ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 14/2023

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2023

Deliberând asupra revizuirii, constată următoarele:

Totodată, s-a solicitat plata pentru viitor a drepturilor salariale cuvenite, reprezentând majorări sau creșteri ale salariului de bază, respectiv pe perioada cât îndeplinesc condițiile pentru acordarea drepturilor în cauză și a menținerii prevederilor legale care instituie acordarea majorărilor salariale solicitate.

S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare pentru sumele menționate la pct. I, ce reprezintă prețul lipsei de folosință a sumei cuvenite, începând cu data nașterii dreptului și până la plata sumei datorate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 148 și următoarele, art. 194 C. proc. civ., art. 268 alin. (1) lit. c), art. 278 alin. (1) din Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, art. 5, art. 8 din Anexa nr. 1, Capitolul I, subcapitolul B la Legea-cadru nr. 153/2017, art. 10 alin. (1) din Anexa nr. 5, capitolul 1 la Legea nr. 63/2011; art. 64 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, art. 1 alin. (5) din Constituția României, art. 2, art. 3 din O.G. nr. 13/2011, art. 1530, art. 1531, art. 1535 din noul C. civ.

A fost obligată pârâta Școala Gimnazială Specială nr. 14 Tulcea să calculeze și să plătească reclamantei A., diferențele salariale rezultate din neaplicarea asupra salariului de bază aflat în plată a majorării de 10% cuvenite conform art. 15 din Legea - cadru nr. 153/2017, pe perioada exercitării funcției, începând cu data de 01.09.2017, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.

Totodată, a fost obligată pârâta să calculeze și să plătească reclamantelor H., I., J., K., L., M., N. și O., diferențele salariale rezultate din neaplicarea asupra salariului de bază aflat în plată a majorării de 10%, cuvenite conform art. 8 din anexa nr. 1 capitolul I lit. B) din Legea - cadru nr. 153/2017, pe perioada îndeplinirii funcției sau calității speciale, începând cu data de 01.09.2017, după caz, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.

S-a mai dispus în sarcina pârâtei obligația de a calcula și plăti reclamantelor B., C., D., E., F. și G., diferențele salariale rezultate din neaplicarea asupra salariului de bază aflat în plată a majorării de 25%, cuvenite conform art. 5 din anexa nr. 1 capitolul I lit. B) din Legea - cadru nr. 153/2017, pe perioada deținerii gradației de merit, începând cu data de 01.09.2017, după caz, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.

De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantelor aceste majorări salariale și pe viitor, pe perioada îndeplinirii condițiilor pentru acordare și până la intervenirea unei dispoziții legale contrare.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantelor dobânda legală penalizatoare aferentă drepturilor acordate în baza prezentei hotărâri, calculată de la data scadenței fiecărui drept în parte și până la data plății efective.

Prin decizia civilă nr. 326/CM din 26 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția I Civilă, s-a admis apelul declarat de pârâtă Școala Gimnazială "Specială nr. 14" Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1488 din 13 octombrie 2021, pronunțate de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, fiind schimbată în parte sentința atacată, în sensul admiterii în parte a cererii formulate de reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Tulcea - prin reprezentant legal P., în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O..

A fost obligată pârâta Școala Gimnazială Specială nr. 14 Tulcea să calculeze și să plătească reclamantei A., diferențele salariale rezultate din neaplicarea asupra salariului de bază aflat în plată a majorării de 10% cuvenite conform art. 15 din Legea - cadru nr. 153/2017, pe perioada exercitării funcției, începând cu data de 01.01.2019, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.

Totodată, a fost obligată pârâta să calculeze și să plătească reclamantelor H., I., J., K., L., M., N. și O., diferențele salariale rezultate din neaplicarea asupra salariului de bază aflat în plată a majorării de 10%, cuvenite conform art. 8 din anexa nr. 1 capitolul I lit. B) din Legea - cadru nr. 153/2017, pe perioada îndeplinirii funcției sau calității speciale, începând cu data de 01.01.2019, după caz, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.

Prin aceeași decizie a fost obligată pârâta să calculeze și să plătească reclamantelor B., C., D., E., F. și G., diferențele salariale rezultate din neaplicarea asupra salariului de bază aflat în plată a majorării de 25%, cuvenite conform art. 5 din anexa nr. 1 capitolul I lit. B) din Legea - cadru nr. 153/2017, pe perioada deținerii gradației de merit, începând cu data de 01.01.2019, după caz, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.

Au fost respinse pretențiile anterioare datei de 01.01.2019, ca neîntemeiate și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare deciziei.

Totodată, s-a solicitat plata pentru viitor a drepturilor salariale cuvenite, reprezentând majorări sau creșteri ale salariului de bază, respectiv pe perioada cât îndeplinesc condițiile pentru acordarea drepturilor în cauză și a menținerii prevederilor legale care instituie acordarea majorărilor salariale solicitate, precum și plata dobânzii legale penalizatoare pentru sumele menționate la pct. I, ce reprezintă prețul lipsei de folosință a sumei cuvenite, începând cu data nașterii dreptului și până la plata sumei datorate.

