ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6859/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată

la data de 28 martie 2011 SC H. SA a chemat în judecată Administrația Națională

Apele Române, solicitând anularea parțială a autorizațiilor de gospodărire a

apelor nr. 271 și nr. 273 din 29 noiembrie 2010 privind barajele și lacurile de

acumulare Argești și Strejești, în sensul înlăturării obligației de igienizare

a suprafeței luciului de apă și de curățire de plutitori, prin colectarea și

transportul acestora în locuri special amenajate.

În

motivarea cererii, reclamanta a învederat că obligația menționată impusă în

sarcina sa excede obiectului de activitate al sucursalelor hidroenergetice

aflate în subordinea sa, care nu constituie surse de poluare pentru barajele și

lacurile de acumulare pe care le are în administrare.

Prin

sentința civilă nr. 1181 din 21 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că instituirea

obligației de igienizare a suprafeței luciului de apă și de curățire de plutitori

este legală, potrivit Legii nr. 107/1996, Ordinelor nr. 76/2006, nr. 661 și

662/2006 emise de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor și fiind prevăzută

inclusiv prin contractul de concesiune din 27 decembrie 2004, în vederea asigurării

protecției mediului,prin luarea măsurilor necesare de prevenire și combatere a poluărilor

accidentale.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamanta SC H. SA, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și respectiv art. 304

1

C. proc. civ.

Astfel,

reclamanta a învederat că obiectivele hidroenergetice ale sucursalelor din subordinea

sa nu constituie surse de poluare cu pet-uri, deșeuri lemnoase, din plastic sau

de altă natură, motiv pentru care nu își poate asuma responsabilitatea colectării

acestora, întrucât nu sunt rezultate în cadrul activității de producere a energiei

electrice.

Totuși,

a mai arătat reclamanta, sucursala SH Râmnicu Vâlcea a desfășurat continuu

multiple acțiuni de colectare a deșeurilor pentru curățirea luciului de apă în

zona frontului de retenție, pentru reducerea impactului asupra funcționării

economice și siguranța amenajărilor hidroenergetice.

Reclamanta

a menționat că impunerea obligației de curățire pe întreaga suprafață a luciului

de apă este total exagerată, neavând la bază dispoziții legale care să o prevadă

nici Legea nr. 107/1996 și nici ordinele la care s-a referit instanța de fond neinstituind

în sarcina administratorului construcției hidrotehnice decât luarea măsurilor de

întreținere și igienizare a lacurilor din administrare în cazurile de poluare

accidentală, determinate strict de activitatea de producere a energiei

electrice.

Or,

a precizat reclamanta, în speță, sursele de poluare nu provin ca  urmare a

activității sucursalei SH Râmnicu Vâlcea, proveniența deșeurilor fiind în principal

datorată depozitării lor necontrolate pe malurile sau în apropierea malurilor lacurilor

și în albiile pâraielor.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile

art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel,

instanța de fond a reținut în mod justificat că actele administrative

contestate cu referire la instituirea obligației de igienizare și curățire sunt

emise cu respectarea prevederilor legale, având în vedere calitatea reclamantei

de  administrator al lucrărilor hidrotehnice amenajate.

Potrivit

art. 34 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, în zonele în care albiile sunt

amenajate prin lucrări de apărare, consolidare, terasamente sau alte asemenea

lucrări, obligația de întreținere a albiilor în zona amenajată, a cuvetelor și

a malurilor revine celor care au în administrare sau în exploatare lucrările respective.

De

asemenea, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (1) din Ordinul nr. 662/2006

al Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, privind procedura și competențele

de emitere a avizelor și autorizațiilor de gospodărire a apelor, emitentul autorizației

poate obliga beneficiarul sau titularul de investiție să execute și alte lucrări,

care se impun a fi realizate în scopul evitării producerii de pagube

utilizatorilor de apă existenți sau riveranilor.

În

alin. (2) al art. 38 din ordin se prevede dreptul emitentului autorizației de

gospodărire a apelor de a impune condiții pentru asigurarea conservării și

dezvoltării resurselor de apă, contorizarea consumurilor de apă, asigurarea scurgerii

salubre pe cursuri de apă, precum și a altor condiții ce conduc la protejarea

interesului public în acest domeniu.

Întrucât

pârâta coordonează și răspunde de modul de folosire a resurselor de apă pe

întreg teritoriul țării, are competența legală de a emite autorizațiile de

gospodărire a apelor pentru reglementarea atât a regimului lucrărilor care se construiesc

pe ape sau în legătură cu apele, cât și a activităților social-economice

aferente, în scopul gospodăririi resurselor de apă și protecției acestora

împotriva poluării și pentru prevenirea efectelor negative asupra apelor și

mediului înconjurător.

Astfel

cum a reținut instanța de fond, instituirea în cuprinsul autorizațiilor a

obligației de igienizare și curățire, ca o condiție necesară funcționării în siguranță

a amenajărilor hidroenergetice și menținerii calității apei din acumulări, își

găsește temeiul și în prevederile regulamentului de exploatare pentru

obiectivele hidrotehnice care, potrivit art. 3 anexa 1 din Ordinul nr. 76/2006

privind aprobarea metodologiei pentru elaborarea regulamentelor și programelor de

exploatare a lacurilor de acumulare, face parte integrantă din autorizația de

gospodărire a apelor.

În

concluzie, includerea obligației menționate în autorizațiile de gospodărire a

apelor pentru baraje și lacuri de acumulare, indiferent de administratorul acestora

își găsește temeiul legal în reglementările cu caracter general invocate,

nefiind condiționată de existența în obiectul de activitate al utilizatorilor a

activității de igienizare și curățire a suprafețelor de luciu de apă.

În

raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate,

Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC H. SA împotriva Sentinței nr. 1181 din 21 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2013.