ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3778/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrata la Curtea de Apel Alba Iulia, sub dosar nr. x/2018, reclamantele S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională Apele Române, Directorul General al Administrației Naționale Apele Române, Administrația Bazinală de Apă Mureș ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- anularea deciziilor emise de Directorul general al Administrației Naționale "Apele Române", respectiv:

Decizia nr. 347/07.06.2018, prin care s-a decis, începând cu data emiterii ei, retragerea Avizului de Gospodărire a apelor nr. 63/17.04.2013, modificator al avizului nr. x/04.02.2013, privind "Amenajare Hidroenergetică de mică putere pe Râul Alb Tronson I- amonte", Coroești, comuna Sălașul de Sus, jud. HD, emis de Administrația de Apă Mureș în favoarea S.C. A. S.R.L.;

Decizia nr. 348/07.06.2018 emisă de Directorul General al Administrației Naționale "Apele Române", prin care s-a decis, începând cu data emiterii ei, retragerea Avizului de Gospodărire a Apelor nr. 12/06.02.2013, privind "Amenajare Hidroenergetică de mică putere pe Râul Alb - Tronson II- Aval", extravilan localitatea Coroești, comuna Sălașul de Sus, jud. HD, emis de Administrația Bazinală de Apă Mureș în favoarea S.C. A. S.R.L.;

- obligarea celor trei pârâți la transferarea celor două avize de gospodărire a apelor menționate mai sus, în favoarea S.C. B. S.R.L.;

- anularea măsurii de executare a garanțiilor financiare pentru blocare amplasament în sumă totală de 116,970 euro depuse conform Ordinului M.M.P. nr. 890/2011; de S.C. A. S.R.L. la dispoziția Administrației Naționale Apele Române pentru următoarele două contracte de închiriere încheiate de aceasta:

- Contractul de închiriere nr. x/2012, pentru care garanția financiară pentru blocare amplasament este de 66.970 euro, echivalentul a 302.155 RON;

- Contractul de închiriere nr. x, pentru care garanția financiară pentru blocare amplasament este de 50.000 euro, echivalentul a 225.955 RON;

- aceste garanții financiare, pentru blocare amplasament să fie preluate de către S.C. B. S.R.L. .

- cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 115 din 6 mai 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Bazinală de Apă Mureș invocată prin întâmpinare;

- A admis în parte acțiunea formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L., înmatriculată la ORC sub nr. x/2012,CUI x, reprezentată legal prin lichidator judiciar C., str. x, jud. Caraș Severin și S.C. B. S.R.L., înmatriculată la ORC sub nr. x/2014,CUI x, în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională Apele Române, Directorul General al Administrației Naționale Apele Române, Administrația Bazinală de Apă Mureș, și, în consecință:

- A anulat Deciziile 347 din 7.06.2018 și 348 din 7.06.2018 emise de Directorul General al Administrației Naționale Apele Române;

- A obligat pârâții la transferarea Avizului de gospodărire a apelor nr. 63/17.04.2013, modificator al avizului nr. x/04.02.2013, privind "Amenajare hidroenergetică de mică putere pe Râul Alb Tronson 1- amonte, Coroiești, comuna Sălașul de Sus, județul Hunedoara, emis de Administrația Bazinală de Apă Mureș și Avizului de gospodărire a apelor nr. 12/6.02.2013 privind "Amenajare hidroenergetică de mică putere pe Râul Alb Tronson II - aval, extravilan localitate Coroiești, comuna Sălașul de Sus, județul Hunedoara, emis de Administrația Bazinală de Apă Mureș în favoarea S.C. B. S.R.L.;

- A dispus ca garanțiile financiare pentru blocare amplasament în sumă totală de 116970 euro depuse de S.C. A. S.R.L. la dispoziția Administrației Naționale Apele Române pentru contractele de închiriere nr. x/2012 și y/2012 să fie preluate de către S.C. B. S.R.L.;

- A respins capătul de cerere privind anularea măsurii de executare a garanțiilor financiare pentru blocare amplasament;

- A obligat pârâții să plătească în favoarea reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 150 RON și în favoarea reclamantei S.C. B. S.R.L. suma de 320 RON, cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru.

3.1 Recursul pârâtei Administrația Națională "Apele Române" Administrația Bazinală de Apă Mureș:

Pârâta a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 teza I și 8 C. proc. civ.

Se susține că în fața instanței de fond a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.B.A. Mureș, față de petitul I, respectiv cel de anulare a deciziei nr. 347/2018 și a deciziei nr. 348/2018, ambele acte emise Administrația Națională "Apele Române", excepție pe care instanța de fond a respins-o, în mod nelegal.

Instanța de fond a avut în vedere la momentul respingerii excepției faptul că A.N.A R. este o regie autonomă de interes public național și că A.B.A. Mureș nu este un terț față de aceasta, subordonarea dându-i calitate procesuală pasivă. În acest sens, apreciază că respingerea excepției, având în vedere argumentele instanței de fond, nu are niciun temei legal.

În primul rând, instanța de fond nu a făcut altceva decât să preia argumentele pârâtei - intimate referitoare la statutul A.N.A.R, care sunt fundamental greșite, fără nici măcar să verifice dacă acestea se susțin. Astfel, instanța de fond a reținut că A.N.A.R. este o regie autonomă de interes public național. Însă, A.N.A.R. nu este o regie autonomă, ci este o instituție publică de interes național, conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 107/2002 privind înființarea Administrației Naționale Apele Române.

