ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1045/2021

Ședința publică din data de 23 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.12.2016, sub nr. x/2016, reclamanta SOCIETATEA DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE "HIDROELECTRICA" S.A. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ "APELE ROMÂNE" a solicitat anularea parțială a Autorizației nr. x/11.04.2016 - Autorizație de Gospodărire Autorizație de Gospodărire a Apelor Modificatoare a Autorizației nr. x/03.02.2016 privind "Barajul și lacul de acumulare Tismana Aval, în sensul revocării din Cap. "Titularul autorizației este obligat", a obligației:

"Se interzice evacuarea plutitorilor din lacul de acumulare Tismana Aval, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafață."

Prin sentința civilă nr. 4476 din 21 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta SOCIETATEA DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE "HIDROELECTRICA" S.A. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ "APELE ROMÂNE" și a anulat în parte Autorizația de Gospodărire a Apelor nr. 95/11.04.2016 (modificatoare a autorizației nr. x/03.02.2016), și anume în ce privește obligația:

"Se interzice evacuarea plutitorilor din lacul Tismana Aval, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafață".

Împotriva sentinței civile nr. 4476 din 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Administrația Națională "Apele Române", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă arată următoarele:

- Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază dat fiind faptul instanța de fond, fără a ține cont de prevederile legale incidente, omite să analizeze legalitatea actului de reglementare contestat, respectiv a Autorizației de Gospodărire a Apelor și își conturează opinia analizând dispozițiile Regulamentului de Exploatare al acumulării Tismana Aval, care în mod evident nu este act de reglementare în domeniul gospodăririi apelor, preluând raționamentul nelegal și nefondat al Hidroelectrica S.A.

- Reclamanta a solicitat anularea parțială a autorizației de gospodărire a apelor nr. 95/2016, în temeiul Legii nr. 554/2004 și nu constatarea sau interpretarea modului în care este aplicat Regulamentul de exploatare în ceea ce privește acumularea Tismana Aval, hotărârea fiind dată și cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, de vreme ce instanța de fond nu a ținut cont de faptul că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea parțială a unui act de reglementare, ce nu este inferior Regulamentului de exploatare al lucrării hidrotehnice, autorizația de gospodărire a apelor având tocmai rolul de a reglementa din punct de vedere tehnic și juridic modul în care se va desfășura exploatarea lacului de acumulare Tismana Aval.

- În temeiul dispozițiilor art. 34 din Anexa la Ordinul nr. 662/2006, privind aprobarea Procedurii și a competențelor de emitere a avizelor și autorizațiilor de gospodărire a apelor, emis de Ministrul Mediului și Gospodăririi Apelor, autorizația de gospodărire a apelor reprezintă actul care condiționează din punct de vedere tehnic și juridic funcționarea sau exploatarea obiectivelor noi, construite pe ape (…), precum și funcționarea și exploatarea în continuare a celor existente.

- Instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 38 din Ordinul nr. 662/2006, ce acordă emitentului Autorizației de Gospodărire a Apelor următoarele drepturi:

1) Emitentul autorizației de gospodărire a apelor poate obliga beneficiarul sau titularul de investiție să execute și alte lucrări necesare, necuprinse in documentația tehnică prezentată la autorizare (regulament de exploatare), dar care se impun a fi realizate, în scopul evitării producerii de pagube utilizatorilor de apă existenți sau riveranilor.

2) De asemenea se pot impune condiții pentru: respectarea limitelor de calitate impuse prin acte normative pentru asigurarea conservării și dezvoltării resursei de apă, contorizarea consumurilor de apă, asigurarea scurgerii salubre pe cursuri de apă, alocarea rațională și monitoringul resurselor de apă, precum și a altor condiții ce conduc la protejarea interesului public în acest domeniu.

- Fără a ține cont de prevederile legale incidente domeniului gospodăririi apelor și care atribuie Administrației Naționale "Apele Române" competența exclusivă de a stabili în sarcina beneficiarilor autorizației de gospodărire a apelor a unor măsuri/obligații necesare protejării calității resursei de apă, respectiv Legea nr. 107/1996 art. 55 alin. (5), art. 23 și 34, Ordinul nr. 76/2006 Anexa nr. 3 coroborat cu art. 38 lit. d) și art. 45 pct. III, alin. (2) al normativului de conținut al documentațiilor tehnice necesare obținerii autorizației de gospodărire a apelor aprobat prin Ordinul nr. 799/2012, Ordinul nr. 662/2006, instanța de fond a înțeles să admită cererea de chemare în judecată, motivându-și aparent hotărârea prin transcrierea integrală a susținerilor Hidroelectrica S.A.

