ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 473/2021

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamantul Sindicatul Liber al Personalului Sanitar Veterinar Tulcea în numele și pentru membrii de sindicat: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH. și II., în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Tulcea, a solicitat instanței anularea deciziilor emise la data de 12.07.2018 pentru membrii de sindicat funcționari publici (numerele: 333, 285, 332, 317, 309, 314, 315, 307, 326, 265, 313, 310, 306, 316, 318, 321, 320, 322, 325, 277, 323, 312, 311, 308, 329, 328, 273, 286, 331, 291, 335, 330, 338, 288, 279), emiterea de noi decizii care să prevadă și drepturile salariale în cuantum și procent cuvenite fiecăruia, potrivit noii funcții pe care au fost încadrați ca urmare a reorganizării direcției, inclusiv sporurile pentru condiții de muncă, astfel cum au fost constatate prin buletinul de determinare al D.S.P. Tulcea nr. 29/27.06.20018 și reglementate prin Legea nr. 153/2017 (cap. II, lit. A), pct. II, subpct. 6.2., lit. a) din anexa nr. VIII), H.G. nr. 917/2017, Ordinul Președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1105/2018 și procesul-verbal de consultare al sindicatului nr. x/28.06.2018, obligarea pârâtei să plătească membrilor de sindicat reclamanți în cauză, începând cu 02.07.2018, sporurile individuale pentru condiții de muncă stabilite în condițiile menționate, sume actualizate cu indicele de inflație, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 464/CA din 1 iulie 2020, a respins excepția de nelegalitate invocată de recurenți ca inadmisibilă, a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, ca inadmisibilă și, totodată, a respins recursu, ca nefondat.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanții au declarat recurs. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că la nivelul instituției intimate, sporul de condiții de muncă a fost acordat doar unora dintre funcționarii publici și anume acelor al căror salariu atinge nivelul salariului aferent grilei din 2022, așa cum este aceasta stabilită prin Legea nr. 153/2017. Se mai precizează că încă de la fondul cauzei s-a creat o situație discriminatorie, având în vedere că sporul de condiții de muncă nu poate fi acordat în raport cu titulatura funcției, vechimea în muncă sau specialitate, gradație etc, ci se acordă pentru locurile de muncă unde există factori nocivi organismului uman. Așadar, dacă prin buletinele de determinare se stabilește faptul că tot personalul este afectat din perspectiva condițiilor de muncă în care acesta își desfășoară activitatea, atunci întreg personalul are dreptul la plata compensatorie a sporului de condiții de muncă. Discriminarea rezidă și din modul de interpretare a prevederilor legale, în sensul că se realizează distincția între personalul ale cărui salarii de bază se află sub limita maximă aferentă anului 2022 și cel ale cărui salarii se află la limita maximă aferentă grilei anului 2022, deși rațiunea normei legale este dată de faptul că sporul trebuie acordat personalului care își desfășoară activitatea în condiții periculoase de muncă. Pe de altă parte, este de remarcat faptul că noua lege a salarizării enunță principiile care stau la baza acesteia, printre care se regăsește și principiul nediscriminării, dar și cel al legalității. În aceste condiții, recurenta consideră că modul de acordare a sporului de condiții de muncă, în interpretarea atât a instituției intimate, dar și a Ministerului Muncii creează premisa discriminării salariale. În ceea ce privește admisibilitatea sesizării de neconstituționalitate a prevederilor legale incidente în cauză, recurenta apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării CCR cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 38 alin3 lit. a), alin. (4) și (6) din Legea nr. 153/2017 coroborat cu Anexa nr. VIII, Cap. II, lit. A), pct. II, subpct 6.2 lit. a) pct. 1 și 2 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu modificările și completările ulterioare, în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României, în măsura în care aceste dispoziții legale se interpretează în sensul că sporul de condiții de muncă urmează a se acorda în măsura în care salariatul/funcționarul public atinge sau depășește cuantumul salariului prevăzut în grila pentru anul 2022, astfel: (i) Se solicită neconstituționalitatea unei norme dintr-o lege care are legătură cu soluționarea cauzei, condiție care este îndeplinită, după cum urmează: În situația în care Curtea Constituțională ar admite excepția de neconstituționalitate și ar declara neconstituțional subpct 6.2 lit. a), pct. II, lit. A), Cap. II, Anexa nr. VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat/raportat la art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, în măsura în care aceste dispoziții legale se interpretează în sensul că sporul de condiții de muncă va fi acordat numai personalului contractual care, prin majorarea cu 25% a salariului de bază va depăși sau atinge limita maximă prevăzută pentru grila aferentă anului 2022, potrivit Anexelor (Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 82/2018 privind dezlegarea unei chestiuni de drept cu privire la momentul de la care se poate aplica majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii, raționamente juridice ce au fost preluate de către instanța de fond), atunci, în mod evident, o astfel de decizie ar conduce la admiterea cererii de chemare în judecată. De asemenea, în condițiile în care art. 38 alin. (3) lit. a) stabilește cuantumul salariilor de bază precum și al sporurilor, începând cu 01.01.2018, art. 38 alin. (4) stabilește o creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018 și art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 acordarea salariilor potrivit grilei din anul 2022 în situația în care salariile depășesc limita grilei din anul 2022, fără să prevadă vreo excepție cu privire la sporul de condiții de muncă prevăzut la subpct. 6.2 lit. a), pct. II, lit. A), Cap. II, Anexa nr. VIII, s-ar crea o stare de discriminare, cel puțin până în anul 2022, între funcționarii publici care beneficiază de un salariu de bază, încă de la data de 01.01.2018, egal sau mai mare decât limita maximă prevăzută pentru grila aferentă anului 2022, și cei care beneficiază de un salariu inferior grilei aferente anului 2022. Cu alte cuvinte, acordarea sporului de condiții de muncă nu poate fi condiționată de titulatura funcției, vechimea în muncă, sau specialitate, gradație, nivel salarial, etc, ci se acordă exclusiv pentru locurile de muncă în care există factori nocivi organismului uman. Pe cale de consecință, în situația în care Curtea Constituțională ar admite sesizarea privind excepția de neconstituționalitate invocată, ar determina instanța investită cu judecarea cauzei pendinte să acorde drepturile așa cum au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată. (ii) Excepția este ridicată de către reclamant în fața instanței de judecată. (iii) Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat cu privire la neconstituționalitatea prevederilor care fac obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și decizii ale Curții Constituționale.

Apărările formulate în cauză Intimata Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Tulcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în ceea ce privește respingere cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, motivarea instanței de fond fiind schimbată pentru considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ: - excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; - excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; - norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței. Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul. Înalta Curte constată că înainte de a sesiza Curtea Constituțională, instanța trebuie să analizeze dacă excepția îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, printre acestea regăsindu-se și condiția ca dispoziția din lege sau ordonanță criticată pe motiv de neconstituționalitate, să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Instanța de control judiciar apreciază că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale, iar excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, autorul excepției indicând generic neconstituționalitatea textelor de lege, fără însă a preciza concret în ce constă contradicția dintre textele de lege criticate și dispozițiile constituționale. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.