ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6859/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 28 martie 2011 SC H. SA a chemat în judecată Administrația Națională Apele Române, solicitând anularea parțială a autorizațiilor de gospodărire a apelor nr. 271 și nr. 273 din 29 noiembrie 2010 privind barajele și lacurile de acumulare Argești și Strejești, în sensul înlăturării obligației de igienizare a suprafeței luciului de apă și de curățire de plutitori, prin colectarea și transportul acestora în locuri special amenajate. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că obligația menționată impusă în sarcina sa excede obiectului de activitate al sucursalelor hidroenergetice aflate în subordinea sa, care nu constituie surse de poluare pentru barajele și lacurile de acumulare pe care le are în administrare.

Prin sentința civilă nr. 1181 din 21 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că instituirea obligației de igienizare a suprafeței luciului de apă și de curățire de plutitori este legală, potrivit Legii nr. 107/1996, Ordinelor nr. 76/2006, nr. 661 și 662/2006 emise de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor și fiind prevăzută inclusiv prin contractul de concesiune din 27 decembrie 2004, în vederea asigurării protecției mediului,prin luarea măsurilor necesare de prevenire și combatere a poluărilor accidentale. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC H. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 și respectiv art. 304 1 C. proc.

civ. Astfel, reclamanta a învederat că obiectivele hidroenergetice ale sucursalelor din subordinea sa nu constituie surse de poluare cu pet-uri, deșeuri lemnoase, din plastic sau de altă natură, motiv pentru care nu își poate asuma responsabilitatea colectării acestora, întrucât nu sunt rezultate în cadrul activității de producere a energiei electrice. Totuși, a mai arătat reclamanta, sucursala SH Râmnicu Vâlcea a desfășurat continuu multiple acțiuni de colectare a deșeurilor pentru curățirea luciului de apă în zona frontului de retenție, pentru reducerea impactului asupra funcționării economice și siguranța amenajărilor hidroenergetice.

Reclamanta a menționat că impunerea obligației de curățire pe întreaga suprafață a luciului de apă este total exagerată, neavând la bază dispoziții legale care să o prevadă nici Legea nr. 107/1996 și nici ordinele la care s-a referit instanța de fond neinstituind în sarcina administratorului construcției hidrotehnice decât luarea măsurilor de întreținere și igienizare a lacurilor din administrare în cazurile de poluare accidentală, determinate strict de activitatea de producere a energiei electrice. Or, a precizat reclamanta, în speță, sursele de poluare nu provin ca urmare a activității sucursalei SH Râmnicu Vâlcea, proveniența deșeurilor fiind în principal datorată depozitării lor necontrolate pe malurile sau în apropierea malurilor lacurilor și în albiile pâraielor.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, instanța de fond a reținut în mod justificat că actele administrative contestate cu referire la instituirea obligației de igienizare și curățire sunt emise cu respectarea prevederilor legale, având în vedere calitatea reclamantei de administrator al lucrărilor hidrotehnice amenajate. Potrivit art. 34 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, în zonele în care albiile sunt amenajate prin lucrări de apărare, consolidare, terasamente sau alte asemenea lucrări, obligația de întreținere a albiilor în zona amenajată, a cuvetelor și a malurilor revine celor care au în administrare sau în exploatare lucrările respective.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (1) din Ordinul nr. 662/2006 al Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, privind procedura și competențele de emitere a avizelor și autorizațiilor de gospodărire a apelor, emitentul autorizației poate obliga beneficiarul sau titularul de investiție să execute și alte lucrări, care se impun a fi realizate în scopul evitării producerii de pagube utilizatorilor de apă existenți sau riveranilor. În alin. (2) al art. 38 din ordin se prevede dreptul emitentului autorizației de gospodărire a apelor de a impune condiții pentru asigurarea conservării și dezvoltării resurselor de apă, contorizarea consumurilor de apă, asigurarea scurgerii salubre pe cursuri de apă, precum și a altor condiții ce conduc la protejarea interesului public în acest domeniu.

Întrucât pârâta coordonează și răspunde de modul de folosire a resurselor de apă pe întreg teritoriul țării, are competența legală de a emite autorizațiile de gospodărire a apelor pentru reglementarea atât a regimului lucrărilor care se construiesc pe ape sau în legătură cu apele, cât și a activităților social-economice aferente, în scopul gospodăririi resurselor de apă și protecției acestora împotriva poluării și pentru prevenirea efectelor negative asupra apelor și mediului înconjurător.

Astfel cum a reținut instanța de fond, instituirea în cuprinsul autorizațiilor a obligației de igienizare și curățire, ca o condiție necesară funcționării în siguranță a amenajărilor hidroenergetice și menținerii calității apei din acumulări, își găsește temeiul și în prevederile regulamentului de exploatare pentru obiectivele hidrotehnice care, potrivit art. 3 anexa 1 din Ordinul nr. 76/2006 privind aprobarea metodologiei pentru elaborarea regulamentelor și programelor de exploatare a lacurilor de acumulare, face parte integrantă din autorizația de gospodărire a apelor. În concluzie, includerea obligației menționate în autorizațiile de gospodărire a apelor pentru baraje și lacuri de acumulare, indiferent de administratorul acestora își găsește temeiul legal în reglementările cu caracter general invocate, nefiind condiționată de existența în obiectul de activitate al utilizatorilor a activității de igienizare și curățire a suprafețelor de luciu de apă.

În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC H. SA împotriva Sentinței nr. 1181 din 21 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2013.