ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 593/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09.11.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată, în calitate de pârât, Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 9446/03.10.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care sa fie admisa cererea de plata având ca obiect suma de 19.969,75 RON și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1060 din 19 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a fost anulată Decizia Fondului de Garantare a Asiguraților nr. 9446/03.10.2017 și a fost obligată pârâtul la emitere unei decizii de plată, prin care să se acorde reclamantului despăgubiri în cuantum de 19.969,75 RON. Totodată, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu pentru efectuarea expertizei tehnice auto.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1060 din 19 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea contestației ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a Deciziei FGA nr. 9446/03.10.2017. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-pârât a susținut că Fondul de Garantare a Asiguraților este constituit ca persoană juridică de drept public prin Legea nr. 213/2015 și are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător, în cazul nostru B. S.A. Pentru îndeplinirea scopului și atribuțiilor sale legale, Fondul nu preia ope legis obligațiile unui asigurător în faliment, nu este succesorul în drepturi și obligații al unui asigurător în faliment, în acest caz B. S.A., neexecutând contractele de asigurare încheiate de asigurătorul față de care se deschide procedura de faliment și nepreluând riscul executării contractelor de asigurare. Fondul de Garantare a Asiguraților nu preia de la asigurătorul în faliment o creanță certă, lichidă și exigibilă, ci, în baza dispozițiilor art. 15 alin. (1) și (2) din Legea specială nr. 213/2015 protecției consumatorilor produselor și serviciilor de asigurări, iar nu ca obligații proprii ale fondului, obligația fiind născută din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurării cu asigurătorul și de aceea plățile făcute de către Fond reprezintă obligații ale asigurătorului în faliment, fiind deci achitate sau acoperite în numele și pe seama acestuia exclusiv în cadrul îndeplinirii procedurii administrative necontencioase reglementată de dispozițiile Legii nr. 213/2015 și ale Normei A.S.F. nr. 16/2015 cu denumire omonimă legii. Astfel, Fondul nu plătește despăgubiri pentru asigurătorul în faliment, așa cum nici asigurătorul în faliment nu plătește prin Fondul de garantare a asiguraților. A mai arătat că, în speță, din analiza foto, la cele doua autoturisme care ar fi fost implicate in accident, se constată neconcordanța intre dinamica de accident declarata in raport cu amplitudinea și mărimea avariilor. Mai mult, din analiza planșelor foto reiese faptul că există neconcordanțe semnificative intre avariile suferite de către cele doua auto si dinamica de accident declarata de către cele doua părți implicate in eveniment. În procesul unei coliziuni dintre doua vehicule, faza impactului in care se produc deformațiile remanente are o durata extrem de scurta, astfel ca în aceasta etapa rotațiile sau răsucirile vehiculelor nu sunt posibile. Aceste mișcări - rotații si/sau răsuciri apar ulterior deformării caroseriilor, in așa fel încât poziția vehiculelor înainte de impact poate fi stabilita prin suprapunerea amprentelor corespondente ale părților deformate. In cazul acestui eveniment declarat se evidențiază urme de frecare care apar in cazul accidentelor cu coliziuni laterale. Astfel, în cazul acestui tip de accident declarat de cele doua parți, urmele s-au produs prin frecarea suprafețelor laterale ale vehiculelor. La autoturismul marca x se evidențiază urme sub forma unor segmente drepte la nivelul pârtii laterale dreapta. Se evidențiază urme de frecare pe laterala dreapta la următoarele repere: aripa dreapta, portiere dreapta și aripa spate. Aceste urme pot proveni de la un posibil impact cu autoutilitara x dar nu sunt relevante pentru stabilirea cu exactitate a dinamicii de accident invocata de cei doi participanți la trafic. Astfel, important de reținut este faptul ca, la autoturismul marca x se evidențiază din planșele foto, urme de forma trohoidale la portiera spate dreapta. Acestea apar de regula pe aripile sau portierele unui vehicul si sunt generate de către organele de fixare a unei roti de la celalalt vehicul sau de mișcarea de rotație a anvelopei. In acest caz, aceste urme la portiera spate la auto x sunt situate la o înălțime mult mai mare decât roata din spate a autoturismului marca x. Înălțimea de la sol a anvelopei spate de la auto x este situata la aproximativ 70 cm iar urmele de frecare de tip trohoidala la portiera spate sunt situate la o înălțime de la sol intre 80-90 cm. Având in vedere cele menționate aceste urme de la portiera spate dreapta la auto x nu se pot justifica prin dinamica de accident invocata de cei doi participanți la trafic. Un alt fapt semnificativ este lipsa urmelor epicicloidale. Acestea se imprima, de regula, de coltul