ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 406/2021

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 28.08.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național al Registrului Comerțului, anularea Deciziei Comisiei de soluționare a contestațiilor prin care s-a dispus anularea lucrărilor candidaților din cadrul ORC de pe lângă Tribunalul Sibiu susținute în data de 03.12.2018, obligarea pârâtei la încadrarea sa în muncă (angajarea) pe postul de inspector specialist în cadrul ORCT Sibiu și la plata contravalorii remunerațiilor cuvenite pentru această funcție începând cu data de 06.12.2018, dată la care ar fi trebuit să fie numită, și până la rămânerea definitivă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 697 din 5 noiembrie 2019, Tribunalul Sibiu a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

1.2. Soluția primei instanțe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 19.12.2019.

Prin sentința civilă nr. 31 din 11 martie 2020, Curtea a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea în tot a hotărârii recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac exercitate reclamanta recurentă a susținut următoarele:

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcare atribuțiilor puterii judecătorești și prin aplicarea greșita a normelor de drept material. Practic, instanța a legiferat în sensul că a stabilit o noua atribuție pentru Comisia de soluționare a contestațiilor, în sensul că aceasta Comisie poate anula un examen pentru motive de procedură (în speța de față nesemnarea și ștampilarea foilor de concurs). Totodată prin aplicarea greșita a normelor de drept material, instanța a înțeles să constate că este incidența nulitatea virtuală relativă în mod eronat.

Instanța de fond reține sancțiunea nulității motivând că în speță ar fi vorba de o nulitate virtuala rezultată neîndoielnic din modul în care este reglementată o anumită condiție de validitate.

În vedere practica judiciară de la nivel național, dar și doctrina relevanta nulitatea virtuală poate fi absolută sau relativă. Având în vedere ca în cauză Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante de conducere (director direcție, șef serviciu, șef birou) și de execuție din cadrul Oficiului National al Registrului Comerțului si Oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale aprobat prin Ordinul nr. 333/C din 2008 este un act administrativ unilateral, întrucât nu produce efecte erga omnes, ci în raport cu un număr determinat de persoane, ocrotind un interes privat si nu un interes de ordine publica, nu poate fi incidentă decât nulitatea relativă. Acesta opinie este reținută și de ICCJ prin Decizia nr. 2027/2016:

"Curtea a apreciat că acest ordin nu prevede reglementări de principiu, cu aplicabilitate generală și, ca atare, nu produce efecte erga omnes. El este aplicabil unor situații strict determinate și produce efecte juridice în raport cu un număr determinat de persoane. Având în vedere aceste efecte, el are caracterul unui act administrativ individual si nu al unui act administrativ normativ".

Ca urmare, având în vedere că suntem în prezenta unui act administrativ unilateral care ocrotește interese de ordine privată dispozițiile din cuprinsul acestuia nu pot fi prevăzute decât sub sancțiunea nulității relative. Acest lucru fiind confirmat si de modalitatea prin care ONRC a înțeles sa dispună cu privire la concursul organizat respectiv prin "anularea lucrărilor", iar sintagma folosită "anularea" este una specifică nulității relative.

Raportat la cele menționate și având în vedere dispozițiile art. 1248 alin. (2) și (3) C. civ. instanța de fond nu avea posibilitatea invocării motivului de nulitate virtuală - relativă din oficiu, ci doar ONRC în calitate de pârât se putea prevala de aceasta apărare în susținerea corectitudinii dispoziției de "anulare a lucrărilor" în lipsa semnăturii și stampilării colilor de hârtie și ca atare respingerea cererii de chemare în judecată pentru aceste considerente este nelegală.

Prin susținerile conform cărora "este evident că în atribuțiile acestei Comisii (Comisia de soluționare a contestațiilor) intra verificarea respectării dispozițiilor procedurale, de forma și de fond din regulament și din procedura de concurs, chiar daca nu sunt stipulate expres", instanța de fond a procedat la aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în prezenta speță, respectiv ale Ordinului nr. 333/C/2008 și totodată a înțeles sa completeze dispozițiile acestuia prin depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

În acest sens, trebuie menționat faptul ca Ordinul 333/C/2008 stabilește in mod expres și limitativ prin art. 10 atribuțiile Comisie de soluționare a contestațiilor și nu se poate reține că pe lângă acestea emitentul Ordinului ar mai fi avut în vedere și alte atribuții întrucât în cuprinsul acestuia nu se regăsește nicio dispoziție sau sintagma care să ducă la aceasta concluzie nefiind folosită niciuna din sintagmele "etc., și alte, orice alte atribuții prevăzute de lege sau de prezentul Ordin, în principal următoarele atribuții". Mai mult decât atât, putem observa ca la art. 9 din Ordin sunt stabilite atribuțiile Secretariatului Comisie de concurs, printre care la lit. a) este prevăzut ca acesta "urmărește respectarea procedurii de organizare si desfășurare a concursului".

