ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4141/2022

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate - ANI, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei Agenția Națională de Integritate - ANI să radieze numele reclamantului A., din baza de date a Agenției privind persoanele afectate de interdicția de 3 ani de a ocupa funcții de demnitate publică alese (electorale), cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 59/2020 din 18 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate - ANI București.

Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

Apărările intimatei Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

Cererea de renunțare la judecată La data de 21 septembrie 2022, recurentul-reclamant a formulat, în temeiul art. 406 din C. proc. civ., o cerere de renunțare la judecată, solicitând să se dispună anularea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond. II. Cu privire la cererea de renunțare la judecată Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ. Având în vedere dispozițiile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, dar și pe cele ale art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, precum și dispozițiile art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., potrivit cărora, atunci când renunțarea se face în căile extraordinare de atac, instanța va dispune și anularea în tot sau în parte a hotărârii, Înalta Curte va lua act de cererea recurentului-reclamant privind renunțarea la judecata cauzei ce formează obiectul prezentului dosar și va anula sentința pronunțată în primă instanță.