barei de protecție al unui autovehicul pe capacul ornamental sau pe janta de la celalalt vehicul implicat in accident. În cazul de față, în care se invoca de deținătorul x avarii inclusiv pe aripa spate dreapta, lipsesc acest fel de urme de frecare pe janta spate dreapta. La modul invocat de producere a evenimentului, coltul stânga de la bara spate de la auto x trebuia sa intre in contact cu janta dreapta spate de la auto x si sa imprime aceste urme de frecare epicicloidale. Mai mult, aceste urme epicicloidale imprimate pe roti (jante) pot avea sens de înfășurare sau desfășurare sau ambele sensuri. Indiferent de forma de înfășurare sau desfășurare, sensul de imprimare al urmei precizează care dintre vehicule se deplasa cu viteza mai mare. Avaria existenta la ornamentul de prag dreapta la auto x nu are corespondent cu niciun element/reper de la auto marca x presupus agresor. De altfel se observa din analiza planșelor foto ca ornamentul de prag de la auto x prezintă avarii liniare pe toata lungimea care nu pot fi coroborate cu niciun reper de la auto x. Înălțimea de la sol a pârtii inferioare a coltului bara spate la auto x este situata la aproximativ 40 cm iar avaria la prag la auto x se regăsește in intervalul 25-35 cm. Se poate considera ca cei doi conducători auto nu au prezentat situația reala in urma căreia ar fi rezultat avariile existente la cele doua autovehicule. Realitatea evenimentului, dinamica acestuia si consecințele rezultate la nivelul celor doua autovehicule, ce-ar fi fost implicate in evenimentul declarat, constituie doar punctul de vedere al conducătorilor auto. Ca atare, se apreciază faptul că, intre cele doua autovehicule nu a existat un impact care sa provoace toate avariile evidențiate in planșele foto. Avariile existente la cele doua autovehicule sunt rezultatul unei alte dinamici si a unei alte responsabilități. Totodată, art. 44 din Norma nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (aplicabil la data evenimentului) menționează: "Stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care, din documentele existente în dosarul de daună - constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, înștiințare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte mijloace de probă - rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit". Prin urmare, recurentul-pârât a apreciat că a procedat în baza dispozițiilor legale aplicabile în cauză, a analizat și a instrumentat dosarul de daună și cererea de plată formulată de persoana fizică A. și a emis în mod temeinic și legal Decizia nr. 9446 din 3 octombrie 2017. A mai susținut că sunt eronate concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză, care denaturând situația de fapt, este evident că este părtinitor și făcut în favoarea intimatului-reclamant. Cu privire la acest aspect, a arătat că a formult obircțiuni la raportul de expertiză, care au fost încuviințate de instanță, expertul formulând răspuns la obiecțiuni, care, în opinia sa, nu au fost motivate prin argumente tehnice, pârâtul înțelegând să le critice, prin concluziile formulate în fața instanței de fond, care însă nu le-a analizat. Astfel, prima instanță nu a motivat rațiunea pentru care a apreciat că este nelegală Decizia contestată, inserând în cuprinsul considerentelor conținutul raportului de expertiză tehnică auto, omologând, așadar un raport de expertiză imcomplet și fără un fundament juridic și tehnic. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziațiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 30 august 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 3 februarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante La data de 01.08.2014, a avut loc un accident de circulație, fiind implicate două autoturisme, respectiv auto cu nr. de înmatriculare x, asigurat cu polița RCA nr. x emisă de B. S.A., și auto cu nr. de înmatriculare x, aflat în proprietatea reclamantului A.. După avizarea daunei, s-a constituit la asigurătorul B. S.A. dosarul de daună x, preluat de FGA sub nr. dosar unic 161737, întrucât, prin încheierea de ședință din 03.12.2015, Tribunalul București, secția a VII a civilă a dispus, în dosarul nr. x/2015, deschiderea procedurii falimentului B. S.A. și desemnarea lichidatorului judiciar C., iar la data de 28.04.2016 această hotărâre a rămas definitivă. Prin cererea de plată înregistrată la FGA la data de 7.09.2016, reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în cuantum de 19.969,75 RON, reprezentând reparația autoturismului cu numărul de înmatriculare x. Prin Decizia FGA nr. 9446/3.10.2017, cererea de plată a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că dinamica producerii accidentului prezentată de către reclamant și manevra declarata că ar fi fost efectuata de către acesta, în calitate de conducător al autoturismului cu numărul de înmatriculare x (conform formularului de constatare amiabila de accident si declarației pe proprie răspunde), nu justifică avariile existente la nivelul vehiculelor implicate in coliziune. Astfel, s-a concluzionat în sensul că cele declarate de conducătorii auto implicați în accidentul rutier, nu exprima realitatea/situația reala de fapt, iar dinamica descrisă nu demonstrează posibilitatea producerii avariilor existente la nivelul celor doua autovehicule. În acest context, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu cererea prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților anularea Deciziei nr. 9446/03.10.