ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3717/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei. Hotărârea primei instanțe

A respins restul pretențiilor, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamanții A., B., C., D. și E., cât și pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

3.1. Recurenții-reclamanți și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii în întregime.

Recurenții-reclamanți consideră că sentința de fond nu este motivată, în sensul că nu cuprinde motivele pe baza cărora s-a stabilit faptul că nu se impune majorarea daunelor morale și nici acordarea în întregime a daunelor materiale.

Instanța de fond trebuie să procedeze la un examen propriu al pricinii și este obligată să verifice materialul probator administrat.

Motivarea sentinței atacate este de aproximativ jumătate de pagină ce constă în menționarea faptului că se cuvine acordarea unor despăgubiri contestatorului E..

Pentru restul pretențiilor, instanța de fond nu a ținut seama de probatoriul administrat, iar declarația martorului vizează dovedirea modului în care părțile au suferit, dovedirea prejudiciului și dacă se impune reaprecierea cuantumului despăgubirilor.

Motivarea sentinței prezintă chestiuni de ordin general și nu demonstrează de ce daunele morale au fost acordate într-un cuantum neadecvat.

În ceea ce privește aplicarea normelor de drept material incidente speței, recurenții-reclamanți consideră că prima instanță nu a ținut seama de prevederile art. 49 lit. d) din Ordinul CSA nr. 14/2011, conform cărora, în caz de deces, daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Chiar dacă judecătorul fondului s-a referit la legislația și jurisprudența în materie, în realitate acestea nu au fost avute în vedere, ci a existat doar referirea la Ghidul pentru soluționarea daunelor morale în România pe cale amiabilă, elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.

Acest Ghid nu este obligatoriu pentru instanțele de judecată, iar procedura internă pe care o aplică pârâtul vizează hotărâri judecătorești din perioada 2007-2010.

Prejudiciul trebuie estimat prin raportare la aspecte și elemente actuale, prin raportare la jurisprudența actuală a instanțelor, pentru fiecare caz în parte, prin individualizarea și particularizarea acestuia.

Deși în legislație nu se precizează modalitatea concretă de evaluare a cuantumului daunelor morale, doctrina și practica au statuat anumite criterii, elemente care trebuie avute în vedere în momentul în care se evaluează prejudiciul nematrimonial, de exemplu, valoarea lezată, gravitatea prejudiciului, consecințele prejudiciului pe plan social, profesional și familial, tulburările și neajunsurile suferite de persoana vătămată.

Instanța de fond nu face o apreciere proprie prin prisma textelor de lege incidente, ci constată că evaluarea făcută de pârât, prin raportare exclusiv la concluziile Ghidului, este obiectivă și are în vedere că o sumă mai mare ar reprezenta o îmbogățire fără just temei.

Se mai arată că Ghidul este un înscris sub semnătură privată care nu are valoarea unei norme legale, iar prin acordarea daunelor doar în baza acestuia, se ignoră dispozițiile legale, principiile de drept naționale și convenționale în această materie, care impun repararea integrală a prejudiciului moral.

Recurenții-reclamanți arată că singurul scop al acestui ghid este acela de a proteja interesele financiare ale societăților de asigurări, iar instanța de judecată să acorde automat suma, fără să mai facă nicio apreciere asupra gravității prejudiciului moral suferit.

3.2. Recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate, în ceea ce privește acordarea daunelor morale pentru reclamantul E. și, rejudecând cauza, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

Recurentul-pârât susține că prima instanță a aplicat greșit normele de drept material incidente, avându-se în vedere că pentru soluționarea transparentă, rapidă și echitabilă a cererilor de despăgubire formulate de creditor, societății F. S.A., lichidatorul judiciar desemnat a utilizat ca bază de lucru Tabelul rezervelor de daună ce cuprinde valori medii pentru despăgubiri morale ca urmare a decesului, dar și a vătămării corporale.

În analizarea și soluționarea dosarului de daună, partea s-a raportat la consecințele negative suferite de victimă, atât pe plan fizic, cât și psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe, în măsura în care i-a fost afectată situația familială, socială, profesională, fără să se ajungă la o îmbogățire fără just temei.

Procedura internă standardizată, agreată, îndeplinește toate aceste criterii, deoarece există tendința de a se solicita sume aflate la limita maximă a plafonului de garantare.