Ca urmare, după cum reiese din dispozițiile legale invocate atribuții în ceea ce privește verificarea respectării procedurii de organizare și desfășurare a concursului, implicit cu privire la ștampilarea și semnarea colilor de concurs, are Secretariatul comisie de concurs și în niciun caz Comisia de soluționare a contestațiilor. Așadar, instanța de fond a reținut în mod eronat că în atribuțiile Comisiei de soluționare a contestațiilor ar intra verificarea procedurii de organizare si desfășurare a concursului de vreme ce aceasta atribuție este stabilită în mod expres în sarcina Secretariatului Comisie de concurs.

Sub aspectul prejudiciului, ca urmare a anularii concursului se poate constata foarte simplu ca reclamanta a fost singura persoana prejudiciată ca urmare deciziei de anulare a concursului, întrucât a fost singura candidată care am obținut o nota mai mare de 7, concursul a fost organizat de ONRC inclusiv cu supraveghere video, ceea ce confirma corectitudinea modului de examinare, iar Comisia de recorectare nu a stabilit pentru ceilalți concurenți note mai mari de 7 (barem minim).

Concurenții nemulțumiți de nerespectarea relativă a procedurii de examinare ar fi avut posibilitatea indicării problemelor de procedura in fata Comisiei de concurs, respectiv a Secretariatului Comisiei de concurs.

În concluzie, nu exista nicio altă persoană prejudiciată în afara reclamantei.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare pârâtul Oficiul Național al Registrului Comerțului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală.

În dezvoltarea apărărilor sale intimata a susținut următoarele:

Organizarea și desfășurarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante de conducere și de execuție din cadrul Oficiului Național al Registrului Comerțului și a oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale sunt reglementate prin Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante de conducere și de execuție din cadrul Oficiului Național al Registrului Comerțului și oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 333/C/14.01.2008 și prin Procedura operațională organizarea și desfășurarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante de conducere și de execuție la ONRC și ORCT.

Art. 13 alin. (4) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante de conducere și de execuție din cadrul Oficiului Național al Registrului Comerțului și oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale, aprobat prin Ordinul ministrului Justiției nr. 333/C/14.01.2008 prevede că după înscrierea numelui și prenumelui candidaților pe colțul colilor de hârtie, acesta se lipește și se aplică ștampila ONRC sau, după caz, ORCT.

Așa cum rezultă din dispozițiile sus-invocate, înscrierea numelui și prenumelui candidaților pe colțul colilor de hârtie, lipirea și aplicarea ștampilei ONRC sau, după caz, ORCT reprezintă condiții obligatorii a fi îndeplinite pentru desfășurarea concursului într-un cadrul care să înlăture orice suspiciune cu privire la corectitudinea acestuia, fiind condiții de formă a căror îndeplinire se verifică cu prioritate față de fond.

În ceea ce privește susținerea recurentei - reclamante potrivit căreia anularea concursului de comisia de soluționare a contestațiilor reprezintă o depășire a atribuțiilor ce i-au revenit, se apreciază că instanța de fond a reținut, în mod just, faptul că anularea lucrărilor scrise ale candidaților din cadrul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu de Comisia de soluționare a contestațiilor este corectă, cu toate că prin Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante de conducere și de execuție din cadrul Oficiului Național al Registrului Comerțului și oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 333/C/2008 ori prin decizia directorului general al Oficiului Național al Registrului Comerțului de constituire a Comisiei această atribuție nu este prevăzută, în mod expres, în sarcina acesteia, fiind o obligație tacită și implicită de a verifica întâi îndeplinirea procedurii și ulterior, după caz verificarea aspectelor de fond.

Totodată, recurenta-reclamantă a susținut și susține că pentru neîndeplinirea obligației de ștampilare a colțurilor colilor de hârtie ale lucrărilor candidaților nu este prevăzută nicio sancțiune, instanța de fond a reținut în mod contrar că, în speță intervine nulitatea virtuală, sancțiune care rezultă neîndoielnic din modul de reglementare a condițiilor de validitate actelor juridice și care înlătură efectele actelor juridice îndeplinite fără respectarea condițiilor reglementate.

