ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 385/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâta Administrația Națională Apele Române, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea parțială a autorizației nr. x/05.04.2016 - Autorizație de Gospodărire a Apelor modificatoare a Autorizației nr. x/11.12.2015 privind "Barajul și lacul de acumulare Arcești" din județul Olt, în sensul revocării din Cap.: Titularul autorizației este obligat, a obligației: Se interzice evacuarea plutitorilor din lacul Arcești, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafață.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 280 din 12 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 280 din 12 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond, în rejudecare, nu a respectat îndrumările date de către instanța de casare în decizia nr. 6417/27.11.2020.

Astfel, raportat la considerentele deciziei civile nr. 6417/27.11.2020 (pag. 7) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, devenite obligatorii pentru instanță în rejudecare, în care se reține faptul că judecătorul fondului nu a verificat dacă obligația introdusă se încadrează și respectă dispozițiile art. 5 din Ordinul nr. 15/2006 al Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor și nu a răspuns argumentelor pro și contra aduse de părți sub acest aspect, instanța de rejudecare nu a verificat aplicabilitatea dispozițiilor indicate de către instanța de control, nu a cercetat cauza sub acest aspect, nu a făcut referire la aplicabilitatea sau inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 5 din Ordinul nr. 15/2006.

Instanța de fond nu a răspuns ingerințelor instanței de casare, neindicând în concret, care este norma legală care poate justifica impunerea acestei măsuri în sarcina Hidroelectrica și motivele pentru care s-au înlăturat susținerile reclamantei cu privire la dispozițiile art. 5 din Ordinul nr. 15/2006 și Ordinul nr. 1640/03.09.2012. Procedând de această manieră, instanța nu a motivat în conformitate cu decizia de casare, înlăturarea prevederilor invocate de reclamantă prin cererea introductivă de instanță, respectiv ale Ordinului nr. 1640/03.09.2012 prin care este aprobat Normativul NP 132-2011 "Normativ privind analiza și evaluarea riscului asociat barajelor" care prevede - (31) Deversarea peste coronament conduce cel mai frecvent la rupere. La barajele de pământ mecanismul de rupere este eroziunea externă, iar la cele de anrocamente instabilitatea internă. Barajele de greutate și cu contraforți deversate își pierd stabilitatea la alunecare sau la răsturnare atunci când, prin creșterea nivelului apei, creșterea procentuală a sarcinii hidrostatice, față de sarcina corespunzătoare retenției normale, depășește 20...30%. Cedarea unuia dintre obiectivele amenajării ar conduce la pierderea necontrolată a unui volum mare de apă din lacul de acumulare, ceea ce ar duce la punerea în pericol a populației și a obiectivelor din aval.

Contrar îndrumărilor deciziei de casare, hotărârea nu este motivată, instanța de fond neindicând în concret care este actul normativ, norma legală în temeiul căreia poate fi impusă obligația a cărei revocare se solicită. Instanța, în rejudecare, nu a răspuns ingerințelor trasate prin decizia de casare, de a arăta în concret care sunt normele legale care justifică menținerea măsurii impusă în sarcina Hidroelectrica prin AGA nr. 84/2016. Întreaga motivare a instanței de fond face trimitere doar la norme legale prin care se conferă intimatei-pârâte dreptul de a introduce în actul de reglementare obligații suplimentare, necuprinse în documentația tehnică prezentată la autorizare, însă nu a analizat și motivat legalitatea obligației impusă în sarcina Hidroelectrica, cu luarea în considerare a tuturor actelor de reglementare privind amenajarea hidroenergetică Arcești, a Regulamentului de exploatare pentru amenajarea Arcești cu raportare la dispozițiile legale incidente.

Nicăieri în legislația specifică nu se regăsește un temei de drept pentru a impune societății reclamante obligația contestată. Nici pârâta și nici instanța de fond nu au putut justifica un temei legal, ceea ce nu poate conduce decât la concluzia că aceste măsuri impuse sunt vădit nelegale.

Or, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ nu poate avea o conduită abuzivă și discreționară, ci poate să impună beneficiarului unui act administrativ doar măsuri și obligații care își regăsesc un corespondent în legislație.

În ceea ce privește incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 38 din Ordinul nr. 662/2006 și art. 2 din Ordinul nr. 76/2006.

A arătat că art. 38 alin. (1) și (2) din Ordinul nr. 662/2006 privind aprobarea procedurii și a competențelor de emitere a avizelor și autorizațiilor de gospodărire a apelor dă dreptul emitentului autorizației să oblige beneficiarul să execute și alte lucrări necesare sau care se impun a fi realizate în scopul evitării producerii de pagube utilizatorilor de apă existenți sau riveranilor precum și alte condiții ce conduc la protejarea interesului public în acest domeniu.