Procedura internă nu este rigidă, cuprinde mai multe criterii, reglementează ipoteze diferite și face posibilă încadrarea cât mai obiectivă și corespunzătoare a situației reale și a împrejurărilor specifice fiecărei cereri de acordare a daunelor morale.

În privința recurentului-reclamant E., nepotul victimei, se arată că cererea este neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 1390 și art. 1391 C. civ.

Nepotul nu era beneficiar al vreunei obligații de întreținere din partea bunicii și nu este lipsit de ajutor după decesul acesteia.

Conform procedurii de soluționare a pretențiilor izvorând din vătămări corporale sau decese, nu există posibilitatea acordării unor despăgubiri nepoților victimelor decedate, în lipsa posibilității de administrare a unui probatoriu care să releve eventuala legătură de afecțiune, precum și intensitatea acesteia.

Daunele morale sunt stabilite prin apreciere, iar lipsa unor criterii legale de determinare, ca urmare a consecințelor negative suferite în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analiza motivelor de casare

Din cuprinsul considerentelor sentinței recurate, Înalta Curte reține că judecătorul fondului a apreciat, în privința daunelor materiale, că suma stabilită de către FGA este corectă, deoarece excluderea celor 5.804,56 RON a avut ca temei lipsa legăturii directe a acestora cu evenimentul rezultat ca urmare a decesului numitei G., precum și lipsa dovezilor în sensul că reclamantul A. a suportat aceste cheltuieli.

Referitor la daunele morale solicitate, judecătorul fondului și-a întemeiat soluția pe studiul efectuat de către Fondul de Protecție a Victimelor Străzilor 2011, stabilind cuantumul pretențiilor în funcție de concluziile acestuia.

Prin urmare, Înalta Curte va constata că sunt neîntemeiate criticile întrunite pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dimpotrivă hotărârea atacată este motivată atât în fapt cât și în drept.

În speță, instanța de recurs urmează să se pronunțe asupra interpretării și aplicării normelor de drept material incidente, în legătură cu obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la despăgubiri morale către nepotul victimei decedate într-un accident rutier, dar și în privința cuantumului acestor despăgubiri acordate către toți moștenitorii victimei decedate, reclamanți în prezentul dosar.

Prima critică ce aparține recurentului-pârât, susține aplicarea greșită a disp. art. 1390 și 1391 din C. civ., arătându-se că repararea prejudiciului nepatrimonial poate fi făcută în raport cu persoanele îndreptățite la întreținere din partea celui decedat, întrucât nepotul nu era beneficiar al vreunei obligații de întreținere din partea bunicii decedate.

În plus, instanța poate acorda despăgubiri ascendenților, descendenților și colateralilor sau soțului pentru durerea încercată, doar dacă se face dovada acesteia, nesubzistând o prezumție legală.

Înalta Curte apreciază că dispozițiile art. 1390 C. civ. nu sunt aplicabile speței, deoarece nu s-a cerut și nu se analizează vreo obligație de întreținere a nepotului victimei din partea autorului accidentului.

În cauză s-au solicitat daune morale, iar disp. art. 1391 C. civ. au fost interpretate și aplicate corect de prima instanță, avându-se în vedere că, prin probele administrate, s-a dovedit că nepotul locuia cu bunica sa, părinții fiind plecați în străinătate, între nepot și bunică există o legătură strânsă de afecțiune, iar nepotul se afla în aceeași mașină, împreună cu bunica sa, când a avut loc accidentul.

Prin urmare, soluția instanței de fond s-a întemeiat pe probele administrate și nu pe o prezumție legală inexistentă, cum a susținut recurentul-pârât.

Față de acestea, Înalta Curte va reține neîntrunirea criticilor de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurentul-pârât.

Înalta Curte va constata însă întrunite motivele de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cuprinse în cererea de recurs formulată de recurenții-reclamanți.

Astfel, prima instanță a considerat corect cuantumul daunelor morale stabilite prin decizia administrativă atacată, pentru reclamanții A. - 43.879 RON; B. - 43.879 RON; C. - 43.879 RON; D. - 43.879 RON și a obligat pârâtul să plătească și reclamantului E. suma de 40.000 RON, cu titlu de daune morale.