În al doilea rând, instanța de fond a atribuit Administrației Bazinale de Apă Mureș calitate procesuală pasivă, în temeiul subordonării față de A.N.A.R. și a faptului că propunerea de retragere a avizului i-a aparținut. Și aceste argumente sunt total greșite, neavând nicio susținere legală. Astfel, indică faptul că dispozițiile Legii nr. 554/2004 fac vorbire despre emitentul actului contestat, la fel cum prevederile art. 4 alin. (5) din Anex 12 a Ordinului nr. 15/2006 fac vorbire despre Administrația Națională "Apele Române", ca fiind entitatea care are obligația să retragă autorizația de gospodărire a apelor.

Pentru aceste considerente, apreciază că, nefiind emitentă a actului atacat, nu are calitate procesuală pasivă în raport de primul capăt de cerere al acțiunii și nu poate sta în judecată în calitate de pârât pe acest petit.

În subsidiar, în ipoteza respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive, solicită admiterea recursului, raportat la motivele de casare ce vizează fondul cererii de chemare în judecată.

Se susține în primul rând că hotărârea pronunțată nu este motivată, întrucât considerentele sunt generale, instanța de fond rezumându-se la a afirma aspecte generale, fără a indica practic motivele pentru care se impune anularea actelor administrative contestate.

Astfel, singurul aspect pentru care s-a apreciat că se impune anularea deciziilor de retragere a avizelor îl constituie semnarea actelor adiționale la contractele de închiriere. Or, acest fapt echivalează cu o nemotivare, întrucât este inacceptabil să se dispună anularea unor acte administrative într-o singură frază, iar acest aspect atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se arată că instanța de fond a apreciat că se impune anularea deciziilor atacate, deoarece de vreme ce autoritatea pârâtă a înțeles să perfecteze acte adiționale la contractele de închiriere, rezultă că aceasta a înțeles să continue raporturile juridice cu reclamanta.

În acest context, recurenta indică prevederile art. 4 alin. (4) teza I din Anexa 2 din Ordinul 15/2006, potrivit cărora retragerea avizului de gospodărire a apelor se face și în cazul în care pe parcursul execuției lucrărilor de investiții, autoritatea de gospodărire a apelor constată că nu se respectă prevederile din aviz, în baza unui proces-verbal de constatare. Pe de altă parte, potrivit clauzelor contractului de locațiune, retragerea avizului de gospodărire a apelor nu constituie motiv de încetare a contractului.

Ca atare, în lipsa acordului părților de încetare a contractului de închiriere, acesta nu putea fi lipsit de efecte, iar, în acest context, un eventual refuz din partea recurentei de semnare a actelor adiționale nu avea un temei legal.

Relevantă în cauză este și împrejurarea că semnarea actelor adiționale a avut loc ulterior retragerii avizelor de gospodărire a apelor. Mai menționează faptul că avizul de gospodărire a apelor reprezintă actul administrativ prin care se promovează și se execută o lucrare care se construiește pe ape sau are legătură cu apele (art. 50 din Legea apelor nr. 107/1996), iar contractul de închiriere are ca obiect folosința unui bun public aflat în administrarea ANAR, astfel că cele două acte au regimuri diferite de reglementare, încheiere, executare, modificare și încetare.

În opinia recurentei, prima instanță a adăugat la lege prin soluția pronunțată, întrucât retragerea avizului de gospodărire a apelor se face în cazul în care pe parcursul execuției lucrărilor de investiții, autoritatea de gospodărire a apelor constată că nu se respectă prevederile din aviz, în baza unui proces-verbal de constatare, acesta neputând fi menținut când continuă relațiile contractuale, așa cum s-a stabilit în hotărâre.

Referitor la obligarea la transferul a avizelor de gospodărire a apelor, aceasta nu are niciun temei legal. In acest sens, recurenta arată că potrivit art. 11 din Ordinul nr. 980/2011, avizul de gospodărire a apelor obținut pentru un amplasament nu este transferabil unui alt titular.

Instanța de fond a reținut că nu este incident acest text de lege, întrucât nu este vorba despre un transfer în termenii reținuți de legiuitor. Or, recurenta susține că dacă s-ar agrea opinia instanței de fond, înseamnă că s-ar da startul eludării dispozițiilor legale. Cu alte cuvinte, prevalându-se de modalitatea divizării persoanei juridice, oricine va putea transfera avizul de gospodărire a apelor, neținând cont de dispozițiile imperative prohibitive prevăzute de Ordinul nr. 980/2011 cu privire la transferul avizului de gospodărire a apelor.

Mai mult, această interdicție de transfer se justifică prin faptul că titularul avizului de gospodărire a apelor, anterior emiterii avizului, participă la o procedură de licitație publică, pentru atribuirea dreptului de folosință a bunurilor proprietate publică ocupate de componentele microhidrocentralei, în cadrul căreia este declarat eligibil pentru închiriere numai solicitanții care prezintă soluții tehnice prin care se exploatează cel puțin 70% din potențialul hidroenergetic pe sectorul solicitat, stabilit pe bază studii de specialitate. Ca atare, toate actele generate de câștigarea licitației, inclusiv avizul de gospodărire a apelor, cum este și cazul de față, sunt intuitu personae.

