ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3138/2023

Ședința publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate formulând contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/G/II întocmit de către inspectorii pârâtei la data de 06.07.2021 solicitând anularea actului contestat.

Prin sentința civilă nr. 109 din 19 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 109 din 19 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta a susținut că reținerea instanței de fond în sensul că sunt îndeplinite condițiile conflictului de interese motivate de participarea reclamantei la dezbaterile pentru adoptarea HCL 133/27.08.2018 (care este singurul temei al respingerii contestatiei) nu este nicidecum motivată ori ancorată în vreunul din textele legale citate în chiar cuprinsul sentintei sau invocate si analizate in extenso in cadrul contestatiei.

Mai mult, pe langa adaugarea vadita la norma legala, instanta considerand prezenta în sală ca fiind circumscrisa conflictului de interese, demonstrand caracterul "formal" al abtinerii neechivoce de la vot si de la deliberare) si neanalizand in nicio maniera apararile reclamantei, instanta de fond constata ca aceasta a participat, la una dintre sedinte, la dezbaterile asupra Proiectului de Hotarare ce fusese supus analizei consilierilor locali. Ori, asa cum staueaza in mod expres textul aplicabil si cum a sustinut in extenso in sprijinul petitului contestatiei, participarea la dezbateri nu genereaza conflictul de interese, doar participarea la deliberare si vot conducand la existenta acestuia.

Este insa necesar a analiza distinctia expresa a legiutorului in ceea ce priveste cele trei faze premergatoare emiterii unei hotarari de consiliu local, respectiv, dezbaterile, deliberarea si adoptarea, mai ales in conditiile in care insasi instanta de fond atesta in mod repetat faptul ca reclamanta a participat doar la dezbateri.

Or, asa cum rezulta din Procesele-verbale ale sedintelor de consiliu local la care a participat (atat cea din din 14.08 cat si cea din 27.08) reclamanta s-a abtinut in mod expres de la deliberare si de la vot, fapt consemnat expressis verbis in cuprinsul acestora.

De altfel, aceleasi lucru este aratat si de catre Primaria Onesti in raspunsul inaintat catre ANI referitor la cele doua sedinte de consiliu local.

Asadar, sustinerile din concluziile Raportului contestat cum ca reclamanta ar fi participat la deliberarea celor doua hotarari sunt lipsite, in mod evident, de fundament faptic si sunt contrazise de totalitatea inscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

Legiuitorul face o distinctie evidenta intre aceste etape, inserand in aliniatul 2 al art. 77 din Legea nr. 393/2004 etapele la care consilierii nu poate participa (deliberarea si adoptarea) pentru a nu se afla in conflict de interese, pentru ca in aliniatul 3 al aceluiasi articol sa faca trimitere expresa la etapa dezbaterilor, premergator carora trebuie anuntata o eventuala abtinere. In acest mod, legiutorul distinge atat terminologic cat si temporal etapele premergatoare adoptarii unei hotarari.

Asadar, legiutorul nu include in sfera conflictului de interese si participarea la dezbaterile asupra unui proiect de hotarare, ci doar stabileste normativ momentul pana la care acest conflict trebuie anuntat. In mod evident prezenta in sala sau alte momente procedurale (citirea proiectului sau prezentarea rapoartelor, avizelor retinute de catre instanta de fond) nu pot fi supuse analizei nefiind inserate in textul normativ si nici apte de a produce o minima consecinta legala sau interpretativa.

Mai mult, pozitionarea sa in sfera unui conflict de interese ar fi condus la consecinta fireasca a nulitatii absolute a actului astfel incheiat.

Or, in virtutea si mai ales in indeplinirea atributiilor sale in acest domeniu, conform art. 48 alin. (1) si alin. (3) din Legea 215/2001, Secretarul Municipiului Onesti nu ar fi trebuit sa contrasemneze Hotararea astfel adoptata urmand a prezenta motivele de nelegalitate ale acesteia. Cum Secretarul Municipiului cunoscand in mod detaliat sinergia faptelor petrecute a considerat ca legale Hotararile emise in mod evident acesta avea convingerea ca nu a existat din partea acesteia vreo incalcare a normelor legale.

Aceeasi concluzie se desprinde si din faptul ca nici Institutia Prefectului, autoritatea de tutela administrativă, nu a initiat niciun demers ulterior emiterii Hotararilor de Consiliu Local, analiza legalitatii efectuata a posteori neconducand la identificarea vreunui element de nelegalitate, mai abitir a unuia care sa atraga nulitatea absoluta a Hotararilor emise.

