ÎCCJ, Decizia nr. 2/2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 3506 din 9 iunie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat perimat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 276 din 4 iulie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivare, s-a reținut că la termenul de judecată din data de 12.02.2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 12 februarie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Cât privește cererea de repunere pe rol formulată de recurenta A. SRL la data de 7 septembrie 2020, Înalta Curte a apreciat că nu poate fi calificată drept act de procedură de natură a genera efectele reglementate de art. 417 C. proc. civ., coroborat cu art. 416 alin. (2) C. proc. civ., respectiv întreruperea cursului perimării, întrucât o astfel de cerere a fost respinsă la 3 martie 2021, constatându-se că în cuprinsul ei nu s-a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, astfel s-a menținut măsura suspendării dispuse la termenul de judecată anterior.

Pe de altă parte, având în vedere că, în perioada 16.03.2020 - 14.05.2020, pe teritoriul României a fost instituită starea de urgență prin Decretul Președintelui României nr. 195/2020, prelungită prin Decretul Președintelui României nr. 240/2020, iar potrivit art. 41 din Decretul Președintelui României nr. 195/2020:

"Prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret.", Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 418 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia "perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate."

În consecință, Înalta Curte constată că, la data de 16 martie 2020 a fost suspendată curgerea termenului de perimare, reluarea acestuia operând de la data încetării stării de urgență, pentru perioada de timp rămasă.

Ca atare, cursul perimării s-a reluat la data de 15 mai 2020 și s-a împlinit la data de 11 octombrie 2020, în raport de prevederile art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, recurenta SC A. SRL a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

II. Considerentele Înaltei Curți

Asupra excepției tardivității recursului de față, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ.:

"hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Calcul termenelor procedurale se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2. C. proc. civ., potrivit cărora:

"când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește".

Făcând aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate la speța dedusă judecății, se reține că termenul de 5 zile pentru exercitarea recursului s-a împlinit la 15 iunie 2021, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de recurs a fost formulată de recurenta SC A. SRL la 2 august 2021, după cum rezultă din ștampila oficiului poștal aplicată pe plicul cu care a fost expediat memoriul de recurs, fila x verso din dosarul de recurs.

Potrivit art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Având în vedere cele arătate mai sus, reținând că recurenta a formulat calea de atac în afara termenului legal, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) cu referire la art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., va respinge, ca tardiv, recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 3506 din 9 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2022.

GGC - ED