprudența internă neunitară, prin aceea că se îndepărtează de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie, fără a oferi o motivare suficientă pentru această divergență.

Concluzionând, recurentul a menționat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 997 din C. proc. civ. pentru admiterea cererii de ordonanță președințială.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios cu o cerere prin care a solicitat ca, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună obligarea pârâtei, fără somație și fără trecerea unui termen, la înlăturarea temporară a numelui său din baza de date a pârâtei Agenția Națională de Integritate - ANI privind persoanele afectate de interdicția de a ocupa funcții publice alese (electorale) timp de 3 ani, înlăturare temporară ce va produce efecte până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios administrativ privind radierea definitivă a numelui reclamantului A. din această bază de date, ce face obiectul dosarului nr. x/2020

Înalta Curte împărtășește soluția instanței de fond de respingere a cererii de ordonanță președințială formulate de reclamant, însă apreciază că se impune substituirea motivării, în virtutea atribuțiilor conferite instanței de control judiciar, în sensul considerentelor ce urmează:

Potrivit art. 997 din C. proc. civ.:"(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt".

Din aceste dispoziții rezultă următoarele condiții ce trebuie îndeplinite pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială: aparența de drept în favoarea reclamantului, urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.

Instanța învestită cu soluționarea unei cereri de ordonanță președințială trebuie să realizeze un examen sumar al litigiului pentru a verifica de partea cui se află aparența dreptului, în măsura în care sunt îndeplinite și celelalte condiții de admisibilitate.

Referitor la cerința urgenței, Înalta Curte constată că aceasta este conturată în cuprinsul art. 997 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la consecințele negative care s-ar putea produce în lipsa dispunerii măsurii provizorii, respectiv producerea unei pagube iminente și care nu ar mai putea fi înlăturată sau păstrarea unui drept care s-ar putea pierde prin întârziere.

Raportat la obiectul dosarului de față, Înalta Curte reține că obligarea, cu caracter provizoriu, a autorității pârâte la înlăturarea temporară a numelui reclamantului din baza de date a Agenției Naționale de Integritate privind persoanele afectate de interdicția de a ocupa funcții publice alese (electorale) timp de trei ani vizează consecințele neluării acestei măsuri, respectiv împiedicarea reclamantului să participe la alegerile locale organizate în 27 septembrie 2020.

În speță, reclamantul, primar al Municipiului Roman, funcție în care a fost ales în anul 2017, intenționează să candideze pentru un nou mandat de primar la alegerile locale din anul 2020.

Înalta Curte observă că în dosarul nr. x/2020 înregistrat pe rolul Judecătoriei Roman, petentul A. a formulat contestație împotriva Hotărârilor nr. 5 și nr. 6 din 14.08.2020 ale Biroului Electoral de Circumscripție nr. 2 Roman, județul Neamț, de respingere a candidaturii sale la funcția de primar și la funcția de consilier local, iar prin sentința civilă nr. 1099/16.08.2020, instanța de fond a respins contestația electorală formulată de acesta ca neîntemeiată, menținând hotărârile contestate.

Ulterior, prin hotărârea 717/17.08.2020, Tribunalul Neamț a respins ca nefondat apelul promovat de contestator împotriva sentinței civile nr. 1099/16.08.2020.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în speță nu este îndeplinită condiția urgenței, condiție indispensabilă pentru emiterea ordonanței președințiale, iar în aceste condiții nu mai este necesară analiza celorlalte condiții de admisibilitate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 48/2020 din 24 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 48/2020 din 24 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2020.