ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4018/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București­, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea deciziei emise de pârât cu nr. x/26.04.2018 și obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii, prin care să acorde reclamantului despăgubiri materiale în sumă de 957,65 RON și despăgubiri morale în sumă de 100.000 euro, precum și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 230 din 22 ianuarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal - veche a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., a anulat decizia FGA nr. x/26.04.2018 și a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților la emiterea unei noi decizii prin care să acorde reclamantului despăgubiri materiale în sumă de 957,65 RON și despăgubiri materiale în sumă de 28.910 RON. Totodată, instanța a respins, în rest, ca nefondată cererea reclamantului și a obligat pârâtul la cheltuieli de judecată către reclamant, aferente pretențiilor admise, în sumă de 150 RON taxă judiciară de timbru, 63 RON onorariu expertiză și 35 RON cheltuieli expertiză.

Împotriva sentinței civile indicate în punctul I.2 anterior, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea contestației, astfel cum a fost formulată.

În susținerea căii de atac promovate, recurentul-reclamant arată că instanța de fond a aplicat în mod eronat normele de drept material incidente materiei determinării cuantumului despăgubirilor morale, în ipoteze precum cea incidentă în cauză, apreciind recurentul că este nelegală stabilirea, în abstract, a prejudiciului moral, prin raportare la metodologii, acte interne și, în general, la documente a căror temeinicie nu poate fi verificată, fiind necesară o cercetare, în concret, a prejudiciului moral încercat de creditorul obligației de reparare.

În acest context, consideră recurentul că, maniera în care prima instanță a cuantificat prejudiciului nepatrimonial suferit de sus indicata parte, respectiv prin raportare la procedura utilizată de pârât în evaluarea daunelor morale, în condițiile în care acest act intern a fost elaborat, la rândul său, prin raportare la evoluția practicii judiciare, în materie, existentă la un anumit moment, reprezintă o manieră nelegală de evaluare a prejudiciului moral, identificarea criteriilor fiind realizată de prima instanță prin raportare la alte spețe, iar nu în mod concret, prin raportare la particularitățile litigiului pendinte.

Pe de altă parte, susține recurentul-reclamant că nelegalitatea sentinței atacate derivă și din modul în care s-a raportat prima instanță, în demersul de stabilire a întinderii prejudiciului moral, la criteriul zilelor de spitalizare, ce nu este unul specific materiei cuantificării anterior indicatului tip de prejudiciu, omițând instanța să evidențieze algoritmul care a determinat stabilirea sumei de 413 RON drept contravaloare a prejudiciului moral/zi de îngrijire medicală.

Alte aspecte distincte evocate în recurs, au vizat chestiunea netemeiniciei sentinței atacate, recurentul - reclamant apreciind că prejudiciul determinat de prima instanță este derizoriu, susținând, totodată, că judecătorul fondului nu a dat eficiență elementelor ce probau traumele fizice suferite de recurent, ce au presupus mai multe intervenții chirurgicale și nici faptul că regimul de viață al acestuia și al familiei sale a fost semnificativ deteriorat, ca urmare a producerii accidentului de circulație în care a fost implicat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală, reiterând, în esență, apărările formulate și în fața instanței de fond.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 14 mai 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 16 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În prealabil dezlegării concrete a criticilor formulate de recurentul - reclamant la adresa legalității sentinței civile nr. 230 din 22 ianuarie 2019, Înalta Curte subliniază faptul că recursul, în actuala reglementare procesuală, nu reprezintă o cale de atac devolutivă, ci o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care legiuitorul urmărește să asigure conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Altfel spus, în calea de atac a recursului nu pot fi formulate critici prin intermediul cărora se tinde la reevaluarea situației de fapt ori la reevaluarea cuantumului prejudiciului material și moral și la reaprecierea probelor în ceea ce privește prejudiciul moral, aspecte care nu pot fi circumscrise motivelor de recurs reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că recurentul - reclamant a criticat sentința civilă nr. 230 din 22 ianuarie 2019 sub aspectul respingerii cererii de acordare a daunelor morale în cuantumul solicitat prin cererea introductivă de instanță, invocând atât motive de nelegalitate, cât și de netemeinicie a hotărârii . Pe cale de consecință, față de limitele legale ale învestirii în recurs, Înalta Curte este chemată să se pronunțe exclusiv asupra aspectelor care vizează motivele de nelegalitate evocate de recurentul-reclamant, neputând proceda și la analiza motivelor de netemeinicie.

Din perspectiva chestiunilor de legalitate, instanța de control judiciar observă că o primă critică exhibată este subsumată de recurentul - reclamant tezei potrivit căreia, pentru aprecierea cuantumului daunelor morale, judecătorul fondului s-ar fi raportat exclusiv la Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale și decese adoptată prin Decizia Directorului General al Fondului de Garantare a Asiguraților nr. 142/26.05.2016, procedură apreciată de recurent ca fiind una abstractă, ce nu ține seama de particularitățile fiecărui caz și prin care este stabilit un cuantum fix, de 413 RON/zi de îngrijire medicală, fără nicio altă circumstanțiere, de natură a reflecta preocuparea pentru evaluarea exactă a prejudiciului.

Contrar celor susținute de recurentul - reclamant, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a procedat la propria evaluare a întinderii prejudiciului moral suferit de acesta, aspect ce rezultă din faptul că instanța fondului a încuviințat și administrat probatoriul propus de reclamant în vederea dovedirii pretențiilor sale, concluzionând judecătorul fondului, după analiza actelor și lucrărilor dosarului, că suma de 28.910 RON este aptă a acoperi prejudiciul moral încercat de reclamant.

