Decizia nr. 3506/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva încheierii nr. 10/2018 a Curții de Apel Craiova

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea formulată la data de 23.07.2018 și înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, arătând că în data de 26.01.2017 pârâta a emis Decizia nr. 17 prin care a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de A. S.R.L. împotriva deciziei nr. x/16.10.2017/2720 a AJFP Olt pentru suma de 170 RON, reprezentând dobânzi la impozit pe profit, sens în care apreciază actele atacate drept nefondate și nelegale; 1.

Prin adresa din 25.07.2018, înmânată reclamantei la data de 27.07.2018, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a solicitat acesteia, sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată, completarea lipsurilor cererii, astfel cum au fost acestea menționate în sus indicate adresă, dar și achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, în conformitate cu art. 16, lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013. 1.

Prin încheierea nr. 10 din 11.09.2018, Curtea de Apel Craiova a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., față de neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina acesteia. 1.

În temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., petenta A. S.R.L. a formulat cerere de reexaminare, împotriva încheierii nr. 10 din 11.09.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, apreciind că instanța de fond a încălcat dispozițiile legale ale art. 153 alin. (1) C. proc. civ., art. 397 alin. (1) C. proc. civ., art. 200 și art. 22 alin. (4) C. proc. civ.. La data de 25.10.2018, petenta A. S.R.L. a depus o completare a cererii de reexaminare pe care a intitulat-o cerere de nulitate, împotriva citației nr. 1330/54/2018/a1 emisă în data de10.10.2018 pentru termenul de judecată din 26.10.2018. 1.

Prin încheierea nr. 33 din data de 26.10. 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare formulată de petenta A. S.R.L, împotriva încheierii nr. 10 din 11.09.2018. 1.

La data de 16.11.2018, împotriva încheierii nr. 33 din data de 26.10. 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, contestatoarea A. S.R.L. a formulat contestație în anulare, ce a fost înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, 1.

Prin încheierea de ședință din data de 06.12.2018, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea cauzei în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților, având, totodată în vedere că părțile nu s-au prezentat și nici nu au solicitat judecata cauzei în lipsă, 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 276 din 04.07.2019, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat perimată cererea formulată de contestatoarea A. S.R.L., împotriva încheierii nr. 33 din data de 26 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 276 din 04.07.2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., apreciind hotărârea atacată drept nelegală. 4. Încheierea de suspendare a judecății 4.1. Prin încheierea de ședință din 12.02.2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursul declarat de reclamanta A. S.R.L, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă. 4.2. La data de 07.09.2020 recurenta A. S.R.L, a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, însă prin încheierea de ședință din data de 03.03.2021, Înalta Curte, constatând că în cuprinsul cererii de repunere a cauzei pe rol, nu s-a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, a apreciat că subzistă motivul pentru care s-a dispus suspendarea judecării cauzei la termenul anterior de judecată, sens în care a dispus menținerea măsurii suspendării. 6. Aspecte procedurale La data de 31.05.2021 recurenta A. S.R.L a invocat nulitatea citației emise la data de 19.03.2021 în prezenta cauză de Înalta Curte de Casație și Justiție, excepție ce a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 12.02.2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 12.02.2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. Cât privește cererea de repunere pe rol formulată de recurenta A. S.R.L la data de 07.09.2020, Înalta Curte apreciază că aceasta nu poate fi calificată drept act de procedură de natură a genera efectele reglementate de art. 417 C. proc. civ., coroborat cu art. 416 alin. (2) C. proc. civ., respectiv întreruperea cursului perimării. Se impune a fi subliniat faptul că o astfel de cerere a fost respinsă la data de 03.03.2021, întrucât s-a constat că în cuprinsul ei nu s-a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, menținându-se astfel măsura suspendării dispuse la termenul din data de 12.02.2020. Pe cale de consecință, nu se poate reține că cererea de repunere pe rol a fost formulată de recurente în condițiile reglementate de art. 417 C. proc. civ., respectiv în vederea judecării procesului. Or, pentru ca un act de procedură să aibă drept efect întreruperea termenului de perimare, acesta trebuie să fie circumstanțiat expres sus indicatului scop al realizării sale în vederea judecării procesului, cerință care nu este îndeplinită în cauză, atâta timp cât cererea de repunere pe rol a fost respinsă. Pe de altă parte, având în vedere că, în perioada 16.03.2020 - 14.05.2020, pe teritoriul României a fost instituită starea de urgență prin Decretul Președintelui României nr. 195/2020, prelungită prin Decretul Președintelui României nr. 240/2020, iar potrivit art. 41 din Decretul Președintelui României nr. 195/2020: "Prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret.", Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 418 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia "perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate." În consecință, Înalta Curte constată că, la data de 16.03.2020 a fost suspendată curgerea termenului de perimare, reluarea acestuia operând de la data încetării stării de urgență, pentru perioada de timp rămasă. Ca atare, cursul perimării s-a reluat la data de 15.05.2020 și s-a împlinit la data de 11.10.2020, în raport de prevederile art. 181 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio altă cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., în afara celei din data de 07.09.2020, ce a fost analizată anterior, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,