ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 747/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 747/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 9 aprilie 2024
Deliberând asupra constatării perimării cererii de recurs constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrata pe rolul Tribunalului Iasi, secția I civilă sub nr. x/2021 la data de 22 03 2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei să îl angajeze în postul de șef de formație scos la concurs în data de 15.03.2021; obligarea pârâtei să îi plătească suma de 30.000 RON întrucât nu a fost informat cu privire la postul disponibil și a fost discriminat în raport cu alți salariați care au fost angajați în urma selecției organizate în data de 25.02.2021; obligarea pârâtei să îi plătească suma de 30.000 RON prejudiciu material suferit ca urmare a faptului că pârâta a refuzat să îi aprobe participarea în data de 15.03.2021 la concursul pentru ocuparea postului de șef formație; obligarea pârâtei să îi plătească suma de 30.000 RON pentru faptul că prin refuzul de a i se permite participarea la concursul pentru ocuparea postului de șef formație a fost discriminat față de alți salariați care au fost angajați fără să li se solicite "criteriul de absolvent de studii superioare"; obligarea pârâtei să îi plătească suma de 30.000 RON pentru faptul că prin refuzul de a i se permite să participe la concursul pentru ocuparea postului de șef formație a fost discriminat față de alți salariați care au fost angajați "fără să li se solicite să participe la concursul pentru ocuparea acestui post"; obligarea pârâtei să îi plătească suma de 30.000 RON pentru faptul că a fost discriminat în raport cu C. deoarece, pretinde reclamantul, acesta ar fi fost anunțat despre existența unui post vacant de șef formație secția I MCP; obligarea pârâtei să îi plătească suma de 30.000 RON pentru faptul că a fost discriminat în raport cu C., deoarece acesta ar fi fost angajat pe un post de șef formație fără concurs; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 137/2000, a prevederilor și jurisprudenței C.E.D.O.
Prin sentința civilă nr. 1410/2022 din 06.06.2022, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins acțiunea reclamantului A..
Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentințe, solicitând anularea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și admiterea cererii de chemare în judecată.
Prin cererea formulată la data de 14 noiembrie 2022, apelantul A. a recuzat membrii completului de judecată A3, doamnele judecător D. și E. învestite cu soluționarea apelului său, cererea fiind anulată ca netimbrată prin încheierea de ședință pronunțată la 22 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 426/2023 pronunțată la 20 aprilie 2023 de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
La 28 noiembrie 2023, reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință pronunțate la 22 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin care a solicitat anularea încheierii recurate și judecarea cererii de recuzare.
În susținerea recursului a arătat că în mod nelegal a fost anulată ca netimbrată cererea sa de recuzare, având în vedere că instanța nu i-a comunicat obligația de a depune dovada plății taxei judiciare de timbru în valoare de 100 RON pentru fiecare judecător recuzat. Totodată a făcut referire la încheierea nr. 133 pronunțată la 2 iulie 2021 în dosarul nr. x/2020, prin care Tribunalul Iași a constatat scutirea sa de la plata taxei judiciare de timbru în soluționarea cererii de recuzare cu care a fost învestit, față de prevederile art. 270 din Codul muncii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 16 decembrie 2022.
Intimata B. S.A. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu au depus la dosar întâmpinare la cererea de recurs formulată de reclamant.
Prin încheierea din 02 mai 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus suspendarea judecării recursului, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La 5 februarie 2024 a fost întocmit referatul cu propunerea fixării unui termen de judecată în vederea discutării perimării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.
Potrivit art. 248 C. proc. civ. "(1) instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc".
Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare excepția perimării cererii de recurs și a reținut următoarele:
Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.
Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.
(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."
Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.
Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.
Înalta Curte, constată că, judecarea recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 2 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni, termenul de perimare împlinindu-se la 2 noiembrie 2023.
Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 aprilie 2024.