Astfel, prima instanță a statuat expres că, independent de criteriile stabilite prin Decizia nr. 142/2016 a Fondului de Garantare a Asiguraților ("F.G.A."), un astfel de cuantum este unul rezonabil, fiind astfel respectat principiul proporționalității, raportat la atingerea adusă, fiind avute, totodată, în vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, precum și intensitatea și gravitatea unei astfel de atingeri.

Înalta Curte reține că, spre deosebire de prejudiciul material, a cărui întindere nu poate fi stabilită decât pe baza unui suport probator, prin aplicarea unor criterii concrete de cuantificare, în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate material.

De aceea, judecătorul are dreptul să aprecieze, luând în considerare totalitatea circumstanțelor cauzei, asupra unei sume globale, care să constituie o reparație echitabilă în raport cu efectele faptei generatoare de prejudicii, fără a fi necesară indicarea unui algoritm punctual, cum eronat pretinde recurentul. Daunele morale corespund atingerii aduse cinstei, onoarei, imaginii publice ori prestigiului profesional al persoanei, scopul lor fiind unul compensatoriu, fără să constituie însă o penalitate excesivă pentru cel care a produs dauna.

În mod evident, nu se poate pretinde că acordarea de despăgubiri morale, oricare ar fi cuantumul acestora, este în măsură să conducă la înlăturarea suferinței produse recurentului-reclamant urmare a producerii evenimentului rutier, o asemenea suferință suportată ca urmare a recuperării fizice îndelungate, neputând fi cuantificată în bani. Ceea ce se intenționează prin acordarea daunelor morale este, în primul rând, recunoașterea caracterului vătămător al faptei, precum și recunoașterea faptului că aceasta a fost de natură a produce persoanelor vătămate, suferințe psihice/emoționale imposibil de cuantificat.

Așadar, scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensație persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenția, însă, ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, acesta fiind motivul pentru care regulile de evaluare a cuantumului acestora sunt diferite de modalitatea de stabilire a daunelor materiale.

De asemenea, se reține că "Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale și decese", adoptată prin Decizia Directorului General al F.G.A. nr. 142/2016, astfel cum a fost aceasta modificată și completată prin Decizia nr. 258/16.11.2016, reglementează o medie a cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, ce a fost determinată prin raportare nu doar la jurisprudența instanțelor de judecată, ci și la modalitatea de soluționare pe cale amiabilă, în trecut, a unor astfel de situații de către chiar asigurătorul în insolvență B. S.A., dar și la rezultatul studiilor Fondului de Protecție a Victimelor Străzii (FPVS). După cum s-a reținut și în jurisprudența prezentei curți, aceasta poate avea o valență orientativă, din perspectiva determinării unor proporții aferente cuantificării întinderii unui prejudiciu moral, în scopul de a evita săvârșirea unor discriminări într-un domeniu atât de sensibil, în care nu exista criterii legale de individualizare a sumelor.

Raportarea la criteriile determinate printr-o procedură standardizată nu contravine vreunei prevederi legale și nici nu este de natură a leza dreptul persoanei îndreptățite de a primi daune morale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparența în procesul adoptării soluției.

De asemenea, Înalta Curte apreciază nefondată și afirmația recurentului-reclamant potrivit căreia, în determinarea valorii prejudiciului moral, instanța de fond a avut în vedere, în mod nelegal, exclusiv numărul de zile de îngrijiri medicale stabilite prin expertiza medico-legală.

Dimpotrivă, din cuprinsul sentinței recurate rezultă în mod clar faptul că judecătorul fondului nu s-a raportat doar la cele 60 -70 de zile de îngrijiri medicale determinate prin raportul de expertiză medico-legală realizat în cauză, ci a avut în vedere situația în ansamblul ei. Discuția privind numărul de zile de îngrijiri medicale a fost una marginală, cuantumul daunelor morale nefiind susceptibil să se modifice cât timp instanța a învederat expres faptul că: la stabilirea acestui cuantum al daunelor morale, Curtea se va raporta la criteriile obiective de determinare a daunelor morale, valorificate de jurisprudență și identificate de doctrină, apreciind consecințele negative suferite de victimă pe plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care celui vătămat i-a fost afectată situația familială, profesională și socială și va avea în vedere consecințele imediate provocate de evenimentul rutier - faptul că reclamantul a necesitate 60-70 de zile de îngrijiri medicale, că leziunile nu au pus în pericol viața victimei și nu au produs infirmitate sau un prejudiciu estetic grav și permanent.

Totodată, instanța de control judiciar observă că deși formal, recurentul -reclamant pune în discuție modalitatea de interpretare a normelor legale, în fapt, acesta critică, din această perspectivă, aprecierea instanței de fond cu privire la cuantumul echitabil al daunelor morale în raport cu consecințele provocate de accident. Or, aprecierea instanței de fond cu privire la cuantumul daunelor morale reprezintă o problemă de temeinicie, iar nu o problemă de legalitate a sentinței și, după cum Înalta Curte a statuat deja, în paragrafele anterioare, acest aspect nu poate fi cenzurat în cadrul unei căi extraordinare de atac cum este cea a recursului.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 230 din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal - veche, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 230 din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2021.