Nulitatea unui act juridic intervine în situația în care acesta este viciat și acest lucru este evident în cadrul aprecierii concludente a tuturor circumstanțelor prin raportare la reglementarea legală aplicabilă, nefiind obligatorie indicarea expresă a sancțiunii nulității.

Mai mult, în cazul actelor juridice administrative, se apreciază că autoritatea publică emitentă a actului administrativ poate constata nulitatea actului emis fără îndeplinirea condițiilor de validate, oricând din oficiu.

Totodată, recurenta - reclamantă face o gravă confuzie susținând că, în speță ar fi aplicabile dispozițiile art. 1248 alin. (2) și (3) din C. civ., cu privire la nulitatea relativă, opinând că acesta putea fi invocată doar de Oficiul Național al Registrului Comerțului și nu de instanță din oficiu. Raportat la aceste susțineri se solicită a se constata că instanța nu a invocat nulitatea relativă-virtuală, ci a respins acțiunea formulată de recurenta-reclamantă, întemeindu-și soluția pronunțată pe dispozițiile legale aplicabile instituției nulității actelor juridice.

Mai mult, deși dispozițiile legale menționate la paragraful anterior, invocate de recurenta -reclamantă sunt aplicabile contractelor civile, vă rugăm să rețineți că, tot recurenta-reclamantă susține că suntem în prezența unui "act administrativ unilateral care ocrotește interese de ordine privată dispozițiile din cuprinsul acestuia nu pot fi prevăzute decât sub sancțiunea nulității relative".

Cu privire la jurisprudența invocată în susținere, respectiv Decizia nr. 2027/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătăm că, potrivit informațiilor afișate de pagina de internet a instanței referite, respectiv www.x.ro - Secțiunea Jurisprudența, decizia a fost pronunțată în soluționarea unei contestații administrativ-fiscale, formulate în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală, spețele neavând identitate de obiect și nici de temei juridic aplicabil, motiv pentru care invocarea acesteia este de neluat în seamă.

Față de susținerile recurentei - reclamante, potrivit cărora este singura prejudiciată ca urmare a deciziei de anulare a concursului, având în vedere faptul că a fost singura candidată care a obținut notă mai mare de 7, arătăm că, în materie civilă, prejudiciul este definit ca fiind efectul negativ, cu caracter patrimonial sau nepatrimonial, produs unei persoane prin fapta ilicită a altei persoane.

În speță, prin raportare la situația de fapt, respectiv a anulării concursului fapta ilicită nu există, însă un eventual efect negativ s-ar fi putut crea în situația ocupării postului scos la concurs, ca urmare a validării unui concurs care s-a desfășurat cu nerespectarea cerințelor de legalitate prevăzute în acte normative cu caracter general, precum și în Regulamentul/Procedura privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante de conducere și de execuție la ONRC și ORCT, motiv pentru care apreciem că tocmai anularea concursului a determinat evitarea creării de prejudicii, de ambele părți.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

2.1. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este fondat, potrivit considerentelor care vor fi expuse în cele ce urmează.

Reclamanta a învestit instanța de fond cu controlul de legalitate al Deciziei Comisiei de soluționare a contestațiilor prin care s-a dispus anularea lucrărilor candidaților din cadrul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu susținute în data de 03.12.2018.

Pentru a adopta această decizie, comisia menționată, învestită fiind cu contestații împotriva rezultatelor obținute, formulate de candidatele care au fost respinse în urma punctajului obținut, a constat neîndeplinirea obligației de ștampilare a colțurilor colilor de concurs ale candidaților conform art. 13 din regulamantul de concurs.

Prima instanță a dispus prin hotărârea atacată respingerea acțiunii reclamantei, reținând în esență că dispozițiile art. 13 alin. (4) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante de conducere și de execuție din cadrul Oficiului Național al Registrului Comerțului și oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 333/C/14.01.2008 sunt prevăzute sub sancțiunea nulității virtuale, iar potrivit art. 10 din același regulament în atribuțiile acestei comisii intră verificarea respectării dispozițiilor procedurale, de formă și de fond din regulamentul și din procedura de concurs, chiar dacă nu sunt stipulate expres.

