ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5163/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5163/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. x/2020 la data de 05.06.2020, reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Bazinală de Apă Siret:
1) în principal, anularea în parte a Autorizației de Gospodărire a Apelor nr. 321/06.12.2019 privind "Lacul de acumulare Vaduri", județul Neamț, înregistrată la S.H. Bistrița Piatra-Neamț cu nr. x/10.12.2019, în sensul eliminării obligației de a lua "măsuri de asigurare a igienizării suprafeței luciului de apă și de curățire plutitori." - pct. 6, pag. nr. 5 din Autorizație; iar în subsidiar, modificarea acestei obligații în conformitate cu dispozițiile art. 42 alin. (2) lit. h) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 459/07.03.2019, în sensul că "A." trebuie să acționeze pentru curățarea frontului de retenție (frontului de barare) de plutitorii (PET-uri, cutii, cartoane, lemn, bușteni, etc.) ce pot crea blocaje, prin colectarea și transportul acestora în locuri special amenajate.
2) modificarea obligației:
"Să asigure întreținerea albiei cursului de apă pe toată zona amenajată și în aval de baraj, pe zona de influență a amenajării, ce nu poate fi mai mică de 500 m, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (3) din Legea Apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare" - pct. 5, pag. nr. 5 din Autorizație conform textului, în sensul că privește întreținerea albiei minore în aval de o lucrare pe zona de Influență a amenajării (și nu pe toată zona), ce nu poate fi mal mică de 500 m, fără că modificările să genereze costuri în sarcina reclamantei, operațiunea de modificare fiind generată de culpa exclusivă a autorității emitente.
Prin sentința nr. 595 din data de 22 octombrie 2020 Tribunalul Neamț, secția a II-civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale absolute, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect anulare act administrativ, privind pe reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Bazinală de Apă Siret, în favoarea Tribunalului Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău la data de 10.11.2020.
Prin sentința nr. 95 din data de 12 februarie 2021 Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționarea a cauzei privind pe reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale A. S.A. în contradictoriu cu pârât Administrația Bazinală de Apă Siret, având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că teza a doua a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ce reglementează competența teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, are în vedere situațiile în care reclamanta, autoritate publică, formulează o acțiune în contradictoriu cu o persoană fizică sau juridică, de exemplu în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, pentru a solicita anularea unui act administrativ unilateral nelegal emis de însăși autoritatea sau instituția publică reclamantă - deci situațiile de excepție în materia acțiunilor în contencios administrativ, în care calitățile procesuale ale părților sunt inversate.
Norma legală menționată nu se aplică, așadar, în situația în care litigiul se poartă între două autorități publice, reclamanta solicitând anularea unui act administrativ nelegal emis de autoritatea publică pârâtă, această interpretare fiind în concordanță cu finalitatea urmărită de legiuitor la edictarea normelor de competență teritorială, respectiv protecția persoanelor ce solicită instanței de judecată anularea unui act administrativ considerat nelegal și vătămător, protecție ce se impune a fi acordată reclamanților indiferent de calitatea lor de persoane fizice sau juridice de drept privat.
Hotărârea celei de-a doua instanțe
Prin sentința nr. 5026 din data de 10 septembrie 2021 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale în cauza privind pe reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Bazinală de Apă Siret, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, a constatat conflict negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut calitatea reclamantei de persoană juridică asimilată unei autorități publice, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, fiind autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, astfel încât acțiunii promovate de aceasta în contradictoriu cu o altă autoritate publică îi sunt aplicabile, sub aspectul competenței teritoriale, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:
Prin acțiunea dedusă judecății reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "A." S.A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ autorizația de gospodărire a apelor nr. 321/06.12.2019 privind "Lacul de acumulare Vaduri", județul Neamț, emisă de pârâta Administrația Bazinală de Apă Siret.
Instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză și au apreciat diferit asupra incidenței dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, deși în privința calității părților, respectiv în privința reclamantei, a fost reținută, de către ambele instanțe, calitatea acesteia de persoană juridică asimilată unei autorități publice.
Conform textului de lege menționat "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."
Se observă astfel, că interpretarea dată de Tribunalul Bacău excede textului de lege aplicabil și nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competența teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga.
Înalta Curte reține că aplicarea tezei I a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice de drept privat.
În condițiile în care titularul prezentei cereri de chemare în judecată - Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "A." S.A. - este o întreprindere publică în sensul prevederilor art. 2 pct. 2 din O.U.G. nr. 109/2011, asimilată noțiunii de autoritate publică conform accepțiunii date de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, competența trebuie stabilită în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituție publică, fără a face vreuna dintre distincțiile reținute de Tribunalul Bacău.
Cum dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 reglementează o competență teritorială exclusivă a instanței de la sediul pârâtului, în ipoteza în care reclamantul este autoritate publică sau asimilată acesteia, având în vedere sediul pârâtei Administrația Bazinală de Apă Siret din Bacău, jud. Bacău, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Bazinală de Apă Siret, în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2021.
Procesat de GGC - LM