ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 156/2023

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1751 din 19 noiembrie 2021, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Tulcea, în numele și pentru membrii de sindicat, și a obligat pârâta Școala Gimnazială Frecăței să calculeze și să plătească reclamanților A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R., diferențele salariale rezultate din neaplicarea asupra salariului de bază aflat în plată a majorării de 10% cuvenite conform art. 8 din anexa nr. 1 capitolul I lit. B) din Legea - cadru nr. 153/2017, pe perioada îndeplinirii funcției/calității speciale, începând cu data de 1.09.2017, după caz, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective. De asemenea, Tribunalul a obligat pârâta să calculeze și să plătească reclamantei F. diferențele salariale rezultate din neaplicarea asupra salariului de bază aflat în plată a majorării de 25%, cuvenite conform art. 5 din anexa nr. 1 capitolul I lit. B) din Legea - cadru nr. 153/2017, pe perioada deținerii gradației de merit, începând cu data de 1.09.2017, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective. Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamanților aceste majorări salariale și pe viitor, pe perioada îndeplinirii condițiilor pentru acordare și până la intervenirea unei dispoziții legale contrare, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă drepturilor acordate în baza prezentei hotărâri calculată de la data scadenței fiecărui drept în parte și până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Școala Gimnazială Frecăței, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 127/CM din 29 martie 2022, Curtea de Apel Constanța – secția I Civilă, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei decizii, la 26.10.2022 reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Tulcea, în numele și pentru membrii de sindicat, a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 coroborat cu pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii, anularea în tot a deciziei nr. 127/CM/29.03.2022 și acordarea diferențelor salariale la plata cărora a fost obligat pârâtul începând cu data de 01.01.2019, sumele rezultate urmând a fi actualizate cu rata inflației la data plății, precum și plata pe viitor a drepturilor salariale cuvenite reprezentând majorări/creșteri ale salariului de bază aflat în plată, pe perioada cât reclamanții îndeplinesc condițiile pentru acordarea drepturilor în cauză, plata dobânzii legale penalizatoare pentru aceste sume, ce reprezintă prețul lipsei de folosință a sumei cuvenite, începând cu data nașterii dreptului și până la data efectuării plății sumei datorate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, sub nr. x/2022, la data de 28.10.2022 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 5.

În motivarea cererii de revizuire, autoarea căii de atac, după prezentarea considerentelor deciziei a cărei anulare a solicitat-o precum și a celor din deciziile civile nr. 326/CM/26.09.2022 respectiv 329/CM/26.09.2022 pronunțate în dosarele nr. x/2021 respectiv nr. 1168/88/2021 de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a arătat că prin hotărârea a cărei revizuire o cere a fost admis apelul și schimbată întru totul sentința instanței de fond, în sensul că s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată, în timp ce prin deciziile pronunțate ulterior de aceeași instanță de control judiciar, în cele două dosare menționate, au fost schimbate doar în parte sentințele instanțelor de fond, acordându-se reclamanților drepturile salariale cuvenite, dar doar începând cu 01.01.2019.

Față de soluția pe care instanța de apel a pronunțat-o prin hotărârea a cărei revizuire o solicită, revizuenții arată că și acordarea drepturilor salariale începând cu 01.01.2019, stabilite printr-o decizie definitivă, poate reprezenta o soluție satisfăcătoare.

Intimatei-pârâte i s-a comunicat un exemplar al cererii de revizuire, însă nu a depus întâmpinare la dosar.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității declarării cererii de revizuire invocată, din oficiu, de către instanță, pentru formularea acesteia cu depășirea termenului prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să o admită și să respingă cererea de revizuire, ca fiind tardiv declarată, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., termenul de revizuire este de o lună, și, în cazul prevăzut de punctul 8 al art. 509 din același cod, curge de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate cu această cale extraordinară de atac.

Astfel, cererea de revizuire poate fi introdusă în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, sancțiunea nerespectării acestuia, ca termen imperativ, fiind decăderea din dreptul de a se soluționa pe fond cererea de revizuire.

În speță, hotărârea atacată cu revizuire, decizia civilă nr. 127/CM/29.03.2022 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, a fost pronunțată la 29.03.2022, dată la care aceasta a devenit definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) C. proc. civ., moment de la care, potrivit celor ce preced, termenul pentru introducerea cererii de revizuire a început să curgă.

Calculând termenul de revizuire în acord cu dispoziții legale mai sus redate, Înalta Curte constată că acesta s-a împlinit la data de 29.04.2022 ori revizuenții au promovat calea de atac a revizuirii la data de 26.10.2022, după împlinirea acestui termen.

Este lipsit de relevanță că hotărârea atacată a fost comunicată la un termen ulterior pronunțării, de vreme ce dispoziția legală incidentă este clară, în sensul că momentul de început al termenului procedural de decădere este marcat exclusiv de data rămânerii definitive a acestei hotărâri.

În același sens poate fi evocată și decizia nr. 366 din 3 iunie 2021, prin care Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sunt constituționale, reținând următoarele: "faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiție al părții și nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită." (paragraful 24).

Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte reține că termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 29.03.2022, când a fost pronunțată decizia atacată cu revizuire.

Fiind un termen stabilit pe luni, devin incidente dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ. care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună.

Având în vedere că termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 29.03.2022, rezultă că ultima zi în care putea fi formulată cererea de revizuire era la 29.04.2022.

Or, cererea de revizuire a fost formulată la 26.10.2022, și depusă la oficiul poștal în aceeași zi, conform ștampilei aplicate pe plicul aflat la dosarul de revizuire, fiind astfel depășit termenul imperativ de o lună prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Legea procesual civilă reglementează și situația în care partea, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, a fost în imposibilitate de exercitare în termenul legal a unui act procedural, caz în care devin aplicabile dispozițiile art. 186 C. proc. civ. potrivit cărora: "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen." Or, în speță, revizuenții nu au solicitat repunerea în termenul de exercitare a căii extraordinare de atac a revizuirii.

În aceste condiții, devine incidentă sancțiunea instituită de art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ. potrivit căruia, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.".

Pentru aceste motive, în temeiul art. 511 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții R., C., H., L., N., F., D., I., M., Q., B., G., K., P., Sindicatul Învățământ Preuniversitar Tulcea, A., E., J. și O. împotriva deciziei civile nr. 127/CM din 29 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, ca tardivă.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2023.