"Prezenta" in cadrul sedintelor in care se dezbate un Proiect de Hotarare de la deliberarea si adoptarea caruia s-a abtinut nu putea, si nici nu a influentat in vreo maniera cvorumul sau rezultatul votului.

Instanta de fond folosind aceasta teza in sprijinul respingerii contestatiei a adaugat la lege cu prilejul interpretarii acesteia, instituind un nou caz de conflict de interese, cu momente temporo-procedurale care produc, in opinia instantei, atat consecinte legale cat si prezumtii de vinovatie.

În ceea ce privește criticile aduse raportului si motivele de netemeinicie, recurenta-reclamantă a susținut că simpla prezenta in sala de plen sau de Comisie, nu intra sub incidenta art. 75 si 77 alin. (1) din Legea 393/2004 ori a art. 46 din Legea 215/2001, parasirea salii nefiind prevazuta in vreo norma legala, asa cum a aratat anterior. Doamna consilier B. isi mentioneaza numele in clar si semneaza, semnatura sa intinzandu-se pana sub numele său. In cadrul dezbaterilor (iar nu a deliberarii) initiate in cadrul sedintei Consiliului Local pe marginea acestui Proiect de hotarare, reclamanta a luat cuvantul (fiind de altfel invitata de catre presedintele de sedinta) exclusiv pentru a demonta acuzatiile vadit nefondate care au fost lansate in spatiul public la adresa sa, cat si pentru a informa in mod corect consilierii locali asupra situatiei de fapt (fiind vorba, in mod evident, de un serviciu de interes public) nefacand nicio remarca cu privire la fondul proiectului de hotarare. Tocmai plecand de la necesitatea apararii interesului general in acest domeniu de larg interes local, a actionat exclusiv din buna credinta in aceeasi modalitate in care a facut-o timp de 16 ani in cele 3 mandate de Primar al Comunei Helegiu si un mandat de consilier local in cadrul CL Onesti, timp in care, in ciuda zecilor de sesizari, nu a fost identificat niciun element de nelegalitate in desfasurarea activitatii sale, fapt personal pe care, in subsidiar, solicită a fi avut in vedere in analiza vinovatiei si consecintelor actiunilor sale din cauza pendinte.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

În esență, a susținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța analizând toate susținerile părților și motivând pe larg soluția, motivarea necuprinzând nici motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

A apreciat că argumentele circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt nefondate, în mod corect retinându-se că reclamanta, consilier local, atât personal, cât și prin soț, avea un interes patrimonial în problemele supuse dezbaterii, nemanifestând o atitudine neutră, impartială și obiectivă față de interesele patrimoniale ale sale și ale familiei sale, între momentul dezbaterii și cel al deliberării neexistând o delimitare în timp.

Astfel, chiar dacă reclamanta s-a abținut de la vot, situația de conflict de interese subzistă, întrucât aceasta avea obligația de a părăsi ședința consiliului local pentru a nu influența în niciun fel deliberarea celorlalti consilieri asupra problemei în discuție.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată, reiterând, în esență argumentele prezentate prin cererea de recurs.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 25 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Raportul de evaluare nr. x/6.07.2021, contestat în prezenta cauză, pârâta Agenția Națională de Integritate a concluzionat că reclamanta A., consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Onești s-a aflat în conflict de interese întrucât a fost prezentă la deliberarea și adoptarea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Onești nr. 126/14.08.2018 și a participat activ la dezbaterea și deliberarea proiectului de hotărâre nr. 133/27.08.2018 privind soluționarea plângerii prealabile formulate de o societate împotriva Hotărârii Consiliului local nr. 126/2018, a susținut interesele firmei soțului. Pârâta a reținut încălcarea dispozițiilor art. 70 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, ale art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 coroborate cu prevederile art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004.

În acest context factual, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, formulând contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/G/II întocmit de către inspectorii pârâtei la data de 06.07.2021 solicitând anularea actului contestat.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamanta criticând-o prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte nu poate reține criticile formulate de recurentă cu privire la faptul că sentința nu este motivată ori ancorată în vreunul din textele legale citate în chiar cuprinsul sentintei sau invocate si analizate in extenso în cadrul contestatiei, care se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar amintește că nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Astfel, judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată.