- Textul obligației stabilită în sarcina intimatei "Se interzice deversarea plutitorilor din lacul Tismana Aval, în aval, peste descărcătorii de suprafață" nu cuprinde nicio dispoziție în urma căreia Hidroelectrica S.A. să fie obligată să modifice parametrii tehnici ai barajului, prin realizarea unor grătare de separare a plutitorilor, dar nici nu prevede un interval temporar în care acțiunile de colectare a plutitorilor, contrar celor reținute de către instanța de fond. În acest context, observăm că în cuprinsul Sentinței atacate se face referire la două perioade de exploatare, respectiv exploatarea în perioade de ape mari și exploatarea în perioade de viitură, însă considerăm a fi evident raptul că instanța învestită cu soluționarea litigiului ar fi trebuit să se raporteze la toate perioadele de exploatare ale acumulării Tismana Aval prevăzute în cuprinsul Capitolului VI.

- Igienizarea suprafeței lacurilor de acumulare constituie o obligație deosebit de importantă, a oricărui administrator de lucrări hidrotehnice, iar măsura impusă prin Autorizația de gospodărire a apelor nr. 95/2016, nu urmează să producă o pagubă în patrimoniul reclamantei, ci dimpotrivă, un beneficiu, în condițiile în care prin nerespectarea obligațiilor impuse, reclamantul ar produce o poluare a apelor și mediului înconjurător.

Prin întâmpinarea depusă la data de 01.11.2018, intimata Hidroelectrica S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte nu poate reține incidența acestuia.

Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

În cauză, Înalta Curte apreciază că sentința civilă recurată respectă dispozițiile art. 425 C. proc. civ.

Împrejurarea că instanța nu ar fi realizat o analiză mai aprofundată sau detaliată nu duce la concluzia nemotivării, cât timp instanța este obligată să analizeze argumentele esențiale, de natură să tranșeze soluția în cauză.

În subsidiar, se constată că prin argumentele aduse de recurentă pe această cale se invocă în esență o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare următor din cuprinsul recursului. Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

Analizând recursul declarat în raport cu aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente.

Prin acțiunea introductivă de instanță recurenta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale-Hidroelectrica S.A. a solicitat anularea parțială a Autorizației de Gospodărire a Apelor nr. 95/11.04.2016, de modificare a autorizației nr. x/03.02.2016, privind "Barajul și lacul de acumulare Tismana Aval", prin care Administrația Națională "Apele Române" a stabilit în sarcina reclamantei Hidroelectrica S.A. interdicția de a evacua plutitorii din lacul Tismana în aval, prin deversare peste descărcătorii de suprafață.

Curtea de Apel investită cu soluționarea cauzei, a admis acțiunea, a anulat în parte Autorizația de Gospodărire a Apelor nr. 95/11.04.2016 (modificatoare a autorizației nr. x/03.02.2016), în sensul eliminării obligației contestate, reținând că măsura dispusă nu respectă prevederile Regulamentului de Exploatare a Amenajării Tismana Aval, regulament ce face parte integrantă din autorizația de gospodărire.

Recursul este fondat, Înalta Curte apreciind că instituirea acestei obligații în sarcina reclamantei este legală, față de următoarele considerente:

Potrivit art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea apelor nr. 107/1996, astfel cum a fost modificată și completată, (1) resursele de apă, de suprafață și subterane sunt monopol natural de interes strategic. Stabilirea regimului de folosire a resurselor de apă, indiferent de forma de proprietate, este un drept exclusiv al Guvernului, exercitat prin autoritatea publică centrală din domeniul apelor. (2) Apele din domeniul public se dau în administrare Administrației Naționale "Apele Române" de către autoritatea publică centrală din domeniul apelor, în condițiile legii."

De asemenea, potrivit art. 7 alin. (2) din același act normativ: "Gestionarea cantitativă și calitativă a resurselor de apă, administrarea lucrărilor de gospodărire a apelor, precum și aplicarea strategiei și a politicii naționale, cu respectarea reglementărilor naționale în domeniu, se realizează de Administrația Națională «Apele Române», prin administrațiile bazinale de apă din subordinea acesteia."