Judecătorul fondului a apreciat că raportarea pârâtului la Decizia nr. 74/02.08.2018 privind Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (materiale și morale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, care are la bază Ghidul FPVS privind soluționarea daunelor morale este în acord cu disp. art. 49 lit. d) din Ghidul CSA nr. 14/2011, care în caz de deces, stabilește că daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

În legislația internă nu a fost elaborat niciun act normativ care să prevadă, în concret, cu privire la nivelul despăgubirilor morale, astfel că, reperul pentru stabilirea acestuia este jurisprudența instanțelor judecătorești și principiile care s-au degajat pe această cale.

Referitor la Ghidul pentru soluționarea daunelor morale, elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii - FPVS, se constată că are un caracter de recomandare și privește soluții ale instanțelor de judecată din perioada 2011, astfel că prezenta instanță de recurs, dar nici prima instanță, nu sunt obligate să stabilească cuantumul daunelor morale în funcție de o statistică.

Astfel, jurisprudența în materia stabilirii cuantumului daunelor morale pe orice cale - civilă sau penală, a stabilit că, în absența unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, se va apela la consecințele negative suferite de reclamant, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Cuantificarea despăgubirilor morale presupune analizarea unei jurisprudențe relevante, pentru a se identifica situații similare, iar marja de apreciere a instanței este limitată, în cazul de față, la criteriul obiectiv al limitei sumei de 450.000 RON pentru fiecare reclamant, prevăzute de Legea nr. 213/2015.

Despăgubirea nu trebuie să se transforme într-o îmbogățire fără justă cauză, dar nici media sumelor acordate în cazuri similare de instanțele din România și jurisprudența instanțelor naționale nu reprezintă criterii obligatorii în stabilirea cuantumului daunelor morale, ci acestea ajută doar la estimarea unui atare prejudiciu.

În speță, este cert că viața familială și socială a recurenților-reclamanți a fost alterată în urma decesului mamei și bunicii acestora.

Înalta Curte a luat ca reper jurisprudența publicată în materie, a secției I civile și a secției penale, pentru perioada 2016-2019, găsind relevante Deciziile nr. 3922/2018, nr. 3948/2018 și nr. 4013/2018 pronunțate de secția I civilă, precum și Deciziile nr. 410/IA/2017 și nr. 428/RC/2016, pronunțate de secția penală.

În cadrul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a exemplificat Decizia nr. 5020/24.10.2019.

Din conținutul hotărârilor judecătorești exemplificate, s-a constatat că daunele morale au fost cuantificate atunci când sunt solicitate de către copiii majori pentru părinții decedați în accidente de circulație, la sume cuprinse între 15.000 euro și 25.000 euro, adică între 70.000 RON și 120.000 RON.

Față de circumstanțele concrete ale cauzei, de cele analizate anterior, Înalta Curte apreciază că un cuantum al daunelor morale de 100.000 RON pentru fiecare recurent-reclamant, reprezintă o separație echitabilă și efectivă fără a conduce la o îmbogățire fără justă cauză.

În privința nepotului, Înalta Curte consideră că același cuantum, în sumă de 100.000 RON este îndestulător pentru repararea prejudiciului moral, mai ales că acesta a locuit cu bunica sa și se afla în mașină în momentul accidentului, cum deja s-a arătat mai sus.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât.

Se va admite recursul recurenților-reclamanți, se va casa sentința recurată și, rejudecând, se va admite în parte acțiunea, urmând a se anula în parte decizia administrativă atacată și se va obliga pârâtul să emită o nouă decizie prin care să plătească fiecărui reclamant suma de 100.000 RON, cu titlu de daune morale.

Se va menține decizia administrativă în privința daunelor materiale în sumă de 31.128,40 RON, recurenții-reclamanți criticând soluția numai din punctul de vedere al motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care s-a dovedit a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 669 din 21 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E. împotriva aceleiași sentințe.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite în parte acțiunea reclamanților.

Anulează în parte Decizia nr. 19465/21.03.2019 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Obligă pârâtul să emită o nouă decizie prin care să plătească fiecărui reclamant suma de 100.000 RON.

Menține decizia FGA în privința daunelor materiale, în sumă de 31.128,40 RON.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.