În sensul dispozițiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv.

Aceasta înseamnă, așa cum s-a reținut în practica consolidată a instanței supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conținut, nu de volum, că instanța nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor/apărărilor părților ori fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește sentința recurată, faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurentei neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nici incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reținută în cauză.

Înalta Curte amintește că motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Instanța de control judiciar constată că nu sunt fondate susținerile recurentei-reclamate, câtă vreme legiuitorul stabilește condițiile conflictului de interese în raport de participarea consilierului local la deliberarea și adoptarea unei hotărâri de consiliu local în legătură cu o problemă asupra căreia are un interes personal.

Astfel, conflictul de interese privind aleșii locali este reglementat de Legea nr. 161/2003, Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali și Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.

Conflictul de interese este definit, de art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și a mediului de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, ca fiind situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

O definiție a conflictului de interese privind funcționarii publici este inclusă în art. 13 din Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, în sensul că "Conflictul de interese se naște în situația în care un funcționar public are un interes personal de natură să influențeze sau să pară a influența exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor sale oficiale ".

Totodată art. 71 din Legea nr. 161/2003 prevede că "Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitate, integritate, transparența deciziei și supremația interesului public".

Potrivit art. 77 din Legea nr. 161/2003 "Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare".

De asemenea, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 393/2004 prevăd că "Aleșii locali sunt obligați să menționeze expres situațiile în care interesele lor personale contravin intereselor generale. În cazurile în care interesul personal nu are caracter patrimonial, consiliile locale pot permite participarea la vot a consilierului".

Conform art. 75 din aceeași lege, "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv; b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia; c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri; d) o altă autoritate din care fac parte; e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceștia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora; f) o asociație sau fundație din care fac parte".

Potrivit art. 25 din Legea nr. 215/2001 "Aleșii locali sunt primarul, consilierii locali, președintele consiliului județean și consilierii județeni. În asigurarea liberului exercițiu al mandatului lor, aceștia îndeplinesc o funcție de autoritate publică, beneficiind de dispozițiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat".

În cazul consilierilor locali, dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 statuează că "Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".

Ca o detaliere a acestei interdicții legale, art. 77 din Legea nr. 393/2004 reglementează în sensul că "(1) Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă.

(3) Anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței".

Reglementarea conflictului de interese prin prevederile art. 46 din Legea nr. 215/2001 a constituit obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea Constituțională statuând prin jurisprudența sa (Decizia nr. 951/25.06.2009) că textul legal stabilește garanții ale imparțialității autorităților publice și a membrilor consiliilor locale în exercitarea atribuțiilor lor. Rațiunea instituirii acestui conflict de interese, care intră sub incidența prevederilor Legii nr. 161/2003, este aceea de a asigura "eliminarea subiectivismului și interesului particular ori de grup" în cadrul forurilor decizionale ale autorităților publice (Decizia nr. 418/03.07.2014).

În lumina acestor considerente, prin raportare la dispozițiile legale antereferite, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că raportul de evaluare întocmit de ANI este legal și temeinic.

Astfel, din actele dosarului rezultă că reclamanta a fost prezentă la deliberarea și adoptarea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Onești nr. 126/14.08.2018 și a participat activ la dezbaterea și deliberarea proiectului de hotărâre nr. 133/27.08.2018 privind soluționarea plângerii prealabile formulate de o societate împotriva Hotărârii Consiliului local nr. 126/2018. Soțul persoanei evaluate era administratorul S.C. C., iar problemele supuse dezbaterii în ședințele de consiliu local în discuție priveau activitatea firmei S.C. C..

În aceste condiții, reclamanta, care deținea funcția de consilier local, avea, atât personal, cât și prin soț, un interes patrimonial în problemele supuse dezbaterii, iar potrivit dispozițiilor legale antereferite, era obligată să nu ia parte nici la deliberarea, și nici la adoptarea vreunei hotărâri care privea activitatea acestei societăți.

