ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3515/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 04.06.2019 pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna Dumbrăveni, prin Primar obligarea pârâtei la achitarea în favoarea reclamantei a sumei de 77.350 RON, reprezentând sold restant datorat în baza facturii fiscale nr. x/08.04.2019, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat la data plății, plus penalități de întârziere în cuantum de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 06.05.019 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, contractul de servicii nr. x/15.04.2016, având ca obiect "studii de teren: studiu topografic și studiu geotehnic privind obiectivul- modernizare drumuri comunale de interes local în comuna Dumbrăveni, jud. Suceava", proiect ce urma a fi dispus spre finanțare prin sub-măsura 7.2 " Investiții în crearea și modernizarea infrastructurii de bază la scară mică" din cadrul măsurii 07 " servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale" cod CPV 71330000-0 Diverse servicii de inginerie.

1.2. Prin sentința civilă nr. 4839, pronunțată în data de 04.11.2019 de Judecătoria Suceava, în dosarul nr. x/2019, instanța de fond a admis cererea formulată de A. S.R.L și a obligat pârâta Comuna Dumbrăveni- prin primar, la plata către reclamantă a sumei de 77.350 RON, la care se adaugă penalități de 0,1% pe zi de întârziere, începând cu data scadenței facturii fiscale nr. x/08.04.2019 și până la data plății efective a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

1.3. Împotriva sus indicatei sentințe a formulat apel pârâta Comuna Dumbrăveni-prin primar, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală și solicitând admiterea apelului și schimbarea, în parte, a sentinței apelate, în sensul de a se admite acțiunea având ca obiect "Pretenții", în dosarul nr. x/2019, respectiv: anularea obligației pârâtei la achitarea sumei de 77.350,00 RON, reprezentând sold restant datorat în baza facturii nr. x/08.04.2019, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat la dată plății, plus penalitățile de întârziere în cuantumul de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 06.05.2019, anularea cheltuielilor de judecată, anularea plății sumei de 1547 RON, cheltuieli de judecată.

1.4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă la data de 16 iulie 2020, sub nr. x/2019, iar prin încheierea de ședință din data de 18.11.2020, sus indicata instanță a recalificat calea de atac promovată ca fiind recursul, apreciind incidente dispozițiile art. 55 din Legea 101/2016.

2.1. Prin decizia nr. 68 din data de 16 decembrie 2020 Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "recurs-pretenții", cale de atac formulată de recurenta - pârâtă Comuna Dumbrăveni, prin Primar, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Suceava a apreciat că în speță ar fi incidente prevederile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, potrivit cărora hotărârea pronunțată poate fi atacată cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice, sens în care, întrucât, în motivarea apelului, au fost invocate prevederile sus citatului act normativ, a apreciat că aparține Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei în discuție.

2.2. Prin decizia nr. 295 din data de 21.04.2021 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis, la rându-i, excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civilă a Tribunalului Suceava. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., a constatat ivit conflict negativ de competență, motiv pentru care a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța competentă să se pronunțe asupra unui astfel de conflict.

În esență, din perspectiva elementelor relevante în planul identificării instanței competente să judece calea de atac promovată în prezenta cauză, Curtea de Apel Suceava a reținut ca fiind incidente speței dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție unor astfel de chestiuni prin Decizia nr. 40 din 18.05.2020, pronunțată de către completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că: ˝Hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară, secția sau completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016 ˝. În considerarea unor astfel de aspecte, Curtea a apreciat că nu deține competența de a soluționa calea de atac declarată de către pârâta Comuna Dumbrăveni-prin Primar, sens în care a declinat competența în favoarea secției a II-a a Tribunalului Suceava.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă și Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, îl constituie problema instanței competente material/funcțional să soluționeze cererea de recurs formulată de către recurenta-pârâtă Comuna Dumbrăveni - prin Primar împotriva sentinței civile nr. 4839 pronunțate în data de 04.11.2019 de Judecătoria Suceava, în dosarul nr. x/2019.

Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, se constată că cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu sus indicata pârâtă, vizează pretenții ce decurg din contractul de servicii nr. x/15.04.2016, având ca obiect " studii de teren: studiu topografic și studiu geotehnic privind obiectivul- modernizare drumuri comunale de interes local în comuna Dumbrăveni, jud. Suceava", proiect ce urma a fi dispus spre finanțare prin sub-măsura 7.2 " Investiții în crearea și modernizarea infrastructurii de bază la scară mică" din cadrul măsurii 07 " servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale" cod CPV 71330000-0 Diverse servicii de inginerie.

Așadar, recursul este formulat împotriva unei hotărâri civile prin care a fost soluționată o cerere ce privește executarea unui contract de achiziție publică.

De asemenea, Înalta Curte observă că cererea a fost formulată la data de 04.06.2019, sens în care se constată că, în cauză, sunt relevante prevederile art. 8 alin. (2), teză finală din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:

"(...)Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

Prin urmare, este evident că în considerarea unui astfel de text normativ prezentul litigiu a fost soluționat, în primă instanță, de Judecătoria Suceava, drept instanță civilă.

De altfel, se impune a fi subliniat faptul că sus indicata instanță, fiind învestită cu soluționarea în fond a cererii de chemare în judecată și-a verificat competența de soluționare a cauzei și a reținut, prin încheierea din 09.10.2019 pronunțată în dosarul x/2019, că deține atât în plan general, dar și material și teritorial o astfel de competență.

Înalta Curte apreciază că dispozițiile art. 55 alin. (3) prima teză din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora:

"Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. (...)", reprezintă o necorelare legislativă cu noua reglementare, iar aplicarea lor ca atare ar echivala cu interpretarea greșită a normelor de competență astfel cum au fost configurate prin Legea nr. 212/2018, aspect reținut, de altfel și în punctul 135 al Deciziei nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prevedea că (și) procesele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice.

Conform art. 55 alin. (3), hotărârea primei instanțe se ataca cu recurs la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, urmând a fi judecată în complet specializat în achiziții publice.

Prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, abordarea legiuitorului a fost diferită, în ceea ce privește competența materială procesuală de soluționare a litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 101/2016, astfel încât forma actuală a dispozițiilor art. 53 prevede că:

"(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice. (1

1

) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Prin urmare, în competența instanței de contencios administrativ, prin completuri specializate în achiziții publice, sunt procesele și cererile care privesc procedura de atribuire și, respectiv, nulitatea sau anularea contractelor administrative, în vreme ce procesele și cererile care rezultă din executarea acestora se află în competența de judecată a instanței civile de drept comun.

Din interpretarea succesivă și sistematică a modificărilor legislative intervenite, rezultă că atribuirea de competență materială în recurs privește doar procesele care se judecă în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, nu și procesele care revin în primă instanță în competența instanțelor civile de drept comun.

Atribuirea de competență prevăzută la art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 trebuie coroborată cu art. 53 alin. (1) și (1)

1

din același act normativ, aplicându-se doar cu privire la litigiile judecate în primă instanță de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale tribunalului.

De altfel, în acord cu aspectele reținute de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte subliniază incidența în speță a Deciziei nr. 40/2020, prin care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis sesizările conexate formulate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, stabilind astfel:

"În interpretarea și aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice), că: Hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară - secția/completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016."

În cauza de față, potrivit art. 36 din Legea nr. 304/2004, instanța ierarhic superioară Judecătoriei Suceava, este Tribunalul Suceava, prin secțiile sale specializate în litigii cu profesioniști.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe recurenta-pârâtă Comuna Dumbrăveni - prin primar și intimata-reclamantă A. S.R.L., în favoarea Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2021.