Centrala Hidroelectrică Arcești a fost proiectată cu o galerie pentru evacuarea în aval a plutitorilor din amonte strânși în zona de deasupra grătarelor de la prizele hidroagregatelor, echipată cu o vană plană în amonte și un grătar- coș manevrat cu troliu de pe coronament. Această instalație a fost aprobată prin Avizul de gospodărire a apelor și, ulterior, prin autorizațiile de gospodărire a apelor și prin Regulamentul de exploatare pentru amenajarea Arcești, aprobat de ANAR în data de 20.11.2014, în subcapitolul 2.2. Caracteristici ale amenajării, lit. f).

Descărcătorii de suprafață nu au fost prevăzuți prin proiectare cu instalație de reținere a plutitorilor și ca urmare la viitură, când se deversează, plutitorii nu pot fi reținuți în amonte de stavile. În Regulamentul de Exploatare pentru amenajarea Arcești nr. 43/20.11.2014 nu se interzice deversarea plutitorilor în aval, având în vedere că plutitorii nu sunt rezultatul activității de producere a energiei electrice.

Or, conform art. 2 alin. (2) din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 76/2006 regulamentele de exploatare cuprind regulile de bază necesare funcționării obiectivelor hidrotehnice după perioada de punere în funcțiune, iar conform art. 3 alin. (1), regulamentul de exploatare pentru obiectivul hidrotehnic este aprobat de emitentul autorizației și face parte integrantă din autorizația de gospodărire a apelor pentru obiectivul respectiv.

Concluzionând, în baza întregului material probator administrat în cauză, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 25 ianuarie 2024, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurenta-reclamantă A. S.A. a solicitat instanței de contencios administrativ anularea parțială a Autorizație de Gospodărire a Apelor nr. 84/05.04.2016 care a modificat Autorizația nr. x/11.12.2015 privind "Barajul și lacul de acumulare Arcești" din județul Olt, în sensul revocării din Cap.: Titularul autorizației este obligat, a obligației:

"Se interzice evacuarea plutitorilor din lacul Arcești, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafață."

Prima instanță, în rejudecarea cauzei după casarea cu trimiterea, a găsit neîntemeiate criticile de nelegalitate formulate de reclamantă, reținând, în esență, că prin raportare la dispozițiile art. 55 alin. (5) din Legea nr. 107/1996, art. 38 din Ordinul nr. 662/2006 și art. 2 alin. (2) din anexa 1 la Ordinul Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 76/2006, autoritatea competentă este abilitată să instituie și alte obligații în afara celor cuprinse în regulamente, care conțin doar regulile de bază.

Instanța de control judiciar își însușește soluția primei instanțe, apreciind că a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, nefiind susceptibilă de casare prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. care vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte constată că nu este fondat.

O primă subcritică formulată de recurenta-reclamantă este aceea potrivit căreia instanța de fond, în rejudecare, nu a respectat îndrumările date de către instanța de casare în sensul că nu a făcut referire la aplicabilitatea sau inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 5 din Ordinul nr. 15/2006, necercetând cauza sub acest aspect.

Instanța de control judiciar constată că prin decizia de casare nr. 6147/27.11.2020 (pagina 7) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în primul ciclu procesual, s-au reținut următoarele:

"Prin urmare, autoritatea a emis o nouă autorizație de modificare a autorizației criticate pe calea plângerii prealabile, operațiune care a avut loc în exercitarea atribuțiilor conferite prin lege și cu respectarea procedurii reglementate în acest caz.

Astfel, contrar susținerilor instanței de fond, Înalta Curte consideră că este incident în cauză cazul de modificare a autorizației prevăzut de art. 5 lit. a) și c) din Ordinul nr. 15/2006, respectiv la modificarea parametrilor de capăt autorizați în legătură cu prelevarea și evacuarea apelor și/sau modificarea instalațiilor tehnologice sau a procesului de fabricație și în cazul apariției unor noi acte normative care conduc la necesitatea modificării valorilor indicatorilor de calitate a apelor.

