ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5639/2019

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională "Apele Române" ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a Autorizației nr. x/05.04.2016 - Autorizație de Gospodărire a Apelor Modificatoare a autorizației nr. x/11.12.2015 privind "Barajul și lacul de acumulare Strejești" din județul Olt, în sensul eliminării din Cap.: Titularul autorizației este obligat, a obligației: Se interzice evacuarea plutitorilor din lacul Strejești, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafață.

Prin sentința civilă nr. 1306 din 11 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Societatea de Producere a energiei Electrice în Hiodrocentarle Hidroelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române.

A anulat în parte Decizia nr. 85/05.04.2016 în sensul eliminării obligației "se interzice evacuarea plutitorilor din lacul Strejești, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafață".

Împotriva sentinței civile nr. 1306 din 11 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Administrația Națională "Apele Române", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă arată următoarele:

- Instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 38 din Ordinul nr. 662/2006, ce acordă emitentului Autorizației de Gospodărire a Apelor următoarele drepturi:

1)Emitentul autorizației de gospodărire a apelor poate obliga beneficiarul sau titularul de investiție să execute și alte lucrări necesare, necuprinse in documentația tehnică prezentată la autorizare (regulament de exploatare), dar care se impun a fi realizate, în scopul evitării producerii de pagube utilizatorilor de apă existenți sau riveranilor.

2)De asemenea se pot impune condiții pentru: respectarea limitelor de calitate impuse prin acte normative pentru asigurarea conservării și dezvoltării resursei de apă, contorizarea consumurilor de apă, asigurarea scurgerii salubre pe cursuri de apă, alocarea rațională și monitoringul resurselor de apă, precum și a altor condiții ce conduc la protejarea interesului public în acest domeniu. Astfel, contrar reținerilor instanței de fond, ce stabilesc printre altele faptul că, atât timp cât Regulamentul de exploatare al unei amenajări hidrotehnice nu face trimitere expresă la obligația igienizării luciului apei, o obligație impusă în Autorizația de Gospodărire a Apelor ar excede prevederilor legale, considerăm aceste susțineri ca fiind lipsite de fundament și temei juridic. Instituirea în cuprinsul Autorizațiilor a obligației de igienizare și curățire a luciului reprezintă o condiție necesară funcționării în siguranță a amenajărilor hidroenergetice și menținerii calității apei din acumulări, care își găsește temei juridic în lumina normelor legale antemenționate, dar care se conturează și în baza competențelor, atribuțiilor și al scopului avut în vedere de legiuitor, prin înființarea A.N. Apele Române.

-De asemenea, judecătorul fondului nu a avut în vedere art. 6.5 din Regulamentul de exploatare al acumulării Strejești, care obligă pe reclamantă să ia următoarele măsuri pregătitoare: să curețe oglinda lacului de eventualii plutitori pentru a evita obturarea descărcătorului, fără a se face distincție între plutitorii mari și plutitorii de dimensiuni reduse.

- În calitate de administrator al lucrărilor hidrotehnice, reclamanta are obligația de a igieniza suprafața luciului de apă și a malurilor aferente acumulărilor permanente, chiar dacă obiectul principal de activitate al acesteia este reprezentat de producerea energiei electrice în hidrocentrale.

Chiar dacă este o obligație ce excedează obiectului de activitate al reclamantei, prevederile contractului de concesiune nr. x/27.12.2004 impun obligația respectării aspectelor ce vizează protecția mediului.

-Intimata-reclamantă a solicitat anularea Autorizațiilor de Gospodărire a apelor nr. 271 și nr. 273 emise la data de 19.11.2010, în sensul că a solicitat înlăturarea obligației de igienizare a suprafeței luciului de apă și de curățire de plutitori, prin colectarea și transportul acestora în locuri special amenajate.

Prin sentința nr. 1181/21.02.2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată, sentința irevocabilă prin Decizia nr. 6859 din 23 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În aceste condiții, susținerea reclamantei în sensul că obligația contestată prin prezenta cerere de chemare în judecată este abuzivă, nu poate fi reținută.

Prin întâmpinarea depusă la data de 18.08.2017 intimata Hidroelectrica S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

Autorizația nr. x/5.04.2016 a fost emisă de recurenta-pârâtă urmare a formulării de către S.C. Hidroelectrica S.A. București a unei plângeri prealabile împotriva Autorizației de Gospodărire a Apelor nr. 260/11.12.2015 privind "Barajul și lacul de acumulare Strejești", județul Olt.

Prin această autorizație a fost introdusă o nouă obligație, anume "Se interzice evaluarea plutitorilor din lacul Strejești, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafață", obligație ce nu era cuprinsă în autorizația inițială nr. 260/11.12.2015, contestată de societatea reclamantă.

Curtea de Apel investită cu soluționarea cauzei, a admis acțiunea, a anulat în parte Decizia nr. 85/05.04.2016, în sensul eliminării obligației contestate, reținând că măsura dispusă nu respectă prevederile Regulamentului de Exploatare a Amenajării Strejești, regulament ce face parte integrantă din autorizația de gospodărire.

