ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6739/2020

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la data de 20 decembrie 2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională "Apele Române", anularea parțială a Autorizației nr. x/11.04.2016 - Autorizație de Gospodărire a Apelor, modificatoare a Autorizației nr. x/03.02.2016 privind "Barajul și lacul de acumulare Cerna (Valea lui Iovan)", în sensul revocării din Capitolul: Titularul autorizației este obligat, a obligației: Se interzice evacuarea plutitorilor din lacul de acumulare Cerna, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafață.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 4516 din 22 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice În Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională "Apele Române", având ca obiect "anulare act administrativ".

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 4516 din 22 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice În Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și anularea parțială a Autorizației nr. x/11.04.2016 - Autorizație de Gospodărire a Apelor, modificatoare a Autorizației nr. x/03.02.2016 privind "Barajul și lacul de acumulare Cerna (Valea lui Iovan)", în sensul revocării din Capitolul: Titularul autorizației este obligat, a obligației: se interzice evacuarea plutitorilor din lacul de acumulare Cerna, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafață. În motivarea recursului, recurenta arată că, instanța de fond a preluat apărarea părții adverse și a aplicat eronat prevederile legale, plecând de la ideea total greșită că Hidroelectrica, societate care utilizează apă în starea ei naturală în procesul de producere a energiei electrice, preia toate obligațiile legale în legătura cu apa, această critică încadrându-se, ca motiv de recurs, la art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., respectiv când hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material. În acest sens, arată că instanța de fond, în mod total eronat a reținut, că emitentul autorizației de gospodărire a apelor are dreptul să stabilească orice condiții/obligatții/interdicții privind exploatarea lucrărilor hidrotehnice, tocmai în vederea funcționării normale și în condiții de deplină siguranța a obiectivului, neînțelegând modul de funcționare al amenajării Cerna în momentele de viitura. Interesul general este acela de a păstra integritatea construcțiilor hidrotehnice tocmai în vederea funcționării în siguranță a centralei și barajului în vederea realizării primei funcții a acestor construcții - apărarea împotriva inundațiilor. Conform Regulamentului de exploatare, descărcătorul de ape mari, prin intermediul căruia sunt evacuate apele în perioadele de viitură, este urmărit vizual, permanent de lucrătorii specializați, care acționează pentru a preîntâmpina acumularea pe lac a plutitorilor care să blocheze intrarea în descărcare și galeria de evacuare. Aceasta este starea de fapt în perioadele normale de funcționare, atunci când nu există deversări si obligația din autorizație poate fi respectată. Cu toate acestea, în perioadele de viitură, atunci când nivelul apei din acumulare crește rapid, sunt luate o serie de măsuri pregătitoare menite să faciliteze tranzitarea surplusului de apă în aval, operațiune care se face, în mod automat, prin descărcătorul de ape mari. Aceste măsuri, prin prisma cărora instanța a considerat neîntemeiată contestația, nu pot împiedica deversarea plutitorilor antrenați de viitură, care se face în mod natural, fără a se putea interveni din motive de siguranță. Acesta este momentul când societatea nu poate respecta obligația impusă prin autorizație: se interzice evacuarea plutitorilor din lacul de acumulare Cerna în aval prin deversarea peste descărcătorii de suprafața. Obligația menționată este una general valabilă, aplicabilă în orice perioadă din an, dar care poate fi restrânsă pentru situații concrete (ape mari), în concordanță cu interesul public, acela de a proteja construcțiile hidrotehnice care, la rândul lor, împiedică inundarea zonelor din aval. Aceasta este situația pe care instanța de fond nu a analizat-o cu atenție, considerând greșit că prioritară este calitatea apei în detrimentul siguranței tranzitării undei de viitură. Recurenta subliniază faptul că, că plutitorii nu sunt rezultatul activității de producere a energiei electrice, iar în Regulamentul de exploatare pentru amenajarea Cerna nu se interzice deversarea acestora in aval. Ori, conform art. 2 alin. (2) din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 76/2006 regulamentele de exploatare cuprind regulile de bază necesare funcționării obiectivelor hidrotehnice după perioada de punere în funcțiune, iar conform art. 3 alin. (1), regulamentul de exploatare pentru obiectivul hidrotehnic este aprobat de emitentul autorizației și face parte integrantă din autorizația de gospodărire a apelor pentru obiectivul respectiv. Prin urmare, dacă obligația generală la care face referire instanța de fond este inclusă în obligațiile societății, atunci nu se mai justifică stabilirea unei obligații suplimentare cum este cea contestată. Mai