A fost obligată pârâta Școala Gimnazială Specială nr. 14 Tulcea să calculeze și să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate, reprezentând majorarea salariului de bază cu 15%, conform art. 4, din capitolul I, subcapitolul B, reglementări specifice personalului didactic din învățământ din Anexa I la Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017, după caz, și până la data pronunțării acestei hotărâri, precum și, în continuare, pe durata menținerii în vigoare a reglementărilor legale în materie, drepturi ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății efective, precum și cu dobânda legală penalizatoare începând cu data scadenței fiecărui drept salarial lunar în parte și până la data plății efective a acestor drepturi.

Prin decizia civilă nr. 329/CM din 26 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis apelul declarat de pârâtă Școala Gimnazială Specială nr. 14 Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1841 din 8 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în sensul schimbării sentinței atacate, cu consecința admiterii în parte a cererii de chemare în judecată.

A fost obligată pârâta să calculeze și să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate, reprezentând majorarea salariului de bază cu 15%, conform art. 4, din capitolul I, subcapitolul B, reglementări specifice personalului didactic din învățământ din Anexa I la Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 01.01.2019 după caz pe durata menținerii în vigoare a reglementărilor legale în materie, drepturi ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății efective, precum și cu dobânda legală penalizatoare începând cu data scadenței fiecărui drept salarial lunar în parte și până la data plății efective a acestor drepturi.

Au fost respinse pretențiile solicitate anterior datei de 01.01.2019, ca neîntemeiate.

S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Tulcea prin reprezentant legal P., în numele și în interesul reclamantei OO., fiind obligat pârâtul Liceul Teoretic "PP." Tulcea să calculeze și să plătească reclamantei OO., diferențele salariale rezultate din neaplicarea asupra salariului de bază aflat în plată a majorării de 10%, cuvenite conform art. 8 din anexa nr. 1 capitolul I lit. B) din Legea - cadru nr. 153/2017, pe perioada îndeplinirii funcției sau calității speciale, începând cu data de 01.09.2017, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație, la data plății efective.

Totodată, a fost obligat pârâtul să calculeze și să plătească reclamantei OO., diferențele salariale rezultate din neaplicarea asupra salariului de bază aflat în plată a majorării de 25%, cuvenite conform art. 5 din anexa nr. 1 capitolul I lit. B) din Legea - cadru nr. 153/2017, pe perioada deținerii gradației de merit, începând cu data de 01.09.2017, drepturi ce se vor actualiza cu indicele inflației, la data plății efective.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei aceste majorări salariale și pe viitor, pe perioada îndeplinirii condițiilor pentru acordare și până la intervenirea unei dispoziții legale contrare, precum și să plătească reclamantei dobânda legală penalizatoare aferentă drepturilor acordate în baza acestei hotărâri calculate de la data scadenței fiecărui drept în parte și până la data plății efective.

Prin decizia civilă nr. 181/CM din 18 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis apelul declarat de pârâtul Liceul Teoretic "PP." Tulcea împotriva sentinței civile nr. 1570/20.10.2021, pronunțate de Tribunalul Tulcea, fiind schimbată în parte sentința apelată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca nefondată. A fost menținută soluția dată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive.

Revizuentul a susținut că cererea de revizuire este întemeiată, având în vedere hotărârile ulterioare pronunțate de aceeași instanță de apel, în dosarele nr. x/2021 și nr. y/2021, acestea fiind contradictorii deciziei a cărei revizuire se solicită.

În motivarea cererii, s-a învederat că prin decizia civilă nr. 181/CM din 18 aprilie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis apelul și a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul respingerii ca nefondate a cererii de chemare în judecată. În schimb, prin deciziile nr. 326/CM și nr. 329/CM, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă la data de 26 septembrie 2022, aceeași instanță a schimbat în parte soluția de la judecata în primă instanță și a acordat reclamanților drepturile salariale cuvenite, începând cu data de 01.01.2019.

Revizuentul susține că nici aceste soluții pronunțate în cele două dosare nu corespund solicitărilor din acțiunile inițiate și nu acordă drepturile salariale care li se cuvin de drept și de fapt salariaților, membri de sindicat, conform dispozițiilor legale pe care le-a invocat, respectiv prevederile Legii-cadru nr. 153/2017

Totodată, revizuentul a mai arătat că nu a invocat în mod direct și expres excepția autorității de lucru judecat în apel, însă în mod explicit a arătat că aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Constanța a pronunțat mai multe hotărâri contradictorii, prin unele acordând parțial drepturile reclamanților, iar prin altele respingând toate apelurile unităților școlare, în unele dosare existând chiar aceleași părți și același obiect, dar soluții diferite.

În consecință, revizuentul a solicitat admiterea cererii, anularea în tot a deciziei civile nr. 181/CM din 18 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă și acordarea diferențelor salariale la plata cărora a fost obligat pârâtul începând cu data de 01.01.2019, sumele rezultate urmând a fi actualizate cu rata inflației la data plății, precum și plata pe viitor a drepturilor salariale cuvenite, reprezentând majorări sau creșteri ale salariului de bază aflat în plată, pe perioada cât reclamanții îndeplinesc condițiile pentru acordarea drepturilor în cauză, plata dobânzii legale penalizatoare pentru aceste sume, ce reprezintă prețul lipsei de folosință a sumei cuvenite, începând cu data nașterii dreptului și până la data efectuării plății sumei datorate.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele care succed:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de atac se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni privind fondul cauzei, ci se verifică aspectele procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că: revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Conform dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 din C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existența unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează și încălcarea autorității de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranșat o chestiune litigioasă.