În concret, se constată că judecătorul fondului analizând cauza doar prin prisma modului de emitere a autorizație modificatoare nu a tratat problema de fond, respectiv nu a verificat dacă obligația introdusă prin autorizația nr. x/2016:

"Se interzice evacuarea plutitorilor din lacul Arcești, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafață" este legală sau nu, dacă se încadrează și respectă dispozițiile art. 5 din Ordinul nr. 15/2006 al Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor. Mai mult, nu a răspuns argumentelor aduse pro și contra de reclamantă și pârâtă sub acest aspect și nici a motivat de ce în cazul în speță, prevederile Legii 554/204 primează asupra prevederilor speciale, a Legii nr. 107/1996 - Legea Apelor, Ordinul nr. 76/2006 privind aprobarea Metodologiei de elaborare și competențele de avizare și aprobare a regulamentelor de exploatare și a programelor de exploatare a lacurilor de acumulare, a Normelor metodologice pentru elaborarea regulamentelor de exploatare bazinală și a Regulamentului-cadru pentru exploatarea barajelor, lacurilor de acumulare și prizelor de alimentare cu apă și Ordinului nr. 662/2006 privind aprobarea Procedurii și a competențelor de emitere a avizelor și autorizațiilor de gospodărire a apelor, prevederi legale ce vizează actul de reglementare în domeniul gospodăririi apelor în baza căreia a fost emisă autorizația."

Or, față de considerentele deciziei de casare redate anterior, se constată că prin acestea s-a reținut că în speță este incident cazul de modificare a art. 5 lit. a) și c) din Ordinul nr. 15/2006 și că instanța de fond, în rejudecare, avea de verificat dacă obligația dispusă este legală sau nu prin prisma prevederilor speciale: Legea nr. 107/1996, Ordinul nr. 76/2006, Normele metodologice pentru elaborarea regulamentelor de exploatare bazinală, Regulamentul-cadru pentru exploatarea barajelor, lacurilor de acumulare și prizelor de alimentare cu apă și Ordinul nr. 662/2006.

Așadar, contrar susținerilor recurentei-reclamante, nu se confirmă o nerespectare a îndrumărilor date de instanța de casare, câtă vreme chiar prin decizia de casare s-a statuat asupra aplicabilității art. 5 din Ordinul nr. 15/2006, impunându-se ca instanța de fond în rejudecare să analizeze celelalte aspecte care nu fuseseră analizate în primul ciclu procesual. Tocmai acest lucru a fost realizat prin sentința atacată, instanța de fond motivând legalitatea obligației impusă în sarcina Hidroelectrica, cu luarea în considerare a tuturor actelor de reglementare privind amenajarea hidroenergetică Arcești, a Regulamentului de exploatare pentru amenajarea Arcești, cu raportare la dispozițiile legale incidente, respectiv art. 55 alin. (5) din Legea nr. 107/1996, art. 38 din Ordinul nr. 662/2006 și art. 2 alin. (2) din anexa 1 la Ordinul Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 76/2006.

Nu poate fi reținută nici subcritica potrivit căreia instanța nu a motivat în conformitate cu decizia de casare înlăturarea prevederilor invocate de reclamantă prin cererea introductivă de instanță, respectiv ale Ordinului nr. 1640/03.09.2012 prin care este aprobat Normativul NP 132-2011 "Normativ privind analiza și evaluarea riscului asociat barajelor". Înalta Curte constată că prima instanță a răspuns explicit susținerilor reclamantei referitoare la condițiile exploatării în perioada de viitură, reținând că prin interdicția de evacuarea a plutitorilor din lacul Arcești, în aval, prin deversarea peste descărcătorii de suprafață nu s-a impus, totodată, modificarea amenajărilor, ci luarea de măsuri de prevenție.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că sentința civilă recurată respectă dispozițiile art. 425 C. proc. civ. întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță în rejudecare a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează competența intimatei-pârâte de a impune în sarcina titularului autorizației de gospodărire a apelor anumite obligații, precum și dacă obligația impusă recurentei-reclamante are fundament legal. Critica esențială cu privire la nelegalitatea obligației impuse fiind aceea că în Regulamentul de exploatare pentru Amenajarea Arcești nr. 43/20.11.2014 nu se interzice deversarea plutitorilor în aval, având în vedere că plutitorii nu sunt rezultatul activității de producere a energiei electrice, precum și faptul că regulamentul de exploatare cuprinde reguli de bază necesare funcționării obiectivelor hidrotehnice, este aprobat de emitentul autorizației și face parte integrantă din autorizația de gospodărire a apelor pentru obiectivul respectiv.

În mod corect a reținut prima instanță că prin raportare la dispozițiile art. 55 alin. (5) din Legea nr. 107/1996, art. 38 din Ordinul nr. 662/2006 și art. 2 alin. (2) din anexa 1 la Ordinul Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 76/2006, autoritatea competentă este abilitată să instituie și alte obligații în afara celor cuprinse în regulamente, care conțin doar regulile de bază.

Dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 107/2002 prevăd că Administrația Națională Apele Române este instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, având ca scop cunoașterea, protecția, punerea în valoare și utilizarea durabilă a resurselor ele apă, monopol natural de interes strategic, precum și administrarea infrastructurii Sistemului național de gospodărire a apelor. Conform Statutului de organizare și funcționare aprobat prin Hotărârea nr. 1176/2005, Administrația Națională Apele Române aplică strategia și politica națională în domeniul gospodăririi cantitative și calitative a resurselor de apă și urmărește respectarea reglementărilor în domeniu. Pentru realizarea scopului menționat, Administrația Națională Apele Române coordonează și răspunde de modul de folosire a resurselor de apă de suprafață și subterane pe ansamblul teritoriului țării.

Prin urmare, Administrația Națională Apele Române administrează bunurile din domeniul public al statului, de natura celor prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituția României, republicată, bunurile proprietate publică prevăzute de Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.

Dreptul de folosință a apelor de suprafață sau subterane se stabilește prin autorizația de gospodărire a apelor și se exercită potrivit prevederilor legale.

Astfel, ținând cont de aceste competențe și atribuții legale, Administrația Națională Apele Române, în scopul gospodăririi durabile a resurselor de apă și protecției acestora împotriva epuizării și poluării, eliberează Autorizația de Gospodărire a Apelor, ce reprezintă actul care condiționează din punct de vedere tehnic și juridic regimul lucrărilor care se construiesc pe ape sau au legătură cu apele, precum și funcționarea și exploatarea în continuare a celor existente cât și activitățile social-economice, în vederea prevenirii efectelor potențial negative asupra apelor și mediului înconjurător.

În acest sens, prevederile art. 55 alin. (5) al Legii Apelor nr. 107/1996 stabilesc faptul că prin autorizația de gospodărire a apelor, cât și prin actele complementare acesteia, este necesar a fi impuse prevederi specifice privind mijloacele de supraveghere, modalitățile de control tehnic și mijloacele de intervenție în caz de incidente, avarii sau accidente și altele asemenea.

Totodată, alin. (4) al articolului anterior evidențiat impune că modul de exploatare și întreținere a lucrărilor, construcțiilor și instalațiilor se înscrie în regulamentul de exploatare, care face parte integrantă din autorizația de gospodărire a apelor.

În temeiul prevederilor art. 110 lit. a) din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, autoritatea publică centrală din domeniul apelor (denumire actuală Ministerul Apelor și Pădurilor), prin ministru, a emis Ordinul nr. 662/2006, act normativ ce reglementează modalitatea de emitere a avizelor și autorizațiilor de gospodărire a apelor, precum și competențele de emitere a acestora, în scopul gospodăririi durabile a resurselor de apă și protecției acestora împotriva epuizării și poluării.

Astfel, obligația contestată de reclamantă a fost introdusă în autorizația de gospodărire a apelor pentru baraje și lacuri de acumulare, ca o condiție necesară funcționării în siguranță a uvrajelor și prizelor acumulării și a calității apei din acumulare, cerințe imperative cuprinse în Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, făcându-se aplicarea art. 38 al Ordinului nr. 662/2006, potrivit cărora " (1) Emitentul autorizației de gospodărire a apelor poate obliga beneficiarul sau titularul de investiție să execute și alte lucrări necesare, necuprinse în documentația tehnică prezentată la autorizare (regulament de exploatare), dar care se impun a fi realizate, în scopul evitării producerii de pagube utilizatorilor de apă existenți sau riveranilor. (2) De asemenea, se pot impune condiții pentru: respectarea limitelor de calitate impuse prin acte normative pentru asigurarea conservării și dezvoltării resursei de apă, contorizarea consumurilor de apă, asigurarea scurgerii salubre pe cursuri de apă, alocarea rațională și monitoringul resurselor de apă, precum și a altor condiții ce conduc la protejarea interesului public în acest domeniu".

Totodată, parte integrantă a autorizației de gospodărire a apelor este regulamentul de exploatare aferent fiecărei lucrări hidrotehnice.