3.2 Recursul pârâtei Administrația Naționala "Apele Romane" (A.N.A.R):

Sentința a fost criticată din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3,6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta arată că încheierea din 11.02.2019 a instanței de fond ar fi nelegală datorită faptului că recurenta-pârâta nu a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a A.N.A.R și a directorului ei general, deci instanța de fond s-a pronunțat asupra unei excepții pe care pârâta nu a invocat-o.

Se susține că deși în cuprinsul întâmpinării au fost invocate excepțiile necompetenței materiale și funcționale a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ, precum si excepția inadmisibilității (în cazul respingerii primei excepții), pentru capetele III si IV de cerere, instanța de fond a omis să pună în discuție și să se pronunțe cu privire la aceste excepții.

Cu privire la excepția necompetentei materiale si funcționale a instanței de fond, se arată că a dovedit faptul că executarea garanțiilor fusese realizată, conform normelor generale de drept în materie, astfel că cele doua capete de cerere au natura și obiectul unei contestații la executarea silită. În aceste condiții, în temeiul art. 651 si 714 C. proc. civ., coroborat cu art. 6 alin. (2) al Anexei aprobate prin Ordinul nr. 980/2011, în opinia recurentei, instanța competenta ar trebui sa fie Judecătoria Sector 1 București.

In măsura în care excepția necompetenței materiale și funcționale a instanței de fond este respinsă, presupusa competență a instanței de contencios atrage automat verificarea îndeplinirii condiției prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv obligativitatea plângerii prealabile îndreptată împotriva emitentului actului prin care s-au executa garanțiile de blocare amplasament, respectiv ANAR. Prin urmare, în lipsa dovezilor privind sesizarea ANAR cu plângerea prealabilă, capetele de cerere 3 și 4 sunt inadmisibile.

În continuare, recurenta a susținut că hotărârea de fond privind anularea acestor acte administrative nu prezintă argumente, de formă sau de fond, capabile să dovedească nulitatea Deciziilor atacate.

În ciuda celor dispuse prin sentință, instanța de fond nu argumentează care este motivul generator al presupusului abuz de drept amintit generic si general ca motiv al admiterii parțiale a acțiunii.

De asemenea, nu se prezintă și nu se motivează în raport de ce anume norme instanța de fond a apreciat ca "deciziile au fost emise ilegal, cu încălcarea limitelor conferite de lege autorității".

Pe de alta parte, este de remarcat ca reținerile instanței sunt contradictorii. Astfel, în sprijinul admiterii capetelor de cerere privind anularea deciziilor, instanța constata ca nu ar exista dovezi conform cărora intimatele nu au respectat prevederile avizelor de gospodărire a apelor, sau acestea nu ar fi prezentate în cuprinsul actelor administrative atacate, după care instanța reține, în motivarea respingerii canatului 3 de cerere, ca situația de fapt aptă să producă efecte este nefinalizarea lucrărilor în termen, "singurul aspect care contează".

De asemenea, în deciziile atacate se face trimitere la Nota de constatare nr. x/2018, care prezintă faptul că lucrările au început în baza unor autorizații de construire care la momentul inspecției sunt expirate, că nu au fost solicitate alte autorizații și ca APM Hunedoara a dispus încetarea derulării proiectului.

Cu privire la ultimul motiv de casare invocat, cel referitor la aplicarea sau interpretarea greșită a legii, recurenta susține că intimații invocă doar faptul că nu ar avea nicio culpă în nefinalizarea proiectelor. Cu alte cuvinte, recunosc că nu au finalizat lucrările prin proces-verbal la terminarea lucrărilor la termenul prevăzut în autorizația de construire. Invocarea deciziei nr. 1728/17.11.2016. pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia în ds. nr. 2552/97/2015, prin care s-a anulat Decizia etapei de încadrare nr. 1327/26.08.2013, revizuită în 11.09.2014, nu este de natură să suspende curgerea termenelor prevăzute în autorizația de construire, atâta timp cât nu s-a solicitat suspendarea acesteia până la momentul reluării proiectului. Cu alte cuvinte, în lipsa suspendării, a modificării sau prelungirii termenul de execuție a lucrărilor menționat în cuprinsul autorizațiilor de construire, acesta curge, iar la momentul împlinirii nu se poate decât constata acest fapt.

În acest context, instanța de fond face aplicarea greșită a art. 4 alin. (4) din Anexa 2 din Ordinul 15/2006, trecând actele emise de instituție în sfera abuzului de drept și eludând efectul legal dat de normele de drept material menționate.

Or, procedura aprobată prin Ordinul 15/2006 presupune retragerea avizului de gospodărire a apelor, care se dispune în cazul în care pe parcursul execuției lucrărilor de investiții, autoritatea constată că nu se respectă prevederile din aviz, în baza unui proces-verbal de constatare.

Totodată, susține că emitentul D. avea obligația să înștiințeze ANAR că investiția nu a fost finalizată la termen, investitorul renunțând la execuția lucrărilor, de vreme ce nu a mai solicitat nici reînnoirea autorizației de construire și nici emiterea unui nou aviz de gospodărire a apelor, care să prevadă continuarea investiției sau conservarea acesteia. Nota de constatare nu a fost contestată, ba mai mult a fost însușită prin semnătură de reprezentanții reclamantelor.

Prin urmare, recurenta apreciază că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a prevederilor legale când a statuat că se impune anularea celor două acte administrative.

Nu pot fi reținute nici aprecierile privind legătura dintre contractul de locațiune și avizul de gospodărire a apelor, respectiv faptul ca adiționarea contractelor de închiriere prin introducerea ca parte a noii entități rezultate in urma divizării ar însemna, de drept, și menținerea ca legale a avizelor de gospodărire a apelor.