Or, din procesul-verbal al Consiliului local Onești încheiat la 14 august 2018, rezultă că persoana evaluată a participat la ședința ordinară a Consiliului local de la acea dată. Pe ordinea de zi a ședinței menționate, figura la punctul nr. 5 - Proiect de hotărâre privind emiterea avizului Consiliului Local Onești pentru desfășurarea activităților de prestări servicii funerare de către firma S.C. C.. Procesul-verbal al ședinței consemnează, în ceea ce privește ordinea 5 a ordinii de zi că inițiatorul proiectului a prezentat expunerea de motive, urmată de prezentarea rapoartelor de specialitate a trei comisii din cadrul consiliului local. Abia după acest moment este consemnată poziția reclamantei, care a anunțat că nu va participa nici la dezbateri și nici la procesul de votare. După ce președintele de ședință a întrebat dacă nu sunt discuții, s-a procedat la votarea punctului 5 din ordinea de zi, proiectul fiind adoptat cu majoritate.

În aceste circumstanțe factuale, în acord cu opinia primei instanțe, Înalta Curte apreciază că nu poate fi primită apărarea recurentei-reclamante cu privire la respectarea dispozițiilor legale referitoare la conflictul de interese pentru ședința din 14.08.2018.

Astfel, deși, formal, reclamanta a declarat că nu va participa nici la dezbateri și nici la procesul de votare, instanța constată că, pe de o parte, această declarație a intervenit după începerea prezentării chestiunilor legate de avizele comisiilor pentru autorizarea activității societății deținute de soțul consilierului, iar pe de altă parte, persoana evaluată a fost prezentă în sala de ședință la votul colegilor ei.

Or, exigențele legate de respectarea regimului conflictului de interese impuneau ca persoana, care avea un interes personal în chestiunea supusă dezbaterii și votului consilierilor locali, să nu ia parte în nicio modalitate la ședințele consiliului local, fie prin prezența sa fizică în sala de ședință, fie prin implicarea la dezbateri și vot.

În continuare, la ședința din 27 august 2018 a Consiliului Local, reclamanta a participat activ la dezbaterea proiectului de hotărâre privind soluționarea plângerii prealabile formulate de o societate împotriva prevederilor HCL nr. 126/2018 privind emiterea avizului Consiliului Local Onești pentru desfășurarea activității de prestări servicii funerare de către societatea S.C. C.. Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal al ședinței din 27 august 2018, proiectul de hotărâre privind soluționarea plângerii prealabile formulate de o societate împotriva prevederilor HCL nr. 126/2018 se afla înscris la ordinea 4 pe lista de ședință.

La momentul anunțării de către președintele de ședință a ordinii 4, după ce consilierul juridic a prezentat expunerea de motive și unul dintre consilierii locali a expus avizul comisiei favorabil admiterii plângerii prealabile, au început discuțiile legate de acest proiect, persoana evaluată având numeroase intervenții în contradictoriu cu ceilalți consilieri locali, deși i s-a atras atenția că se află în conflict de interese. După aceste dezbateri, președintele de ședință a supus la vot admiterea plângerii prealabile, ulterior acestui moment consemnându-se că persoana evaluată a anunțat că nu va lua parte la adoptarea proiectului de hotărâre.

In aceste condiții, în mod corect a apreciat prima instanță că, în speță, conduita persoanei evaluate de a fi prezentă în sala de ședință și de a participa activ în cadrul celor două ședințe de consiliu local, în care au fost dezbătute și votate hotărâri ce vizau activitatea societății la care soțul consilierului local evaluat era administrator, nu este de natură să răspundă imperativului ocrotirii valorilor sociale avute în vedere de legiuitor ca expresie a principiilor care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice - imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public - a căror transpunere în practică impun alesului local o atitudine de rezervă totală cu privire la orice aspect al unei activități care ar avea potențialul de a-l situa într-un conflict de interese.

În raport de dispozițiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 precizate, în lumina principiului transparenței decizionale, Înalta Curte constată că recurenta avea obligația să anunțe interesul său personal la începutul dezbaterilor precum și abținerea de la procesul de votare.

Aceasta deoarece art. 77 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 interzice participarea sa la deliberare, impunând ca recurenta-reclamantă să anunțe interesul său personal la începutul dezbaterilor asupra problemei în care are interes, tocmai pentru a se preveni participarea sa la deliberare în cadrul ședinței autorității deliberative, respectiv pentru a preveni influențarea hotărârilor acestei autorități prin prezența sa la deliberări.

Prin urmare, contrar celor susținute de recurentă, Înalta Curte constată că aceasta avea obligația de a anunța interesul său personal în toate etapele premergătoare adoptării Hotărârilor Consiliului Local în discuție, la un moment anterior începerii dezbaterilor asupra acestei hotărâri, iar nicidecum la momentul votului, printr-un vot de abținere.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 109 din 19 noiembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.