ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1193/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1193/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 28 mai 2024
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cauzei
Este reprezentat de recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 31.10.2023 a Curții de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în cadrul dosarului nr. x/2022
Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Iași
Prin încheierea de ședință din 31.10.2023, Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a suspendat judecata apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1230 din 06.06.2023 a Tribunalului Iași, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., arătând că a fost reprezentat de domnul B., președintele Uniunii Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar Iași cu rea-credință, deoarece acesta nu a depus la dosar documentele necesare, nu a indicat unitățile de învățământ unde lucrează membrul de sindicat și nu i-au fost comunicate înscrisurile depuse de unitatea pârâtă.
Totodată, a susținut că pârâta Școala Gimnazială Valea Seacă, prin director, a refuzat depunerea înscrisurilor la primul termen de judecată (proba fiind în sarcina angajatorului).
Recurentul a solicitat casarea încheierii din 31 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății, în scopul obținerii drepturilor salariale prevăzute de lege.
Apărările formulate în cauză
În cauză nu s-a formulat întâmpinare, intimata-reclamantă Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar depunând la dosar precizări prin care a învederat faptul că deși reclamantul nu mai are calitatea de membru de sindicat C., sindicatul a depus toate eforturile unei diligente reprezentări, informându-l pe recurent periodic cu privire la stadiul judecării cauzei, motiv pentru care a solicitat instanței să aprecieze asupra temeiniciei motivelor de recurs.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând cererea de recurs în raport de excepția de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte, în raport cu art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care va anula recursul declarat de recurentul A., pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.
În ce privește neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.
În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
În speță, se constată că recursul nu numai că nu este încadrat în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., dar nici nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat.
Astfel, examinarea declarației de recurs relevă nemulțumirea recurentului față de soluția pronunțată de curtea de apel, ca o consecință a lipsei de diligență din partea președintelui Uniunii Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar Iași care l-a reprezentat în prezenta cauză, fără a indica de ce este nelegală soluția de suspendare a judecății apelului pronunțată de instanță.
Cum susținerea formulată de recurent se rezumă doar la o singură afirmație potrivit căreia ar fi fost reprezentat cu rea-credință, nefiindu-i comunicate încheierile de ședință și înscrisurile depuse de intimata-pârâtă la instanța de fond, instanța supremă impune concluzia că aceasta nu a formulat niciun motiv de nelegalitate care să poată fi încadrat în cele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Aceste apărări nu se raportează la considerentele încheierii recurate, prin care s-a dispus suspendarea judecății, măsură procesuală determinată de lipsa părților la termenul de judecată acordat și inexistența la dosar a unei cereri de judecare în lipsă.
Totodată, criticile nu pot fi încadrate din oficiu în condițiile art. 489 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.
Reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
În considerarea celor ce preced, conform prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 31 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 31 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în cadrul dosarului nr. x/2022
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2024.