Face precizarea că motivul retragerii avizului nu este o posibilă nederulare a contractelor de închiriere, ci motivul prezentat mai sus, pe larg, respectiv faptul ca lucrările nu au respectat obligațiile din aviz, în speță derularea acestora conform autorizației de construire, cu atât mai mult cu cat D. a asigurat liniștita folosința a bunului.

Intimatele S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. au formulat întâmpinare împotriva ambelor recursuri, solicitând în principal respingerea acestora ca fiind tardiv formulate, iar în subsidiar ca nefondate.

Cu privire la aspectele procedurale referitoare la recursul ANAR, intimatele arată că recurenta ANAR a solicitat modificarea sentinței pronunțate, ceea ce contravine dispozițiilor art. 497 din C. proc. civ. care prevăd soluțiile pe care le poate pronunța ÎCCJ în recurs. Pe de altă parte, nu a indicat care sunt motivele de recurs împotriva încheierii din data de 11.02.2019 și care sunt cele împotriva sentinței atacate, lăsând Înalta Curte și părțile adverse să le deducă.

În legătură cu recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 11.02.2019 invocă excepția lipsei de interes a recurentei ANAR în formularea și susținerea acestuia.

Astfel, din moment ce recurenta susține că nu a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, înseamnă implicit că și-a recunoscut și își recunoaște în continuare calitatea procesual pasivă, situație în care solicitarea acesteia de schimbare a încheierii atacate în sensul înlăturării mențiunii Instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității sale procesual pasive (și a Directorului) nu ar produce pentru ea nici un fel de consecințe juridice.

Se mai precizează că prima instanță s-a pronunțat în legătură cu necompetența materială invocată de recurenta pârâtă prin întâmpinare, iar susținerile acesteia sunt nefondate.

Obiectul petitelor 3 și 4 din acțiune nu îl constituie o contestație la executare și nici o cerere de întoarcere a executării, așa cum în mod greșit interpretează pârâta, care de altfel s-a și contrazis singură, pentru că tot în legătură cu aceste petite a invocat și excepția inadmisibilității lor, motivat de faptul neparcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.

În fine, acest motiv de recurs este lipsit de interes în ceea ce privește punctul III din petit, care a fost respins de către instanța de fond.

În legătură cu inadmisibilitatea se precizează că aceasta nu este tratată ca o excepție de sine stătătoare, ci doar ca o simplă apărare, motiv pentru care instanța de fond nu era ținută să se pronunțe în mod distinct cu privire la aceasta, respectiv în sensul admiterii sau respingerii ei ca excepție. Pe de altă parte, se arată că a fost formulată plângere prealabilă cu atât mai mult cu cât în răspunsul la plângerea prealabilă se face clar referire la aceste solicitări.

Mai mult, după semnarea actelor adiționale nr. x/2018 la Contractele de închiriere nr. x/2012 și y/2012 prin care calitatea de locatar a fost preluată de către S.C. B. S.R.L., a transmis iarăși câte o cerere către ambele pârâte, solicitând din nou revocarea deciziilor de retragere a avizelor de gospodărire a apelor și trecerea acestor avize, împreună cu garanțiile financiare pentru blocare amplasament aferente celor două contracte de închiriere, către S.C. B. S.R.L., respectiv pe numele acesteia.

De altfel, precizează că pentru punctele 3 și 4 din acțiune nu era necesară parcurgerea procedurii prealabile, deoarece nu este vorba de un act administrativ emis de recurenta-pârâtă, ci doar de refuzul acesteia de a da curs solicitării de trecere pe numele noii locatare, a garanțiilor financiare pentru blocare amplasament consemnate de către prima locatară.

Cu privire la criticile formulate de recurenta D. față de soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității procesual pasive a acesteia, intimatele apreciază că acestea sunt nefondate.

Recurenta ocolește însă tocmai esența motivării soluției de respingere a excepției lipsei calității sale procesual pasive, respectiv faptul că instanța de fond a reținut că "pârâta Administrația Bazinală de apă Mureș nu este un terț față de ANAR, ci este una dintre cele 11 structuri în teritoriu ale acesteia, cele doua decizii atacate ale ANAR de revocare a avizelor de gospodărire a apelor fiind emise în baza propunerilor D. și a notei de constatare încheiată de aceasta, context în care în prezentul dosar trebuiau să fie citate ambele în calitate de pârâte.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se menționează că hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină, nefiind afectată valabilitatea acesteia sub acest aspect.

Intimatele susțin că au depus la dosarul cauzei decizia civilă nr. 1728/2016 a Curții de apel Alba Iulia din care rezultă că singurul motiv pentru care a fost anulată decizia etapei de încadrare a fost acela că la data emiterii avizului din partea Parcului Național "Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului", (care constituie Sit Natura 2000), planul de management al Parcului nu a fost încă supus dezbaterii Consiliului științific și Consiliului consultativ al Universității București, aspect pe care nu aveau însă cum să îl cunoască atunci când au solicitat și obținut respectivul aviz.

Față de această apărare, în mod corect s-a constatat de către instanța de fond că nu putea fi reținută o culpă în acest sens, instanța de fond lărgind însă mult sfera cercetării față de cele susținute prin întâmpinări șt analizând absolut toate aspectele care din punct de vedere legal puteau prezenta importanță în cauză, motivarea sentinței contrazicând astfel total critici le care i se aduc de recurentă, respectiv că aceasta ar fi sumară și contradictorie.

