Decizia nr. 5605/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1677/2019 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 15891/17.07.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, în sensul admiterii integrale a cererii de plată, înregistrată sub nr. x/15.03.2017, respectiv admiterii integrale a creanței reprezentând daune morale, în valoare de 30.000,00 euro, cu cheltuieli de judecată. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1677 din 8 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat Decizia nr. 15891/17.07.2018 în sensul că este admisă la plată pentru suma de 15000 RON, iar nu pentru 6000 RON, cum s-a aprobat; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a diferenței de despăgubiri în cuantum de 9000 RON; a respins în rest cererea ca neîntemeiată și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. 1.

Căile de atac exercitate în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea litigiului pe fond, cu consecința menținerii deciziei FGA ca fiind legală și temeinică. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 1.

Apărările formulate în cauză În cauză, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare. 1.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluție a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 11 noiembrie 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Soluția instanței de recurs 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante În motivarea recursului FGA a arătat că gravitatea prejudiciului moral este un criteriu de stabilire a cuantumului indemnizației, numai orientativ și nu exact, pe lângă acesta trebuie avut în vedere și criteriul echității, aspect ce se impune prin aceea că suma de bani acordată cu scopul acoperirii prejudiciului moral, trebuie să fie justă, echitabilă și nu exagerată, ținându-se cont de criteriul gravității prejudiciului moral, dar și de criteriul echității. Divizarea prejudiciului. în direct și indirect, a avut ca punct de pornire, atât pentru literatura de specialitate, cât și pentru practica judiciară, art. 1.533 fraza a doua din C. civ. român actual: "daunele-interese nu cuprind decât ceea ce este consecința directă și necesară a neexecutării obligației", normă juridică despre care s-a afirmat și se afirmă că are valoarea unei norme generale, cu aplicabilitate în întreaga materie a răspunderii civile reparatorii, dând "expresie unei legaturi de cauzalitate care constituie criteriul de stabilire a domeniului de aplicare a acestei răspunderi, care nu este și nu poate fi fără hotar". Prejudiciul direct este cel care se afla într-o legătură de cauzalitate bine caracterizată, certă, cu fapta ilicită, fiind urmarea necesară a acesteia, pe când prejudiciul indirect este cel care se află atât de departe în lanțul cauzal, încât este aproape imposibil să fie atașat faptei generatoare de răspundere, socotindu-se că nu are nicio legătură cu aceasta, neputând constitui nici măcar o condiție favorizatoare a concretizării acesteia. FGA a stabilit corect cuantumul daunelor morale, raportandu-se în lipsa unor criterii și limite legale, la un criteriu obiectiv și rezonabil (zilele de îngrijiri medicale) si in baza procedurii interne care a fost stabilita in raport de practica instanțelor judecătorești. Pornind chiar de aceste informații, instanța de recurs reține, în acord cu o jurispudență constantă în materie, faptul că instanța de fond nu a explicitat modul de calcul al daunelor morale acordate. S-ar putea deduce din calcul că instanța ar fi apreciat cuantumul pe zi de îngrijire medicală a reclamantei la 500 RON, însă nicio trimitere din considerentele hotărârii nu poate conduce la modalitatea de adoptare a acestei decizii, contrare practicii normale. Mai mult se afirmă - corect, că această sumă a rezultat nu doar prin raportare "la numărul de zile îngrijiri medicale, ci și la consecințele negative suferite de către reclamantă în urma evenimentului de circulație". Acest lucru a fost concluzionat doar dintr-o declarație de martor - B. care s-a referit doar la chestiuni medicale (dureri, interdicții de face efort) singurul aspect tangențial al afectării morale fiind informația că nu reclamanta nu a mai condus autoturismul, timp de 4 luni, din cauza unei "oarecare frică, o teamă". În rest martorul confirmă perioada de 30 de zile menționate în certificatul medico-legal. Toate acestea îndreptățesc, cum de altfel a recunoscut și recurenta, la plata unor daune morale, însă nimic nu justifică un cuantum al acestora precum în cazul unor accidente cu vătămări extrem de grave sau permanente. Pe de altă parte instanța de recurs apreciază că acordarea unui cuantum de 200 RON pe zi de îngrijire medicală nu se încadrează în marjele oferite chiar de FGA pentru situații de accidente asemănătoare. De aceea apreciază că o valoare sporită a acestora la 360 RON pe zi corespunde atât cuantificării suferinței concrete - dovedite cât și limitelor utilizate - de instanța sau FGA în cazuri similare. În concluzie instanța de recurs apreciază că un cuantum al daunelor morale de 78oo RON pentru reclamantă este corespunzător suferinței acesteia. 2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru aceste considerente, constatând incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, va casa în parte sentința atacată în sensul admiterii la plată a sumei de 7.800 RON în loc de suma de 6.000 RON aprobată prin Decizia nr. 15891/17.07.2018. Va obliga pârâtul la plata către reclamantă a diferenței de despăgubiri în cuantum de 1.800 RON. În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga partea care a pierdut procesul la plata sumei de 100 RON către recurentul-pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în recurs.