ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 285/2023

Ședința publică din data de 9 februarie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Constanța – secția I civilă, prin decizia civilă nr. 231/CM din 23 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a admis apelul civil formulat de apelantul-pârât Liceul Teoretic "A." Tulcea împotriva sentinței civile nr. 1490 din data de 13 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatele-reclamante B. și C., prin Sindicatul Învățământ Preuniversitar Tulcea și a schimbat în parte sentința civilă nr. 1490/13.10.2021 a Tribunalului Tulcea, în sensul că: a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantele B. și C. prin Sindicatul Învățământ Preuniverstar Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul Liceul Teoretic A., ca neîntemeiată; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, au formulat cerere de revizuire, reclamanții SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR TULCEA, în numele și pentru membrele de sindicat B. și C., solicitând, admiterea cererii, așa cum a fost formulată, anularea în tot a deciziei și acordarea diferențelor salariale, reprezentând sporul de stabilitate, la plata cărora a fost obligat pârâtul începând cu data de 01.03.2018, sumele rezultate urmând a fi actualizate cu rata inflației la data plății, precum și plata pe viitor a drepturilor salariale cuvenite reprezentând majorări/creșteri ale salariului de bază aflat în plată, pe perioada cât reclamanții îndeplinesc condițiile pentru acordarea drepturilor în cauză, plata dobânzii legale penalizatoare pentru aceste sume, ce reprezintă prețul lipsei de folosință a sumei cuvenite, începând cu data nașterii dreptului și până la data efectuării plății sumei datorate.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere evoluția și judecarea ulterioară a cel puțin unuia dintre apelurile formulate de unitățile de învățământ împotriva hotărârilor pronunțate de instanța de fond, apreciind cererea ca fiind întemeiată, sens în care, a invocat, în esență, următoarele motive:

În dosarul nr. x/2022 au fost părți Sindicatul Învățământ Preuniversitar Tulcea, având calitatea de reclamant, și Școala Gimnazială "D." Tulcea, ca pârâtă, iar obiectul cauzei a fost dat de cererea Sindicatului privind "obligarea pârâtei la calculul și plata sporului de stabilitate de 15 % din salariul de bază aflat în plată, începând cu data de 01.03.2018, sumele rezultate urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății (prin repunerea în plată a dreptului respectiv, precum și prin plata diferențelor salariale cuvenite retroactiv de la data de 01.03.2018, actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective), plata și pe viitor a drepturilor salariale cuvenite reprezentând sporul de stabilitate de 15 % din salariul de bază aflat în plată, respectiv pe perioada cât membrii de sindicat îndeplinesc condițiile pentru acordarea drepturilor în cauză și a menținerii prevederilor legale care au instituit acordarea drepturilor salariale solicitate, plata dobânzii legale penalizatoare pentru diferențele de drepturi salariale cuvenite retroactiv, menționate la pct. I, reprezentând sporul de stabilitate de 15% din salariul de bază aflat în plată, ce reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor cuvenite, începând cu data nașterii dreptului și până la plata sumei datorate.

Deci, susțin revizuenții, cererea de chemare în judecată din acest dosar a avut aceeași identitate cu cererile din toate celelalte dosare privind obligarea unităților școlare la calcularea și acordarea sporului de stabilitate retroactiv, de la data de 01.03.2018.

Cererea a fost admisă în totalitate de instanța de fond, Tribunalul Tulcea, care a pronunțat sentința civilă nr. 274/02.03.2022, prin care a fost obligată pârâta la calculul și plata drepturilor salariale neacordate, astfel cum au fost solicitate. Pârâta Școala Gimnazială "D." Tulcea a formulat apel împotriva hotărârii respective și a solicitat anularea acesteia, ca netemeinică și nelegală, iar prin decizia civilă nr. 394/CM/02.11.2022, pronunțată ca soluție a apelului în dosarul menționat, instanța de apel a hotărât că "Respinge ca nefondat, apelul declarat..."

Revizuenții precizează că înțeleg să folosească această ultimă decizie ca practică judiciară și solicită a se observa diferențele existente între soluțiile pronunțate în aceste dosare de către aceeași instanță de apel, Curtea de Apel Constanța.

În timp ce în dosarul nr. x/2021, instanța a admis apelul și a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, în celălalt dosar, nr. x/2022 a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta unitatea școlară.

În opinia revizuenților, este evident că aceste soluții pronunțate în cele două dosare sunt în totală contradictorialitate, în timp ce una din soluții încalcă temeiul legal invocat, cealaltă respectă prevederile Legii- cadru nr. 153/2017 și acordă drepturile salariale, așa cum au fost solicitate.