Apreciază că motivul de recurs privind greșita aplicare a art. 4 teza I din Anexa 2 din Ordinul 15/2016r trecând actele emise de ea în sfera abuzului de drept, este în mod evident nefondată.

Se arată că prin decizia civilă nr. 1728/17.11.2016 a Curții de apel Alba Iulia a fost anulată, la solicitarea Federației "Coaliția Natura 2000", decizia etapei de încadrare, din motive independente de beneficiara acesteia S.C. A. S.R.L. și neimputabile acesteia, iar ca urmare a pronunțării acestei decizii, APM Hunedoara i-a transmis Dispoziția nr. 9871/21.11.2016 prin care a dispus încetarea desfășurării Proiectului de Construire și Exploatare Microhidrocentrale pe Râul Alb, atenționând-o că orice act de continuare a executării se va include în sfera penală., situație în care S.C. A. S.R.L. a fost obligată să sisteze de îndată lucrările.

Intimatele mai precizează că în data de 23.10.2017 s-a hotărât divizarea parțială a acesteia prin transmiterea întregului Proiect de Construire și Exploatare Microhidrocentrale pe Râul Alb, cu tot ce ține de acesta, către S.C. B. S.R.L., însă pârâtele A.N.A.R și D. nu au făcut opoziție la această divizare, dar au refuzat să i se conformeze și să facă transferurile necesare, și doar după ce Curtea de apel Alba Iulia a constatat prin decizia civilă nr. 151/25.04.2018 legalitatea proiectului de divizare au fost transmise către S.C. B. S.R.L. prin Actele adiționale nr. x Contractele de închiriere nr. x/2012 și nr. y/2012 împreună cu garanțiile pentru bună execuție aferente, refuzându-se însă, în mod cu totul nejustificat, operarea transferul avizelor de gospodărire a apelor și a garanțiilor financiare pentru blocare amplasament.

Or, atât în nota de constatare la care se face trimitere în motivarea celor două decizii, cât șt în motivarea acestor decizii, nu se reține că S.C. A. S.R.L. nu ar fi respectat prevederile din avizele de gospodărire a apelor care le-au fost retrase, reținându-se doar că prin Adresa nr. x a APM Hunedoara s-a dispus sistarea de către reclamantă a lucrărilor la proiectul de construire microhidrocentrale pe Râul Alb, ca urmare a pronunțării Deciziei definitive nr. 1728/2016 a Curții de apel Alba Iulia prin care s-a anulat decizia etapei de încadrare.

Ca urmare, pentru stabilirea unei conduite nelegale a autorității instanța trebuie să examineze dacă există un dezechilibru între măsura dispusă și situația care a determinat-o, iar măsura să nu fi fost necesară, (s-a încălcat principiul proporționalității).

În opinia intimatelor, corect a reținut prima instanță că de vreme ce autoritatea pârâta a înțeles să perfecteze acte adiționale la contractele de închiriere nr. x/2012 și respectiv 15/M/2012, rezultă fără dubiu că aceasta a înțeles sa continue raporturile juridice cu reclamanta S.C. B. S.R.L. care se substituie astfel în drepturi și obligații în locul reclamantei S.C. A. S.R.L..

Prin urmare, în mod nelegal au fost emise Deciziile 347 din 7.06.2013 și 348 din 7.06.2018 de Directorul General al Administrației Naționale Apele Române și, de asemenea, în mod nelegal au fost anulate avizele de gospodărire a apelor eliberate în favoarea S.C. A. S.R.L. și a fost respinsă solicitarea de aprobare a preluării de către S.C. B. S.R.L. a avizelor de gospodărire a apelor și a celor două contracte de închiriere cu garanțiile aferente lor.

Astfel, nu poate fi reținută apărarea pârâtelor că potrivit art. 11 din Ordinul nr. 980/2011 avizul de gospodărire a apelor nu este transferabil unui alt titular. Or, în prezenta cauză nu ne aflăm în cazul unui astfel de transfer prevăzut de art. 11 întrucât ne aflăm în cazul unei divizări parțiale a cărei legalitate a fost constată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, iar transferarea avizelor a operat ope legis ca urmare a divizării constatată prin decizia 151 pronunțată de Curtea de apel Alba Iulia în data de 25.04.2018.

Anularea beneficiului unui act administrativ individual se poate face doar dacă beneficiarul nu respectă, cu vinovăție ori din culpă prevederile lui, ceea ce nu s-a întâmplat însă în cazul de față, în care intimatele susțin că nu au absolut nicio culpa.

II. Soluția instanței de recurs

Excepțiile tardivității celor două recursuri invocate de intimate vor fi respinse, întrucât ambele recursuri au fost formulate în termenul legal prevăzut de art. 485 C. proc. civ., raportat la prevederile art. 20 din Legea 554/2004.

Concret, recurentei ANAR i-a fost comunicată sentința la data de 22.07.2019 și a declarat recursul în termen, la data de 07.08.2019 (acesta fiind înaintat cu plicul aflat la dosar recurs). Recurentei D. i-a fost comunicată sentința la data de 22.07.209 și a declarat recursul în termen, la data de 05.08.2019 conform dovezii (plic) aflată la dosarul de recurs.

Cele două recursuri ale pârâtelor vor fi analizate împreună întrucât au același interes procesual și conțin apărări comune și similare.

