ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4459/2020

Ședința publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost modificată la data de 17.11.2017, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat anularea deciziei nr. 10058/19.10.2017 emise de pârât, admiterea cererii de despăgubire formulate și obligarea pârâtului: la plata către reclamantul A. a sumei de 446.947 RON cu titlu de daune morale și a sumei de 3.053 RON cu titlu de daune materiale; la plata către reclamantul B. a sumei de 450.000 RON cu titlu de daune morale; la plata către reclamanta C. a sumei de 450.000 RON cu titlu de daune morale; la plata către reclamanta D. a sumei de 450.000 RON cu titlu de daune morale.

Prin sentința civilă nr. 2958 din 21 iunie 2018, Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, a anulat în parte Decizia nr. 10058/19.10.2017 emisă de pârât și, în consecință, a admis cererea de plată formulată de petenții A., B., C. și D., pentru suma totală de 650.000 RON cu titlu de daune morale (din care suma de 150.000 RON pentru petentul A., suma de 150.000 RON pentru petentul B., suma de 200.000 RON pentru petenta C. și suma de 150.000 RON pentru petenta D.), a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 474.484 RON cu titlu de diferențe daune morale, a obligat pârâtul să soluționeze motivat cererea de acordare a daunelor materiale formulată de petentul A., a menținut dispoziția de respingere a cererii de plată formulate de petenți cu privire la diferența până la suma de 1.796.947 RON solicitată cu titlu de daune morale și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 199,96 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 2958 din 21 iunie 2018, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat recurs, solicitând casarea sentinței pronunțate de instanța de fond și, rejudecând cauza, să se respingă în tot cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.

În susținerea recursului au fost prezentate o serie de considerente de ordin general referitoare la rolul și statutul Fondului de Garantare al Asiguraților după care s-a arătat că, potrivit art. 3 alin. (5

l

) "In cazul pretențiilor de despăgubiri pentru daune morale ca urmare a vătămărilor corporale sau decesului, rezerva de daună se va constitui pe baza jurisprudenfei și a practicii societății de asigurare. Asigurătorii au obligația să instituie și să aprobe proceduri interne de calcul al rezervei de daună pentru cazurile de daune morale ca urmare a vătămării corporale sau decesului, care vor fi notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cu 30 de zile înainte de aplicarea lor." Pentru îndeplinirea obligațiilor instituite prin Ordinul CSA nr. 3109/2003 (abrogat prin Norma ASF nr. 38/2015-intrat în vigoare Ia 01.01.2016), la nivelul E. S.A. s-a adoptat o procedură privind modalitatea de constituire a rezervelor de daune în ce privește pretențiile de daune morale ca urmare a vătămărilor corporale. Potrivit datelor furnizate de către lichidatorul judiciar al asigurătorului în faliment - F., valorile menționate în această procedură de constituire a rezervelor de daune erau totodată folosite pentru soluționarea pe cale amiabilă a pretențiilor de despăgubire pentru decese.

Având în vedere prevederile legale mai sus menționate, precum și faptul că, potrivit legii nr. 85/2014, cererea de înscriere la masa credală a Fondului va fi analizată și aprobată de lichidatorul judiciar, care poate cenzura corespunzător suma, Fondul a adoptat la data de 26.05.2016 prin Decizia Directorului General nr. 142 (amendată și completată prin Decizia nr. 258/16.11.2016) Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorând din cazuri de vătămări corporale sau deces, după consultarea lichidatorului judiciar F..

La stabilirea despăgubirilor Fondul a avut în vedere Anexa 1 din Procedură - Tabelul sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale ca urmare a vătămării corporale sau decesului, care cuprinde valorile medii pentru descendenții de grad I ai persoanei decedate, inclusiv prin raportarea la sumele consemnate în Ghidul de Protecție a Victimelor Străzii, un document de referință în acordarea sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale a unor vătămări corporale sau decesului.

Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale fiind stabilite prin apreciere, urmare aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. Aceste criterii au stat la baza aprecierii pretențiilor reclamanților, coroborate cu jurisprudența reflectată în Tabelul întocmit de asigurătorul E. S.A., urmărindu-se acordarea unei sume compensatorii, cu efect în sfera morală, fără a genera venituri nejustificate în beneficiul persoanelor apropiate victimei accidentului sau sancționarea celui care, potrivit legii, poate fi obligat la plata acestui tip de daune.

Deși instanța de fond reține că "determinarea daunelor morale nu se poate face decât "în echitate"", iar"'stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente prejudiciului moral presupune o doză mare de aproximare" și "despăgubirile nu trebuie să reprezinte nici o sarcină excesivă pentru autorul prejudiciului sau pentru persoana chemată să răspundă pentru acesta, nici o sursă de venituri nejustificate pentru victimă'", în mod eronat consideră aceasta că în ceea ce privește Ghidul Fondului de Protecție a Victimelor Străzii și Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (materiale și morale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, invocate de subscrisa prin decizia contestată, "nu pot avea decât o valoare orientativă, nicidecum obligatorie, pentru reclamant și instanță, în stabilirea cuantumului daunelor morale."