Din acest motiv, consideră că revizuirea pe care o solicită prin prezenta este îndreptățită, și această cerere reflectă realitatea acordării unor drepturi cuvenite, consfințite prin dispoziții clare și fără echivoc ale legii salarizării personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.

Revizuenții precizează că nu au invocat în mod direct și expres excepția autorității de lucru judecat în apel față de alte soluții contrare, însă, în mod explicit au arătat că aceeași instanță, Curtea de Apel Constanța, a pronunțat mai multe hotărâri/decizii contradictorii, prin unele a acordat parțial drepturile reclamanților, prin altele a respins toate apelurile unităților școlare, în unele dosare existând chiar aceleași părți și același obiect, dar soluții diferite.

Învederează și faptul că anterior deciziei din dosarul prezent, a cărui revizuire o cer, aceeași instanță de apel a mai pronunțat în anii anteriori o multitudine de soluții de respingere a apelurilor unităților școlare, prin care a statuat hotărârile de la judecata pe fond ca fiind singurele temeinice și legale, repunând astfel în mod corect membrii de sindicat în drepturile lor firești.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, la data de 21.12.2022, sub nr. x/2022.

Intimatul LICEUL TEORETIC "A." nu a formulat întâmpinare.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de revizuire cu care a fost astfel învestită, Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ.., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

În sensul ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., autoritatea de lucru judecat presupune existența triplei identități: de cauză, de obiect și de părți, așa cum prevăd dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Din interpretarea logică, teleologică și sistematică a celor două norme procedurale, rezultă că, pentru admisibilitatea revizuirii în temeiul textului menționat, cele două hotărâri pretins potrivnice trebuie să fie pronunțate în cauze identice (identitate stabilită cumulativ pe baza celor trei elemente: părți, obiect și cauză).

Subiectele principale și indispensabile ale oricărei căi de atac sunt părțile între care s-a declanșat litigiul în fața instanței de judecată, întrucât căile de atac reprezintă o continuare firească a exercițiului acțiunii civile.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire de față, reține că, în ceea ce privește hotărârile potențial potrivnice în opinia revizuenților, nu este îndeplinită condiția identității de părți, hotărârile invocate de aceștia fiind pronunțate în cauze cu părți diferite, deși, cuprind aspecte cu privire la dezlegarea diferită dată aceleiași probleme de drept, în litigiu.

Se reține, astfel, că nu este îndeplinită tripla identitate cerută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ.., practic, revizuenții invocând practica judiciară a instanțelor- în speță, Curtea de Apel Constanța, pronunțată în alte dosare.

Or, analiza pe fond a problemei de drept care a primit o dezlegare diferită prin hotărârile menționate de revizuenți excedează cadrul procesual al cererii de revizuire, cale de atac de retractare în cadrul căreia se analizează admisibilitatea cererii și faptele pe care se întemeiază, nefiind permisă o examinare a legalității ori a temeiniciei modului în care instanțele au soluționat o anumită problemă de drept, cu scopul de a stabili care este soluția corectă.

Cu alte cuvinte, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate și temeinicie a hotărârii atacate, ca un corolar al principiului res judicata, specific hotărârilor judecătorești definitive.

Faptul că, în opinia revizuenților, aceeași problemă de drept a primit o dezlegare diferită în litigii similare, dar nu identice, în care părțile sunt diferite, nu atrage incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci ar putea reprezenta, eventual, o problemă de practică judiciară neunitară, în privința căreia există alte remedii procesuale.

Revizuienții invocă drept temei al cererii de revizuire și art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arătând că decizia civilă nr. 394/CM din 2 noiembrie 2022 a Curții de Apel Constanța reprezintă un înscris doveditor.

În realitate, nu se poate reține acest motiv de revizuire, decizia invocată neîntrunind cerințele legii întrucât nu este un înscris doveditor descoperit după darea hotărârii, reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Așa fiind, Înalta Curte reține ca unic temei al cererii de revizuire art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât se învederează contrarietatea celor două hotărâri.

Din această perspectivă, cererea este inadmisibilă și pentru faptul că se solicită anularea unei hotărâri anterioare pentru că a fost pronunțată o nouă hotărâre cu o soluție contrară, iar potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ. "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire […] în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR TULCEA, în numele și pentru membrele de sindicat B. și C. împotriva deciziei civile nr. 231/CM din 23 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța– secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2023.