În acest sens, având în vedere prevederile Ordinului nr. 76/2006 privind aprobarea Metodologiei de elaborare și competențele de avizare și aprobare a regulamentelor de exploatare și a programelor de exploatare a lacurilor de acumulare, Normelor metodologice pentru elaborarea regulamentelor de exploatare bazinală și a Regulamentului cadru pentru exploatarea barajelor, lacurilor de acumulare și prizelor de alimentare cu apă, ANEXA nr. 3, coroborat cu art. 38 lit. d) al Normativului de conținut al documentațiilor tehnice de fundamentare necesare obținerii autorizației de gospodărire a apelor aprobat prin Ordinul nr. 799/2012, potrivit art. 45 alin. (3) pct. III.2, rezultă următoarele:

"III. Prevederi referitoare la întreținere și reparații, după cum urmează: 2. intervalul la care se fac lucrări de întreținere, reparații capitale și în ce constau lucrările respective (pentru fiecare instalație, organ de manevră, lucrare hidrotehnică, precum și pentru luciul de apă, albie sau malul folosit);"

Astfel, obligația cuprinsă în autorizația de gospodărire a apelor contestată are deplin fundament legal, nefiind impuse în sarcina beneficiarului obligații ce depășesc competențele Administrației Naționale Apele Române, în vederea emiterii acestor acte de reglementare, sau obligații ce ar depăși limitele stabilite de actele normative incidente.

În acest context, sunt nefondate susținerile recurentei-reclamante cu privire la condițiile abuzive sau nelegale impuse de Administrația Națională Apele Române, fiind evidente atribuțiile reclamantei în ceea ce privește administrarea lacului de acumulare supus atenției; mai mult decât atât, teoria că recurentei-reclamante nu îi revine obligația impusă deoarece plutitorii nu sunt rezultatul activității de producere a energiei electrice, este total lipsită de temei legal.

Sunt relevante dispozițiile din Legea nr. 107/1996 care prevăd următoarele:

"Art. 55 - (4) Modul de exploatare și întreținere a lucrărilor, construcțiilor și instalațiilor se înscrie în regulamentul de exploatare, care face parte integrantă din autorizația de gospodărire a apelor. (5) Prin autorizația de gospodărire a apelor, cât și prin actele complementare acesteia, trebuie impuse prevederi specifice privind mijloacele de supraveghere, modalitățile de control tehnic și mijloacele de intervenție în caz de incidente, avarii sau accidente și altele asemenea.

Art. 63 - (1) Deținătorii de baraje și lacuri de acumulare, precum și de prize pentru alimentări cu apă, cu sau fără baraj, au obligația să întocmească regulamente de exploatare și planuri de avertizare și alarmare și să respecte prevederile acestora. Regulamentele de exploatare fac parte integrantă din autorizația de gospodărire a apelor.

(2) Regulamentele de exploatare, elaborate în baza regulamentului-cadru stabilit de autoritatea publică centrală din domeniul apelor, detaliază și concretizează condițiile generale de exploatare coordonată, pe ansamblul districtului bazinului hidrografic, a categoriilor de lucrări prevăzute la alin. (1), cuprinse în regulamentele de exploatare bazinale."

Totodată, art. 2 alin. (2) din anexa 1 la Ordinul Ministerului Mediului și Gospodării Apelor nr. 76/2006 privind aprobarea Metodologiei de elaborare și competențele de avizare și aprobare a regulamentelor de exploatare și a programelor de exploatare a lacurilor de acumulare, a Normelor metodologice pentru elaborarea regulamentelor de exploatare bazinală și a Regulamentului-cadru pentru exploatarea barajelor, lacurilor de acumulare și prizelor de alimentare cu apă statuează că "(2) Regulamentele de exploatare cuprind regulile de bază necesare funcționării obiectivelor hidrotehnice după perioada de punere în funcțiune".

Pe cale de consecință, autoritatea pârâtă este abilitată să emită autorizația de gospodărire a apelor, dispozițiile legale conferind acesteia dreptul de a institui o serie de obligații/interdicții în vederea asigurării funcționării normale și în condiții de deplină siguranță a obiectivului. Regulamentele de exploatare fac parte integrantă din autorizația de gospodărire a apelor, acestea cuprinzând doar regulile de bază necesare funcționării obiectivelor.

Înalta Curte constată că îndeplinirea obligației impusă prin Autorizația contestată în cauză nu presupune, prin ea însăși, o modificare a amenajărilor. În măsura în care sunt luate măsurile necesare colectării plutitorilor, ca o acțiune preventivă și constantă, nu există riscul evacuării plutitorilor peste descărcător. În esență, este vorba de o interdicție de evacuare a plutitorilor din lac, în aval, peste descărcătorii de suprafață, ceea ce se poate realiza inclusiv prin adoptarea unor măsuri cu rol de prevenție.

În concluzie, intimata-pârâtă este abilitată să emită autorizația de gospodărire a apelor, dispozițiile legale conferindu-i acesteia dreptul de a institui o serie de obligații în vederea asigurării funcționării normale și în condiții de deplină siguranță a obiectivului de activitate, în raport de particularitățile fiecărei situații.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

În temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 280 din 12 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (veche), ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.