ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 486/2025

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 2347/2022 din data de 5 octombrie 2022, Tribunalul Iași – Secția Civilă a admis în excepția autorității de lucru judecat, ridicată din oficiu și a respins pentru autoritate de lucru judecat cererea de revizuire formulată de revizuentul A în contradictoriu cu intimata B S.A., prin lichidator judiciar C S.A., întemeiată pe motivul legat de caracterul fals al semnăturii de pe cererea de chemare din judecată în dosarul cu nr. x/99/2004; totodată, a admis excepția inadmisibilității, ridicată din oficiu și a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A, întemeiată pe celelalte motive.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs revizuentul A, înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale la data de 02 noiembrie 2022, sub nr. de dosar x/99/2022.

Prin încheierea din 29 noiembrie 2022, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, suspendarea judecării recursului.

Împotriva încheierii din 29 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a formulat recurs petentul A, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/99/2022/a1.

Prin încheierea de ședință din 21 septembrie 2023, Înalta Curte a suspendat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, constatând că niciuna dintre părți, legal citate, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a cerut judecata cauzei și în lipsă.

La termenul din 06 martie 2025, Înalta Curte a invocat excepția de perimare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, a luat în examinare, cu prioritate, excepția perimării cererii de recurs, invocată din oficiu, reținând următoarele:

Potrivit art. 248 C. proc. civ. de la 1865 „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedura urma să fie îndeplinit din oficiu” iar, potrivit alin. (2) „termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată”.

Potrivit art. 249 C. proc. civ. de la 1865 ,,perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării pricinii.”

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecată, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Astfel, prin încheierea de ședință din 21 septembrie 2023, Înalta Curte a suspendat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, constatând că niciuna dintre părți, legal citate, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a cerut judecata și în lipsă.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părților, de alte acte de procedură în scopul continuării judecării cauzei.

Astfel, recurentul nu a mai stăruit în soluționarea recursului, deși justifica un interes în continuarea judecății acestei căi extraordinare de atac.

Având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din vina recurentului începând cu 21 septembrie 2023 și până la 6 martie 2025, când a fost luată în examinare excepția perimării recursului, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, conform art. 249-250 C. proc. civ. din 1865, rezultă că s-a împlinit termenul de perimare de un an, prevăzut de art. 248 alin. (1) teza I C. proc. civ. din 1865.

Pentru aceste motive, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina recurentului mai mult de un an, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) și art. 252 alin. (1)-(2) din același act normativ, va constata perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva încheierii din 29 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași – Secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/99/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva încheierii din 29 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași – Secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/99/2022.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2025.