ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2050/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2050/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 31 martie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
Constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 16.11.2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat anularea Deciziei de respingere parțială a cererii de despăgubire nr. x/26.10.2018,obligarea paratului la plata sumei de 92.125 RON, reprezentând diferență a daunelor morale, pretinse și neacordate petentului,precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 2470 din 29 octombrie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererile conexate formulate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, a anulat în parte deciziile nr. 17438/26.10.2018 și nr. 192170/19.02.2019 emise de paratul F.G.A., în ceea ce privește neaprobarea la plată a despăgubirilor suplimentare în valoare de: 10.000 RON pentru reclamantul A. și 50.000 RON pentru B., reprezentând daune morale și a obligat pârâtul la plata sumelor anterior menționate. A respins în rest cererile ca neîntemeiate și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 450 RON(50 RON reclamantului A. și 350 RON reclamantei B.), reprezentând taxă judiciară de timbru,precum si la plata cheltuielilor de deplasare in cuantum de 121,32 euro.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței nr. 2470 din 29 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarant recurs recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, casarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de anulare a deciziilor nr. 17438/26.10.2018 și nr. 192170/19.02.2019 emise de F.G.A, ca neîntemeiate.
Cererea de renunțare la judecată a intimaților-reclamanți.
Ulterior, prin cererea înregistrată la dosar la data de 17.07.2020 reclamanții A. și B. au învederat că renunță la judecată, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând solicitarea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va lua act de renunțarea reclamanților la judecata în cauză, pentru motivele arătate în continuare.
Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât FGA, a luat act de faptul că la dosarul cauzei a fost depusă de către reclamanți o solicitare de renunțare la judecată.
Solicitarea de renunțare la judecata a fost comunicată recurentului FGA, care a depus la dosar punct de vedere prin care și-a exprimat acordul față de această cerere, menționând, totodată, că solicită cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 406 alin. (5) din C. proc. civ.:
"(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză."
În speță, Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata, reprezintă un act de dispoziție al reclamantului, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate și în raport de dispozițiile art. 406 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecată a reclamanților A. și B. și va anula în tot hotărârea nr. 2470 din 29 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Înalta Curte, obligă reclamanții la plata către recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a sumei de 100 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată, taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 2470 din 29 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Ia act de renunțarea la judecată a reclamanților A. și B..
Anulează în tot hotărârea nr. 2470 din 29 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Obligă reclamanții la plata către recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a sumei de 100 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată, taxa de timbru.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2021.