Prin intermediul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, reglementat de dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care au legătură cu ceea ce se deduce judecății în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, fără ca o asemenea operațiune juridică să presupună tripla identitate, de obiect, cauză și părți.

Textul art. 431 are ca finalitate înlăturarea unor contradicții ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătorești, dar și între dispozitivul și considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății și hotărârea pronunțată în această a doua judecată. De asemenea, urmărește evitarea contradicțiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Deși, în privința efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, între cele trei procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, trebuie, însă, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți, indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu și alături de alte părți, fapt care obligă instanța sesizată cu un al doilea litigiu să țină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre și să-și sprijine propriul raționament pe dezlegările jurisdicționale anterioare, în măsura în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greșeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale și pentru motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri și motive nu se înscriu în voința expresă și neîndoielnică a legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securității juridice întrucât deschide căi de desființare a hotărârilor judecătorești acolo unde legislatorul nu a făcut-o.

Pentru a deveni incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce privește efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiții cumulative: hotărârea supusă revizuirii - cea din urmă - să fie pronunțată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susțină și să conducă, sub aspectul raționamentului logico-juridic, spre soluția pronunțată și, de asemenea, aceste considerente să tranșeze asupra unei chestiuni litigioase identice cu problema dedusă judecății.

Această din urmă cerință nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, hotărârile judecătorești invocate de revizuent nu conțin considerente decisive care să fi avut legătură cu litigiul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii și nici considerente prin care s-a dezlegat o chestiune litigioasă incidentală, care să fi fost pusă în discuție, din nou, în litigiul intervenit între părțile din litigiul pendinte.

În cauză, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 181/CM din 18 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, ca fiind contrară deciziei civile nr. 326/CM din 26 septembrie 2022, precum și deciziei civile nr. 329/CM din 26 septembrie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția I Civilă, în dosarele nr. x/2021 și nr. y/2021

Înalta Curte reține că prin decizia nr. 181/CM din 18 aprilie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis apelul declarat de pârâtul Liceul Teoretic "PP." Tulcea, în contradictoriu cu reclamanta OO. prin Sindicatul Învățământ Preuniversitar Tulcea, părți care nu figurează în dosarele nr. x/2021 și nr. y/2021, în care s-au pronunțat deciziile civile nr. 326/CM și nr. 329/CM din 26 septembrie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția I Civilă, singurul element comun fiind Sindicatul Învățământ Preuniversitar Tulcea.

Prin urmare, Înalta Curte subliniază că reclamanta OO. nu a fost parte în cele două litigii, soluționate ulterior deciziei a cărei revizuire se cere.

Instanța supremă mai constată că, în cauză, contrarietatea susținută de revizuent constă în maniera diferită de soluționare a unor cereri similare.

Trebuie arătat că în cele trei cauze se solicită drepturi salariale, în baza cărora se conturează elemente de fapt distincte în etapele succesiv avute în vedere de instanțele de judecată.

Or, în condițiile în care elementele de fapt din cadrul celor trei acțiuni sunt diferite, nu poate exista o legătură între acestea, nefiind vorba despre hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către instanțe diferite aceeași chestiune litigioasă, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat fiind exclusă.

Cum judecata în dosarele în care s-au pronunțat hotărârile pretins potrivnice s-a purtat în privința unui drept, e adevărat similar, dar aparținând unor reclamanți distincți, cu situația de fapt distinctă, chiar și pârâtul în contradictoriu cu care au fost pronunțate hotărârile fiind diferit, se constată că nu sunt întrunite condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanța supremă constată că deciziile a căror contrarietate se invocă au fost date în pricini și între părți diferite, astfel încât nu se poate reține că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat.

Împrejurarea că instanțele de judecată pronunță soluții diferite în cauze cu obiect similar, nu reprezintă un caz de contrarietate, ci eventual de jurisprudență neunitară ce nu poate fi însă valorificat prin intermediul revizuirii. Aceasta, întrucât scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este acela de a înlătura situațiile de încălcare a autorității de lucru judecat, iar nu de a uniformiza practica judiciară într-o anumită materie, pentru care există alte mecanisme judiciare.

Totodată, instanța supremă observă că nu este îndeplinită nici condiția referitoare la solicitarea anulării celei de-a doua hotărâri, având în vedere că decizia civilă nr. 181/CM a fost pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă la data de 18 aprilie 2022, iar hotărârile invocate a fi potrivnice acesteia, au fost pronunțate la data de 26 septembrie 2022, deci ulterior hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Prin urmare, nu se poate reține contrarietatea de hotărâri, având în vedere nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Tulcea împotriva deciziei civile nr. 181/CM din 18 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Tulcea împotriva deciziei civile nr. 181/CM din 18 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2023.