mult obligația de a nu deversa este imposibil de realizat deoarece, așa cum a arătat, în condiții de viitură, când volumul de apă creste în lacurile de acumulare, intervenția umana pentru îndepărtarea plutitorilor este interzisă din motive de securitate- O altă critică vizează faptul că instanța de fond nu a analizat cu atenție Raportul de expertiză realizat în cauză și nu a ținut cont de concluziile acestuia. Astfel, expertul a concluzionat că reținerea sub orice formă a plutitorilor în lacul de acumulare în perioada de viitură reprezintă un real pericol pentru siguranța construcțiilor hidrotehnice și zonelor din aval de baraj. Prin obligația contestată se urmărește ca deversarea să nu se mai facă, dar fără a analiza constructiv efectele acestei masuri abuzive, în totală contradicție cu interesul public. Instanța nu a analizat concret situația deduse judecății și, în temeiul art. 38 din Ordinul nr. 662/2006 a pronunțat o sentință greșită din punct de vedere al aplicării legii și nedreaptă față de societate prin impunerea unei obligații imposibil de realizat. Activitatea menționată de instanța de fond privitoare la curățarea de plutitori a lacului de acumulare este prevăzută în Autorizația de gospodărire a apelor, astfel că o dublare a acesteia printr-o obligație ce intervine în regimul de exploatare al acumulării reprezintă un abuz de drept din partea A.N.A.R., sprijinit pe același art. 38 al Ordinului nr. 662/2006. Precizează că acțiunea promovată se referă la un singur moment - perioada de viitură - atunci când intervenția umană nu poate fi realizată în condiții de siguranță si când lacul de acumulare se umple, fenomenul de deversare fiind unul natural. Doar acesta este perioada pentru care obligația contestată nu poate fi dusă la îndeplinire, iar imposibilitatea nu este una subiectivă, ci una obiectivă cu aplicabilitate erga omnes. Printr-o astfel de obligație ce excede cadrului legal, A.N.A.R. stabilește că în perioadele de viitură va sancționa Hidroelectrica pentru neîndeplinirea obligației de a nu deversa, care este o obligație imposibil de realizat în condiții de ape mari. În concluzie, recurenta arată că, introducerea în cadrul Autorizației nr. x/11.04.2016 a obligației se interzice evacuarea plutitorilor din lacul Cerna, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafață, este în contradicție cu obligația din Regulamentul de exploatare a amenajării Cerna, unde s-a prevăzut că: "tranzitarea viiturilor se va face în mod automat prin descărcătorul de ape mari (deversor liber cu creasta la NNR) și reprezintă un abuz al autorității în relația cu Hidroelectrica S. A.

Apărările intimatei Intimata-pârâta Administrația Națională "Apele Române" a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Prin acțiunea introductivă de instanță recurenta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale-Hidroelectrica S.A. a solicitat anularea parțială a Autorizației nr. x/11.04.2016 - Autorizație de Gospodărire a Apelor Modificatoare a Autorizației nr. x/03.02.2016 privind "Barajul și lacul de acumulare Cerna (Valea lui Iovan)", în sensul revocării din Cap.: Titularul autorizației este obligat, a obligației: se interzice evacuarea plutitorilor din lacul de acumulare Cerna, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafață. Prima instanță a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Înalta Curte apreciază că judecătorul fondului a analizat în mod detaliat și judicios dispozițiile normative incidente pe subiectul analizat, susținerile părților litigante, precum și întregul probatoriu administrat în cauză, iar concluzia la care a ajuns este corectă. Reevaluând actele existente la dosar, pentru a răspunde la criticile de nelegalitate ale sentinței atacate, subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar reține: Critica recurentei potrivit căreia, prin măsura contestată, intimata a săvârșit un abuz de drept, deoarece obligația instituită prin intermediul său nu se regăsește în reglementările normative aplicabile și excede obiectului de activitate al beneficiarului autorizației, este nefondată Astfel, așa cu a reținut și instanța de fond, sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2), precum și a art. 7 alin. (2) din Legea apelor nr. 107/1996, astfel cum a fost modificată și completată. În acest sens, conform art. 4 alin. (1) și (2) din acest act normativ, resursele de apă, de suprafață și subterane sunt monopol natural de interes strategic. Stabilirea regimului de folosire a resurselor de apă, indiferent de forma de proprietate, este un drept exclusiv al Guvernului, exercitat prin autoritatea publică centrală din domeniul apelor. (2) Apele din domeniul public se dau în administrare Administrației Naționale "Apele Române" de către autoritatea publică centrală din domeniul apelor, în condițiile legii." De asemenea, potrivit art. 7 alin. (2) din aceeași lege: "Gestionarea cantitativă și calitativă a resurselor de apă, administrarea lucrărilor de gospodărire a apelor, precum și aplicarea strategiei și a politicii naționale, cu respectarea reglementărilor naționale în domeniu, se realizează de Administrația Națională «Apele Române», prin