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților și obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care sa fie admisa cererea de plata având ca obiect suma de 19.969,75 RON. Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, pârâtul formulând critici de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ. În primul rând, Înalta Curte constată că argumentele invocate de recurentul-pârât în sensul că instanța de fond nu a analizat criticile formulate de acesta la răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică auto, precum și faptul că, în opinia sa, prima instanță nu a motivat rațiunea pentru care a apreciat că este nelegală Decizia contestată, inserând în cuprinsul considerentelor conținutul raportului de expertiză tehnică auto, omologând, așadar un raport de expertiză imcomplet și fără un fundament juridic și tehnic, se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. (6) C. proc. civ., urmând să le analizeze din această perspectivă. Astfel, Înalta Curte amintește că nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății. Astfel, judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia admiterii cererii de chemare în judecată. În concret, într-adevăr, prima instanță a concluzionat în sensul că își însușește concluziile raportului de expertiză tehnică auto întocmit în cauză de către expertul tehnic D., însă a reținut că expertul în specialitatea auto a prezentat o analiză detaliată, științifică a producerii accidentului de circulație din data de 7.09.2016, a analizat în concret dinamica producerii evenimentului de circulație și a analizat legătura de cauzalitate și raportul de complementaritate care există între accidentul de circulație produs și avariile suferite de cele două autoturisme implicate în evenimentul de circulație, aspecte care au infirmat temeinicia deciziei emise de FGA, contestată de reclamant. În sensul dispozițiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv. Aceasta înseamnă, așa cum s-a reținut în practica consolidată a instanței supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conținut, nu de volum, că instanța nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor/apărărilor părților ori fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește sentința recurată, faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurentului neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Înalta Curte constată că în cauză nu este incident nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel, circumscris acestui motiv, recurentul-pârât a invocat aspectele de fapt și dispozițiile legale privind scopul înființării FGA, precum și motivarea din cuprinsul deciziei contestate, aspecte pe care, de altfel, le-a prezentat și în fața instanței de fond, fiind analizate de aceasta în mod corect, astfel că Înalta Curte apreciază aceste critici ca fiind nefondate, urmând să le răspundă în mod unitar prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora. Instanța de control judiciar, în acord cu opinia judecătorului fondului, constată că din conținutul raportului de expertiză tehnică auto întocmit în cauză de către expertul tehnic D. rezultă că această probă infirmă situația de fapt reținută prin Decizia FGA nr. 9446/3.10.2017, care a justificat respingerea cererii de plată a sumei de 19.969,75 RON, reprezentând reparația autoturismului cu numărul de înmatriculare x. Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. (10) din Ordinul CSA 14/2011 "cuantumul pagubei se stabilește luând în calcul prețurile practicate de către unitățile de specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă reparației/înlocuirii pieselor avariate, precum și pentru părți componente, piese înlocuitoare noi și materiale." Înalta Curte reține că, din raportul de expertiză tehnică auto, rezultă că avariile autoturismului x cu numărul x în urma acestui eveniment rutier au fost: aripă dreapta față, portieră dreapta față, oglindă exterioară dreapta, portieră spate dreapta, aripă spate dreapta, contraaripă spate dreapta, mâner ușă față dreapta, bandou ușă față dreapta. Totodată, în dosarul cauzei există o calculație de reparație efectuată în sistem E. de către S.C. F. S.R.L în valoare totală de 19.969,75 RON, care a fost verificată de către expert și corespunde soluțiilor tehnologice indicate de inspectorul de daună al B., G. și consemnate pe "Constatarea nr. 1 la dosarul x". În concluzie, în mod corect, prima instanță, și-a însușit concluziile raportului de expertiză tehnică auto, reținând că raportul de expertiză se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și are o forță probatorie deplină în ce privește dinamica producerii accidentului de circulație din data de 7.09.2016 și consecințele juridice ale acestui accident de circulație. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,