În temeiul dispozițiilor art. 34 din Anexa la Ordinul nr. 662/2006, privind aprobarea Procedurii și a competențelor de emitere a avizelor și autorizațiilor de gospodărire a apelor, emis de Ministrul Mediului și Gospodăririi Apelor, autorizația de gospodărire a apelor reprezintă actul care condiționează din punct de vedere tehnic și juridic funcționarea sau exploatarea obiectivelor noi, construite pe ape (…), precum și funcționarea și exploatarea în continuare a celor existente. Așadar, autoritatea pârâtă are competența de a emite autorizații de gospodărire a apelor prin care să instituie măsuri pentru a asigura buna utilizare a resurselor de apă, inclusiv sub aspect calitativ, măsuri din care face parte și cea contestată în cauza pendinte.

În acest sens, art. 38 alin. (1) și alin. (2) din Ordinul nr. 662/2006 prevede că emitentul autorizației de gospodărire a apelor poate obliga beneficiarul sau titularul investiției să execute și alte lucrări necesare, necuprinse în documentația tehnică prezentată la autorizare, dar care se impun a fi realizate, în scopul evitării producerii de pagube utilizatorilor de apă existenți sau riveranilor.

Ca urmare, este neîndoielnic că autoritatea pârâtă are dreptul să stabilească în sarcina recurentei, în calitate de administrator al barajului amplasat pe Lacul de acumulare Călimănești, situat pe râul Siret, bazinul hidrografic Siret, în dreptul localității Călimănești, județul Vrancea, anumite obligații pe care le consideră necesare pentru buna sa utilizare.

De asemenea, se pot impune condiții pentru respectarea limitelor de calitate impuse prin acte normative, pentru asigurarea conservării și dezvoltării resursei de apă, contorizarea consumurilor de apă, asigurarea scurgerii salubre pe cursuri de apă, alocarea națională și monitorizarea resurselor de apă, precum și a altor condiții ce conduc la protejarea interesului public în aceste demersuri.

Această obligație, instituită prin autorizația contestată de societatea reclamantă, este stabilită în sarcina acesteia, în calitate de administrator de lucrări hidrotehnice, în scopul prevenirii unor efecte negative asupra apelor și mediului înconjurător, prin asigurarea funcționării în siguranță a uvrajelor și prizelor acumulării și a menținerii calității apei din acumulare.

Interdicția instituită prin autorizație nu impune în mod necesar modificarea amenajării, ci exclusiv, interdicția de evacuare a plutitorilor, în aval, peste descărcătorii de suprafață, ceea ce presupune adoptarea de măsuri pentru a nu se ivi o atare posibilitate .

De altfel, chiar în Regulamentul de exploatare la punctul 6.5.2. Pregătirea părților componente ale amenajării, verificarea funcționalități instalațiilor, dispozitivelor și mijloacelor de informare, e prevăzut că, înaintea perioadei de viituri de primăvară, se iau următoarele măsuri pregătitoare tranzitării în bune condiții a apelor mari: SE ÎNDEPĂRTEAZĂ CORPURILE PLUTITOARE, iar la punctul 6.6.3. Măsuri pentru menținerea și îmbunătățirea calității apei, lit. d) final, se prevede că administratorul lucrării va lua măsuri pentru verificarea periodică și curățarea luciului de apă de plutitori și depozitarea acestora în locuri special amenajate.

În concluzie, includerea obligației contestate în autorizațiile de gospodărire a apelor pentru baraje și lacuri de acumulare, indiferent de administratorul acestora își găsește temeiul legal în reglementările cu caracter general invocate.

În concluzie, autoritatea pârâtă este abilitată să emită autorizația de gospodărire a apelor, dispozițiile legale conferindu-i acesteia dreptul de a institui o serie de obligații/interdicții în vederea asigurării funcționării normale și în condiții de deplină siguranță a obiectivului, în raport de particularitățile fiecărei situații în parte, iar Regulamentul de exploatare ce face parte integrantă din respectiva autorizație este aferent fiecărei lucrări hidrotehnice.

În raport de cele expuse mai sus, se impune admiterea recursului declarat de pârâta Administrația Națională Apele Române și, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca neîntemeiată, menținând ca legale actele administrative atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Națională Apele Române împotriva sentinței civile nr. 4476 din 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale - Hidroelectrica S.A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2021.