Înalta Curte stabilește cu prioritate faptul că motivele de casare incidente, în raport de criticile formulate, se încadrează la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3 când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii, pct. 6 când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei și pct. 8 când au fost încălcate sau aplicate greșit normele de drept material.

Recursul declarat de pârâta ANAR împotriva încheierii de ședință din data de 11.02.2019 va fi respins ca nefondat. Recurenta invocă faptul că deși din motivarea sentinței rezultă că instanța de fond s-ar fi pronunțat prin respectiva încheiere de ședință asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională Apele Române și Directorul General al Administrației Naționale Apele Române, totuși o atare excepție nu a fost invocată și susținută în cauză de această parte.

Verificând încheierea de ședință atacată, se constată că, deși instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive cu privire la pârâta ANAR și Directorul general al ANAR cu toate că această excepție procesuală nu fusese invocată pe calea întâmpinărilor, totuși acest aspect nu poate atrage nelegalitatea hotărârii pronunțate, nefiind produsă nicio vătămare părții vizate.

În primul rând sentința a fost criticată din perspectiva lipsei de competență a instanței pentru soluționarea capetelor de cerere 3 și 4 din acțiunea introductivă.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte reține că, în ciuda celor susținute de recurenta ANAR, prima instanță s-a pronunțat pe excepția invocată, constatându-și competența, atât materială cât și teritorială pentru soluționarea cauzei, după ce, în prealabil, a pus în discuția părților această excepție, așa cum rezultă din conținutul încheierii de ședință din data de 11.02.2019,

Pe de altă parte, excepția nu este fondată întrucât potrivit prevederilor art. 123 C. proc. civ. cererile accesorii, adiționale și incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența exclusivă materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

Ca atare, capetele 3 și 4 de cerere din acțiunea introductivă de instanță, care constau în solicitarea reclamantelor de anulare a măsurii de executare a garanțiilor financiare pentru blocare amplasament și preluare a acestor garanții de către S.C. B. S.R.L., reprezintă cereri accesorii solicitării principale de anulare a deciziilor de retragere a avizelor de gospodărire a apelor și datorită cazului de prorogare legală de competență redat mai sus, au fost legal soluționate de prima instanță, căreia nu i se poate reproșa că a pronunțat o soluție cu încălcarea competenței materiale și funcționale.

Așadar, cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu este fondat.

Cu privire la excepția inadmisibilității invocată la fond de aceeași parte, cu referire la capetele de cerere 3 și 4 din acțiune, Înalta Curte constată că, în fapt această excepție nu a fost soluționată de prima instanță, întrucât a considerat că nu reprezintă o veritabilă excepție procesuală, ci doar o apărare de fond, iar la soluționarea pe fond a capătului de cerere nr. x nu a mai ajuns de vreme ce a constatat că este prematur formulat.

Recurenta D. a criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei soluționări a excepției lipsei calității sale procesuale pasive în legătură cu primul capăt de cerere al acțiunii, invocând că nu este emitentul deciziilor contestate.

În dezacord cu opinia recurentei, Înalta Curte apreciază că prima instanță a statuat just că D., deși nu este emitent al deciziilor de retragere a avizelor de gospodărire a apelor contestate, a avut totuși un rol în revocarea acestora, întrucât măsura a fost adoptată pe baza propunerilor formulate de această structură teritorială și, mai mult, a întocmit nota de constatare ce a stat la baza emiterii deciziilor.

Așadar, calitatea procesuală a acestei pârâte, inclusiv pe primul capăt de cerere al acțiunii este pe deplin justificată, calitatea de pârât neputând fi, în mod facil, limitată doar la emitentul actului, ci la toate structurile care au coordonat măsurile presupus vătămătoare.

Ambele recurente au invocat motivul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., care se referă la calitatea redactării hotărârii judecătorești și mai precis la o lipsă a motivării sau la o motivare contradictorie sau străină de natura cauzei.

Acest caz de casare nu este incident în prezenta pricină, întrucât sentința atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, raționamentul instanței care a condus, în mod logic, la soluția pronunțată, dar și răspunsul la toate apărările părților.

Astfel, deși recurentele pârâte nu sunt de acord cu statuările instanței, nu înseamnă că acestea lipsesc, sau că nu pot conferi justificare motivelor dezvoltate de judecător în considerarea soluției adoptate.

Nici susținerea conform căreia considerentele sunt contradictorii nu poate fi primită întrucât soluțiile pe fiecare capăt de cerere au fost argumentate în raport de situația factuală ce a rezultat din probe, fără a fi infirmate statuări expuse anterior, așa cum a susținut recurenta ANAR.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este însă fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Situația de fapt a fost corect dezlegată de prima instanță în sensul că între S.C. A. S.R.L. și Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală "Apele Române " Mureș s-a încheiat, în vederea realizării și exploatării de obiective, de tip microhidrocentrale, contractul de închiriere nr. x/2012, având ca obiect suprafața de 98,80 mp albie minoră a râului Râul Alb tronson I amonte, pentru care s-a depus o garanție de bună execuție în cuantum de 30% din chiria datorată pentru fiecare an și o garanție financiară pentru blocare amplasament în sumă de 66.970 euro (302.155 RON) precum și contractul de închiriere nr. x/2012, având ca obiect suprafața de 123,50 mp albie minoră a râului Râul Alb, tronson II aval, pentru care s-a depus o garanție de bună execuție în cuantum de 30% din chiria datorată pentru fiecare an și o garanție financiară pentru blocare amplasament, în sumă de 50.000 euro (225.955 RON).