Criticile reclamantei sunt fondate, instanța de fond pronunțând o hotărâre cu interpretarea și aplicarea eronată a art. 10 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante de conducere și de execuție din cadrul Oficiului Național al Registrului Comerțului și oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 333/C/14.01.2008.

Potrivit acestei norme "Comisia de soluționare a contestațiilor, stabilită prin decizie a directorului general al ONRC, soluționează contestațiile depuse de candidați cu privire la notarea probei scrise de verificare a cunoștințelor teoretice și a probei practice, în cazul în care aceasta este materializată pe hârtei ori pe un alt suport stabil de stocare a datelor."

Regulamentul menționat nu mai prevede alte competențe sau obligații ale acestei comisii de soluționare a contestațiilor, decât cea de soluționare a contestațiilor în termen de 48 de ore de la înregistrarea lor, așa cum rezultă din art. 15 alin. (3).

Acest regulament, contrar susținerilor recurentei, este în mod evident un act administrativ normativ, întrucât stabilește reguli de conduită, raporturi juridice de drept abstract, care se aplică în mod repetat și pentru orice situație particulară care intră sub incidența normei, eficiența acestuia neîncetând printr-unul sau mai multe acte individuale de aplicare. În raport de reglementările sale s-a solicitat de fapt analiza legalității actului administrativ cu caracter individual reprezentat decizia comieiei de soluționare a contestațiilor.

Art. 10 din Regulament reglementează prin norme imperative competența Comisiei de soluționare a contestațiilor, prin aceasta înțelegându-se stipularea expresă a drepturile și obligațiile pe care legea le stabilește în sarcina acestui organism, care sunt obligatorii de îndeplinit, drepturile indicând limitele și posibilitățile pe care acesta le are pentru executare, aplicare și/sau îndeplinire. Orice conduită nereglementată expres excede competenței atribuite, nefiind de acceptat, așa cum pretinde judecătorul fondului, competențe implicite.

Prin urmare, Comisia de soluționare a contestațiilor are în atribuții numai soluționarea contestațiilor cu privire la notarea probei scrise, astfel că în exercițiul competenței atribuite, putea și trebuia să reverifice lucrările a căror note au fost contestate și să acorde calificativul final.

Procedând la anularea concursului urmare a constatării neîndeplinirii obligației de ștampilare a colțurilor colilor de concurs ale candidaților conform art. 13 alin. (4) din Regulament, comisia a exercitat o conduită în afara competențelor sale legale, cu a căror exercițiu fusese învestită prin contestațiile formulate.

Prin urmare, Decizia Comisiei de soluționare a contestațiilor prin care s-a dispus anularea lucrărilor candidaților din cadrul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu susținute în data de 03.12.2018 este nelegală și se impunea a fi anulată.

Anulare acestei decizii impune repunerea părților în situația anterioară emiterii ei. Astfel, Comisia este obligată să-și exercite competențele și procedeze la evaluarea lucrărilor a căror notare a fost contestată, conform art. 15 din Regulament.

Din această perspectivă nu pot fi admise cererile accesorii ale reclamantei, chiar dacă în urma notării inițiale a fost singura admisă. Mai mult, este de observat că potrivit art. 16 din Regulament proba scrisă nu este singura probă a concursului pentru ocuparea posturilor vacante de conducere și de execuție din cadrul Oficiului Național al Registrului Comerțului și oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale, candidații declarați admiși fiind ținuți a susține un interviu, în vedere repartizării pe posturile vacante pentru care s-a organizat concursul.

În concluzie, numai după parcurgerea tuturor etapelor concursului reclamanta se poate considera angajată, astfel că nu se justifică la acest moment cererea ei de încadrare în muncă și de plată a drepturilor sale de care ar fi beneficiat urmare a angajării.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 pct. 8 și 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul exercitat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 31 din 11 martie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pe care o va casa, iar, în rejudecare, va fi admisă în parte acțiunea reclamantei, va fi anulată Decizia Comisiei de soluționare a contestațiilor prin care s-a dispus anularea lucrărilor candidaților din cadrul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu susținute în data de 03.12.2019 și vor fi respinse celelalte cereri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 31 din 11 martie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, admite, în parte, acțiunea reclamantei A..

Anulează Decizia Comisiei de soluționare a contestațiilor prin care s-a dispus anularea lucrărilor candidaților din cadrul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu susținute în data de 03.12.2019.

Respinge, în rest, celelalte cereri.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2021.