ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1168/2024

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, la data de 27 decembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Sindicatul "Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar Iași", în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K.,L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ. și KK. cheamă în judecată pe pârâtul Școala Gimnazială Valea Seacă, solicitând obligarea acesteia la plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin procedarea la calculul corect obținut prin aplicarea majorării cu 10% (conform art. 8 din anexa I cap. i lit. b) - Legea nr. 153 din 2017) prin raportare la salariul de bază în plată care include creșterile salariale prevăzute de art. 38, alin 3 si alin. (4),

1

din Legea 153/2017, începând cu datele (sau pentru perioadele) prevăzute în acțiune, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare aferentă până la data plății efective, precum și obligarea pârâtei la calculul și plata, în mod corect, a majorării cu 10% (conform art. 8 anexa I - Legea nr. 153/2017) raportate la salariul de bază în plată (care include creșterile salariale prevăzute de art. 38, alin. (3) și alin. (4)

1

din Legea 153/2017) până la data când reclamanții din tabel nu vor mai îndeplini condițiile legale pentru acordarea acestora și/sau până la intervenția unei modificări legislative.

A mai solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin procedarea la calculul corect obținut prin aplicarea majorării cu 25% (conform art. 5 din anexa I cap. I lit. b) - Legea nr. 153 din 2017) prin raportare la salariul de bază în plată care include creșterile salariale prevăzute de art. 38 alin. (3) si alin. (4)

1

din Legea 153/2017, începând cu datele (sau pentru perioadele) prevăzute în tabel, pentru reclamanții JJ. și KK., sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare aferentă până la data plății efective, precum și obligarea pârâtei la calculul și plata, în mod corect, a majorării cu 25% (conform art. 5 din anexa I cap. I lit. B) - Legea nr. 153 din 2017) raportate la salariul de bază în plată, ca urmare a creșterii acestuia (obținut prin aplicarea art. 38 alin. (3) si alin. (4)

1

din Legea 153/2017) până la data când reclamanții JJ. și KK. nu vor mai îndeplini condițiile legale pentru acordarea acestora sau/și până la intervenția unei modificări legislative.

Prin sentința civilă nr. 1264/2023 din 06 iunie 2023, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, și, în consecință: a respins capetele de cerere ale acțiunii formulate de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar - Iași, în numele și pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Școala Gimnazială Valea Seacă, vizând cererea de obligare a pârâtului la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale pretinse în baza dispozițiilor anexei I, capitolul I, lit. b), art. 8 din Legea nr. 153/2017, pentru perioada 01.01.2019-31.08.2020, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, ca lipsite de interes; a admis în parte acțiunea formulată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar - Iași, în numele și pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Școala Gimnazială Valea Seacă; a respins acțiunea formulată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar - Iași, în numele și pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Școala Gimnazială Valea Seacă, vizând calculul și plata diferențelor de drepturi salariale pretinse în baza dispozițiilor anexei I din Legea nr. 153/2017, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală, pentru perioada 01.01.2018 - 31.12.2018, ca neîntemeiată, și a obligat pârâtul la plata dobânzii legale penalizatoare aferente diferențelor de drepturi bănești recunoscute potrivit O.U.G. nr. 48/2022, aferente sumelor datorate începând cu data de 01.01.2019 și până la data plății efective.

Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 15/2024 din 23 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a admis excepția lipsei calității procesuale active a apelantului W. și a respins apelul formulat de acesta împotriva sentinței civile nr. 1264/06.06.2023, pronunțate de Tribunalul Iași, ca fiind introdus de o persoana fără calitate procesuală activă.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul W..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 19.02.2024, sub nr. x/2021.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 27 decembrie 2021, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 03 aprilie 2024 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 28 mai 2024, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul recurs este îndreptat împotriva deciziei civile nr. 15/2024 din 23 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a apelantului-reclamant W. și s-a respins apelul formulat de acesta împotriva sentinței civile nr. 1264/06.06.2023, pronunțate de Tribunalul Iași, ca fiind introdus de o persoana fără calitate procesuală activă.

Față de obiectul litigiului, care vizează drepturi salariale, reiese că suntem în prezența unui litigiu de muncă.

În continuare, Înalta Curte reține că, potrivit art. 27 din C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.

Or, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

La alin. (2) al aceluiași text, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, se prevede că:

"(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite".

În aceste condiții, rezultă că hotărârea pronunțată în apel de către Curtea de Apel Iași este definitivă, întrucât prevederile art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ.. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunțate în cereri din această materie.

Vor fi avute în vedere totodată dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. care consacră principiul legalității, statuând că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege".

Prin urmare, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, calea de atac declarată în cauză de recurent apare ca inadmisibilă.

Nu se poate aprecia că respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă ar fi de natură să încalce dreptul de acces la justiție al recurentului, consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Constituția României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând în Cauza Botten împotriva Norvegiei că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiție, de întreaga procedură internă și de rolul cuvenit instanțelor în ordinea juridică internă, urmând să se țină seama de natura situației de drept intern, de competența instanțelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse și prezentate în fața instanței și, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluționeze.

Prin urmare, de vreme ce recurentul a beneficiat de o judecată în primă instanță, precum și în calea de atac prevăzută de lege, nu se poate susține că prin respingerea recursului ca inadmisibil i s-ar îngrădi accesul la justiție, în condițiile în care hotărârea atacată este, potrivit dispozițiilor legale enunțate, definitivă.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul- reclamant W. împotriva deciziei civile nr. 15/2024 din 23 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 mai 2024.