Recursul este fondat, Înalta Curte apreciind că instituirea acestei obligații în sarcina reclamantei este legală, față de următoarele considerente:

Potrivit art. 38 alin. (1) și (2) din Ordinul nr. 662/2006 emitentul autorizației de gospodărire a apelor poate obliga beneficiarul sau titularul investiției să execute și alte lucrări necesare, necuprinse în documentația tehnică prezentată la autorizare, dar care se impun a fi realizate, în scopul evitării producerii de pagube utilizatorilor de apă existenți sau riveranilor.

De asemenea, se pot impune condiții pentru respectarea limitelor de calitate impuse prin acte normative, pentru asigurarea conservării și dezvoltării resursei de apă, contorizarea consumurilor de apă, asigurarea scurgerii salubre pe cursuri de apă, alocarea națională și monitorizarea resurselor de apă, precum și a altor condiții ce conduc la protejarea interesului public în aceste demersuri.

Această obligație, instituită prin Autorizația nr. x/2016 și contestată de societatea reclamantă, este stabilită în sarcina acesteia, în calitate de administrator de lucrări hidrotehnice, în scopul prevenirii unor efecte negative asupra apelor și mediului înconjurător, prin asigurarea funcționării în siguranță a uvrajelor și prizelor acumulării și a menținerii calității apei din acumulare.

Conform Hotărârii nr. 207/2004 pentru aprobarea duratei contractului de concesiune nr. x/27.12.2004, S.C. Hidroelectrica S.A. a dobândit, pentru o durată de 49 de ani, calitatea de concesionar al bunurilor proprietate publică a statului din domeniul energetic, respectiv lacuri de acumulare și barajele acestora, diguri, ecluze, inclusiv potențialul hidroenergetic amenajat și în curs de amenajare.

Contractul de concesiune nr. x/27.12.2004 încheiat între Ministerul Economiei și Comerțului, în calitate de concedent și reclamantă, în calitate de concesionar, are ca obiect concesionarea bunurilor proprietate publică a statului din domeniul producerii energiei electrice în centrale hidroelectrice și a terenurilor pe care acestea sunt amplasate, în scopul exploatării, reabilitării, modernizării, retehnologizării, precum și a construirii de noi amenajări hidroenergetice conform programelor de investiții.

Chiar dacă obiectul de activitate al reclamantei constă, în principal, în producerea de energie electrică în hidrocentrale, aceasta nu înseamnă că realizarea unor activități de igienizare a luciului de apă pe care îl are în administrare excede obiectului său de activitate, cu atât mai mult cu cât art. 11 lit. i) din acest contract de concesiune prevede că una dintre obligațiile concesionarului este aceea de a respecta orice alte obligații legale impuse de natura bunurilor concesionate, precum (...) protecția mediului (...).

Or, îndeplinirea obligației prevăzută în autorizațiile contestate are ca scop asigurarea protecției mediului, prin evitarea producerii unor accidente în activitatea de producție a energiei electrice.

Astfel, cele reținute de judecătorul fondului, anume că atât timp cât Regulamentul de Exploatare al unei amenajări hidrotehnice nu face trimitere expresă la obligația igienizării luciului de apă, o astfel de obligație impusă în Autorizația de Gospodărire a Apelor ar excede prevederilor legale, sunt lipsite de fundament juridic.

În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 3 alin. (1) Anexa 1 a Ordinului nr. 76/2006 emis de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor care prevăd că Regulamentul de Exploatare pentru obiectivul hidrotehnic face parte integrantă din autorizația de gospodărire a apelor pentru obiectivul respectiv, iar potrivit art. 41 pct. II alin. (2) din Ordinul nr. 661/2006 Regulamentul va cuprinde prevederi referitoare la întreținere, reparații capitale și în ce constau lucrările respective (pentru fiecare instalație, organ de manevră, lucrare hidrotehnică, precum și pentru luciul de apă, albie sau modul folosit).

Respectarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 107/2006 care reglementează obligația de a întocmi planuri proprii de prevenire și de combatere a poluării accidentale, posibil a se produce ca urmare a activității lor și de a le pune în aplicare în caz de necesitate, nu exclude efectuarea lucrărilor de întreținere a luciului de apă, lucrări la care se referă în mod expres regulamentul de exploatare a obiectivului hidrotehnic, parte integrantă a autorizației de gospodărire a apelor.

În concluzie, includerea obligației contestate în autorizațiile de gospodărire a apelor pentru baraje și lacuri de acumulare, indiferent de administratorul acestora își găsește temeiul legal în reglementările cu caracter general invocate, nefiind condiționată de existența în obiectul de activitate al utilizatorilor, a activității de igienizare și curative a suprafețelor de luciu de apă.

În raport de cele expuse mai sus, se impune admiterea recursului declarat de pârâta Administrația Națională Apele Române și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca neîntemeiată, menținând ca legale actele administrative atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Administrația Națională Apele Române împotriva sentinței civile nr. 1306 din 11 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și în rejudecare:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2019.