administrațiile bazinale de apă din subordinea acesteia." În temeiul dispozițiilor art. 34 din Anexa la Ordinul nr. 662/2006, privind aprobarea Procedurii și a competențelor de emitere a avizelor și autorizațiilor de gospodărire a apelor, emis de Ministrul Mediului și Gospodăririi Apelor, autorizația de gospodărire a apelor reprezintă actul care condiționează din punct de vedere tehnic și juridic funcționarea sau exploatarea obiectivelor noi, construite pe ape (…), precum și funcționarea și exploatarea în continuare a celor existente. Așadar, autoritatea intimată are competența de a emite autorizații de gospodărire a apelor prin care să instituie măsuri pentru a asigura buna utilizare a resurselor de apă, inclusiv sub aspect calitativ, măsuri din care face parte și cea aflată în discuție. În acest sens, art. 38 alin. (1) și (2) din Ordinul nr. 662/2006 prevede că, emitentul autorizației de gospodărire a apelor poate obliga beneficiarul sau titularul investiției să execute și alte lucrări necesare, necuprinse în documentația tehnică prezentată la autorizare, dar care se impun a fi realizate, în scopul evitării producerii de pagube utilizatorilor de apă existenți sau riveranilor. Așadar, intimata are dreptul de a impune în sarcina recurentei, în calitate de administrator al barajului amplasat pe Lacul de acumulare Cerna, anumite obligații pe care le consideră necesare pentru buna utilizare a sa, respectiv pentru protejarea categoriilor de persoane anterior nominalizate. Prin obligația contestată emitentul actului administrativ a avut în vedere calitatea recurentei de administrator a lucrărilor hidrotehnice, prin această măsură urmărindu-se prevenirea unor efecte negative asupra apelor și mediului înconjurător, prin asigurarea funcționării în siguranță a barajelor și prizelor acumulării și a menținerii calității apei din acumulare Înalta Curte nu poate reține nici argumentația recurentei în sensul că prin activitatea sa zilnică nu produce plutitori și, în atare situație, nu poate fi culpabilă de existența acestora pe suprafața lacului de acumulare. Ceea ce s-a avut în vedere de către emitentul actului administrativ în cuprinsul căruia se regăsește măsura contestată este dreptul de exploatare a lacului de acumulare Cerna conferit recurentei, iar nu faptul că, prin activitatea sa, partea ar produce plutitori. Nefondată este și critica recurentei privind exploatarea obiectivului în perioada de viitură. Astfel, la pct. 6.5 din Regulament se precizează în mod expres faptul că, în caz de viitură, una dintre măsurile care se iau este interzicerea ambarcațiunilor de agrement pe lac. Această prevedere normativă nu prezintă relevanță pe subiectul analizat în cauză. Așa cum a menționat și prima instanță, în cazul unei viituri, măsurile care se iau constau în evacuarea surplusului de apă, inclusiv prin golirea de fund, fiind prevăzute mecanisme de intervenție în cazul în care nivelul apei crește. Așa cum a reținut și instanța de fond, interdicția instituită prin autorizație nu impune în mod necesar modificarea amenajării (deversotul să fie prevăzut cu instalație de reținere a plutitorilor), ci exclusive, interdicția de evacuare a plutitorilor, în aval, peste descărcătorii de suprafață, ceea ce presupune adoptarea de măsuri pentru a nu se ivi o atare posibilitate . De altfel, chiar în Regulamentul de exploatare al barajului și lacului Valea lui Iovan (Cerna în cap. 6.

Exploatarea în perioada de viitură, punctul 6.5.2. Măsuri pregătitoare, e prevăzut, printre altele, și că se curăță suprafața lacului de plutitori care ar putea împiedica evacuarea viiturii iar la punctul 6.6.3. Măsuri pentru menținerea și îmbunătățirea calității apei, lit. d) final, se prevede că administratorul lucrării va lua măsuri pentru verificarea periodică și curățarea luciului de apă de plutitori și depozitarea acestora în locuri special amenajate. Nefondate sunt și criticile referitoare la faptul că instanța de fond nu a luat în considerare concluziile expertizei efectuate în cauză, aceasta însușindu-și părerea expertului conform căreia, cum în cazul unei viituri, plutitorii de suprafață nu pot fi reținuți în lac deoarece așa cum este prevăzut în regulamentul de exploatare al Barajului și Lacului de acumulare Cerna, a proiectului tehnic și de execuție a barajului, deversorul nu este prevăzut cu instalație de reținere a plutitorilor, pentru prevenirea obturării deversorului, se intensifică activitatea de urmărire a plutitorilor pe lac și cu ajutorul unor bărci dotate cu echipament adecvat, iar plutitorii de dimensiuni mari sunt trași la mal și depozitați în locuri special amenajate. Prin urmare, pentru toate considerentele anterioare expuse, Înalta Curte apreciază că nu se confirmă afirmația recurentei în sensul că înlăturarea obligației analizate se impune în considerarea unui interes major, respectiv acela de păstrare a integrității barajului, în contextul în care există și alte măsuri prin care poate fi asigurată curățarea și evacuarea plutitorilor de suprafață din lacul Cerna fără a se impune deversarea acestora peste descărcătorii de suprafață. În consecință, este nefondat motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.