Pentru realizarea acestui proiect de investiții a fost emisă de către Agenția pentru Protecția Mediului Hunedoara Decizia etapei de încadrare nr. 1327/26.08.2013 (revizuită la data de 11.09.2014), în baza căreia au fost eliberate Autorizațiile de construire nr. x/22.05.2014, nr. y/11.12.2013 și nr. 85/21.11.2013.

În data de 14.04.2014 Federația "Coaliția Natura 2000 Romania" a introdus împotriva S.C. A. S.R.L. și a Agenției pentru Protecția Mediului Hunedoara acțiunea în contencios administrativ care a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Hunedoara solicitând anularea deciziei etapei de încadrare, acțiunea fiind respinsă de către Tribunalul Hunedoara prin sentința civilă nr. 1129/09.11.2015, însă prin Decizia nr. 1728/17.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a admis recursul și s-a dispus anularea Deciziei etapei de încadrare nr. 1327/26.08.2013 revizuită la data de 11.09.2014.

Urmare pronunțării acestei decizii, Agenția pentru Protecția Mediului Hunedoara a transmis Dispoziția nr. 9871/21.11.2016, prin care a dispus - încetarea desfășurării proiectului "Construire și exploatare microhidrocentrale pe Râul Alb", a menționat că dispoziția de încetare este executorie de drept, iar continuarea activității după această comunicare constituie infracțiune conform art. 98 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului.

Prin Hotărârea AGA nr. 4/23.10.2017 s-a hotărât divizarea parțială a S.C. A. S.R.L., în sensul că o parte din patrimoniul societății, incluzând Proiectul de Construire și Exploatare Microhidrocentrale, a fost desprinsă și trecut la S.C. B. S.R.L..

Urmare a Proiectului de divizare, reclamanta a formulat către Administrația Bazinală de Apă Mureș adresa cu nr. x/17.05.2018 prin care i-a solicitat acesteia preluarea contractelor de închiriere nr. x/2012 de către S.C. B. S.R.L., împreună cu garanțiile de bună execuție și cu garanțiile financiare pentru blocare amplasament.

Administrația Bazinală de Apă Mureș a comunicat Adresa nr. x/18.05.2018 prin care a dispus demararea procedurii de executare a garanțiilor financiare pentru blocare amplasament în sumă totală de 116.970 euro.

Ulterior, Directorul General al Administrației Naționale Apele Române a emis Deciziile nr. 347 și 348/07.06.2018 prin care a decis retragerea avizelor de gospodărire a apelor, respectiv a Avizului nr. x/17.04.2013 modificator al avizului nr. x/04.02.2013, privind "Amenajare hidroenergetică de mică putere pe Râul Alb Tronson l-amonte" și a Avizului nr. x/06.03.2013 privind "Amenajare hidroenergetică de mică putere pe Râul Alb-Tronson II Aval".

Aceste decizii au fost emise în baza unei adrese a pârâtei D. și a unei note de constatare întocmită de aceeași pârâtă din care rezultă faptul că nu au fost demarate lucrările pentru realizarea proiectului, că autorizațiile de construire au expirat, iar până la data controlului nu au fost solicitate alte autorizații.

Reclamanta a formulat plângere prealabilă și împotriva Deciziilor nr. 347 și 348/07.06.2018, solicitând A.N.A.R. revocarea lor și a solicitat ca avizele de gospodărire a apelor împreună cu cele două contracte de închiriere (14M și 15M/2012) și garanțiile aferente acestora, să fie preluate în virtutea proiectului de divizare parțială a S.C. A. S.R.L., de către S.C. B. S.R.L..

Pârâta D. a răspuns plângerilor prealabile prin adresa nr. x/4.08.2018 . De asemenea, li s-a comunicat pentru semnare câte un Act adițional nr. x/2018 la fiecare din cele două contracte de închiriere, în care la art. 1 menționa că locatarul inițial A. S.R.L. este înlocuit conform proiectului de divizare parțială cu B. S.R.L., iar la art. 2 s-a menționat că garanția de bună execuție aferentă contractului se transferă de la A. S.R.L. la B. S.R.L..

La data de 2.08.2018 au fost încheiate cele două acte adiționale cu nr. 2/2018 la Contractele de închiriere 14M și 15M/2012. Acestea au fost înregistrate la D. sub nr. x și y.

Acestui fapt (al încheierii actelor adiționale), prima instanță i-a atribuit consecința juridică a unei voințe certe a autorității de a continua raporturile juridice cu reclamanta S.C. B. S.R.L. care se substituie astfel în drepturi și obligații în locul reclamantei S.C. A. S.R.L..

În acest context, deciziile de retragere a avizelor de gospodărire a apelor au fost apreciate ca nelegale, constituind, în opinia primei instanțe dovada demersului nelegal și a abuzului de drept al autorității.

Această concluzie nu poate fi confirmată de instanța de control judiciar.

În primul rând, se constată că, potrivit succesiunii evenimentelor, așa cum au fost redate mai sus, cele două acte adiționale la contractele de închiriere au fost încheiate ulterior emiterii deciziilor de retragere a avizelor de gospodărire a apelor, astfel încât nu se poate constata nelegalitatea unui act administrativ pentru un fapt produs după adoptarea acestuia, neputându-se analiza legalitatea în raport de evenimente ulterioare emiterii lui.