In ceea ce privește daunele materiale solicitate de către petentul A., se arată că Fondul a soluționat cererea petentului prin raportare la dispozițiile art. 26 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 49 pct. 2 din Ordinul CSA nr. 14/2011, în vigoare la data evenimentului conform cu care daunele materiale trebuie probate cu documente justificative, precum și în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din Norma ASF nr. 16/2015 conform cu care "In vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea documentelor justificative anexate de către petent în susținerea cererii de plată..." Totodată, potrivit prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, "Odată cu cererea tip de plată, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate"

Intimații-pârâți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea criticilor formulate de către pârât și menținerea ca temeinică și legală, a sentinței pronunțate de instanța de fond.

Au invocat excepția tardivității recursului care nu a mai fost susținută în cadrul dezbaterilor în fața Înaltei Curți .

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, analizând probele administrate în cauză și prevederile legale aplicabile constată că recursul este fondat, impunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Instanța de fond a reținut, ca temei al modificării sumelor acordate de Fondul de Garantare al Asiguraților cu titlu de daune morale, faptul că nivelul daunelor morale acordat prin decizia contestată (43.879 RON) nu a fost justificat de pârât cu referiri concrete la practica instanțelor judecătorești în cauze similare. Instanța de fond mai reține că potrivit hotărârilor judecătorești depuse în dosar, au fost acordate, cu titlu de daune morale pentru suferința provocată de decesul părintelui, sume variind între 150.000 RON și 400.000 RON (în acest ultim caz pentru minorul a cărui mamă a decedat - dosar nr. x/2014), deci sume superioare celei stabilite prin decizia contestată.

Or, Înalta Curte constată că această modalitate de raportare la jurisprudența instanțelor prin invocarea unor cazuri particulare pentru care au fost depuse hotărâri judecătorești de către una dintre părți (selecția având un caracter pro domo) nu corespunde prevederilor art. 49 pct. 2 lit. d) din Normele aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 14/2011.

Este adevărat că Ghidul Fondului de Protecție al Victimelor Străzii și Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare are doar o valoare orientativă, astfel încât aplicarea mecanică a acestuia nu conduce la o valoare corectă a daunelor morale datorate . Pe de altă parte, însă, nu se poate nega importanța sa în asigurarea unei abordări unitare a materiei daunelor morale în condițiile în care nu există elemente obiective de evaluare a acestora. Or, instanța de fond, deși a recunoscut valoare orientativă a acestui ghid, a ignorat cu desăvârșire acest act stabilind despăgubiri care se îndepărtează în mod substanțial de cele care ar rezulta din aplicarea actului menționat.

Mai mult, se constată că elaborarea procedurii interne a E. S.A. a avut la bază și o analiză a jurisprudenței instanțelor de judecată, fiind indicate valorile medii ale despăgubirilor morale acordate de instanțe pentru decesul unui părinte, media fiind mult sub valoarea reținută de instanța de fond prin luarea în considerare a valorilor de 150.000 RON și 400.000 RON.

Această analiză unilaterală a cauzei, prin luarea în considerare a hotărârilor judecătorești prezentate de una dintre părți echivalează cu o nesoluționare a litigiului cu consecința casării sentinței și trimiterii ei în vederea rejudecării.

În fond după casare instanța va ține seama cu titlu orientativ de Ghidul întocmit de FPVS, raportându-se, totodată, la jurisprudența instanțelor așa cum rezultă din analiza făcută pentru anul 2011-2012 de E. S.A. cu mențiunea că, în ceea ce privește media valorilor despăgubirilor în cazul decesului unui părinte, aceasta este influențată, în practică, de situația în care persoana prejudiciată este un minor pentru care părintele decedat constituia un sprijin material și moral esențial pentru dezvoltarea armonioasă a persoanei, situație în care valoarea despăgubirilor acordate este substanțial majorată. În speță se va avea în vedere faptul că reclamanții erau persoane adulte la data decesului părintelui lor, prejudiciul moral fiind influențat, în mod hotărâtor, de acest aspect.

În ceea ce privește daunele materiale instanța de fond a apreciat că prin decizia contestată, pârâtul a acordat reclamantului A. suma de 2411 RON cu titlu de daune morale, însă nu a motivat în nici un fel soluția dispusă și, în aceste condiții, nu se poate stabili dacă emitentul actului a avut sau nu în vedere sau dacă a încălcat sau nu dispozițiile legale incidente.

Or, se constată că în materia contenciosului administrativ este reglementat un control de plină jurisdicție, instanța fiind în drept să cenzureze un act administrativ pe fond chiar dacă motivarea acestuia este deficitară. În speță organul administrativ s-a pronunțat în sensul că a apreciat că doar pentru suma de 2411 RON există dovezi privind efectuarea unor cheltuieli care să se constituie într-un prejudiciu material care poate fi reparat din disponibilitățile Fondului de Garantare a Asiguraților.

În condițiile în care instanța dispunea de toate înscrisurile invocate de persoana vătămată în susținerea cererii sale de acordare a despăgubirilor materiale aceasta era în măsură să se pronunțe pe fondul cererii chiar în condițiile unei motivări lacunare a actului atacat.

Și în acest caz soluția de obligare a pârâtului să soluționeze motivat cererea de acordare a daunelor materiale echivalează cu o nesoluționare a unui capăt de cerere impunându-se soluția casării sentinței atacate cu trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea rejudecării.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 și 497 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din legea nr. 554/2004 Înalta Curte va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 2958 din 21 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2020.