În al doilea rând, nerespectarea termenelor și a condițiilor impuse prin cele două avize este un fapt necontestat. Aceste aspecte au fost menționate în nota de constatare emisă de D. cu nr. x/18.05.2018 asumată de cele două intimate.

Astfel, acestea nu contestă că lucrările nu au fost realizate, însă susțin că nu au nicio culpă pentru stoparea proiectului. Totuși, Înalta Curte observă că analiza culpei nu are nicio relevanță și nu poate influența soluția în prezenta cauză.

Este evident că prin anularea definitivă în instanță a deciziei etapei de încadrare, care a stat la baza încuviințării proiectului de investiții cât și a emiterii celor două autorizații de construire, acesta nu mai poate fi realizat știut fiind că anularea unui act principal are ca efect nulitatea și actelor subsecvente emise în baza lui (în speță autorizațiile de construire).

Ca atare, în lipsa autorizațiilor de construire, a căror reînnoire a valabilității nici nu a mai fost solicitată de intimatele reclamante, proiectul nu poate fi realizat, construirea acestuia fiind, în acest moment stopată ca urmare a deciziei Curții de Apel Alba, așa cum s-a menționat mai sus.

Or, în conformitate cu prevederile art. 50 din Legea apelor 107/1996 avizul de gospodărire a apelor se emite doar pentru promovarea și executarea lucrărilor care se construiesc pe ape sau au legătură cu apele.

Inexistența unui proiect de investiție sau nerealizarea lui, independent de culpa părților face inutil avizul de gospodărire a apelor, care este emis pentru o perioadă limitată de timp, presupune anumite condiții și termene ce trebuie respectate de destinatarul său.

Însă, la acest moment proiectul de investiție în cauză nu poate fi reluat, întrucât ar presupune o încălcare gravă a dispozițiilor definitive dispuse de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia definitivă nr. 1728/17.11.2016.

Cu alte cuvinte, faptul că autoritățile pârâte au încheiat acte adiționale la contractele de închiriere și au decis continuarea raporturilor juridice cu intimatele reclamante, nu poate avea drept consecință și finalitate reluarea proiectului de investiție pe Râul Alb, decât cu înfrângerea autorității de lucru judecat a deciziei de mai sus.

Nu în ultimul rând, potrivit art. 4 alin. (4) teza I din Anexa 2 din Ordinul 15/2006, retragerea avizului de gospodărire a apelor se face și în cazul în care pe parcursul execuției lucrărilor de investiții, autoritatea de gospodărire a apelor constată că nu se respectă prevederile din aviz, în baza unui proces-verbal de constatare.

Or, procesul-verbal de constatare întocmit în cauză de D. a stabilit că lucrările trebuiau finalizate până la data de 15.07.2017, că termenele pentru care au fost emise autorizațiile de construire au expirat, iar până la data controlului nu au fost solicitate alte autorizații.

Aceste împrejurări faptice nu au fost contestate, singurul aspect pe care îl invocă intimatele reclamante fiind lipsa culpei lor în nerespectarea termenelor de mai sus, aspect care însă nu este de natură a atrage nelegalitatea măsurii de retragere a avizelor. Este relevant în acest sens că nu poate fi reținută nici o culpă a autorității, fiind vorba doar de punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive, ale cărei efecte în ordinea juridică, nu pot fi ignorate.

Pe cale de consecință, greșit a interpretat instanța fondului că au fost nelegal retrase avizele de gospodărire a apelor eliberate în favoarea S.C. A. S.R.L., în realitate neexistând motive de nelegalitate ale deciziilor menționate mai sus.

Nu în ultimul rând, cu privire la nelegal respingere a solicitării de aprobare a preluării de către S.C. B. S.R.L. a avizelor de gospodărire a apelor și a celor două contracte de închiriere cu garanțiile aferente lor, se observă că prima instanță a interpretat greșit prevederile art. 11 din Ordinul nr. 980/2011 potrivit cărora avizul de gospodărire a apelor nu este transferabil unui alt titular.

Opina conform căreia în prezenta cauză nu ne aflăm în cazul de "transfer, prevăzut de art. 11 a operat o divizare parțială a cărei legalitate a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, nu este aptă să formeze convingerea instanței de control judiciar asupra nelegalității măsurii.

Este cert că legiuitorul atunci când a instituit interdicția menționată în textul de lege citat nu a făcut nicio distincție în legătură cu modalitatea în care operează acest transfer. Or, avizul de gospodărire a apelor se emite în baza unor proceduri stricte și atent elaborate de legiuitor și care se acordă intuitu personae, raportat la modul în care condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite de destinatar. Apariția unei alte entități juridice ca urmare a unei divizări de patrimoniu nu presupune împrejurarea că automat noua entitate îndeplinește condițiile legale pentru beneficiul unui atare aviz, astfel că interdicția este deplin justificată și operează și în cazul din speță.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune admiterea recursurilor, cu consecința casării în parte a sentinței și în rejudecare respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Se vor menține dispozițiile privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile tardivității recursurilor, invocate de intimatele-reclamante S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L..

Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Națională Apele Române împotriva încheierii din 11.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursurile formulate de pârâtele Administrația Națională Apele Române și Administrația Bazinală de Apă Mureș împotriva sentinței civile nr. 115 din 6 mai 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare, respinge în totalitate acțiunea ca neîntemeiată.

Menține dispozițiile instanței de fond cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Bazinală de Apă Mureș.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.