ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 893/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra constatării perimării cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B., au chemat în judecată pe pârâta C., solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri în cuantum de 400.000 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului nepatrimonial pentru reclamantul A., ca urmare a suferințelor psihice pe care le-a avut și le are în urma accidentului de circulație produs pe raza localității Găneasa, în data de 27.12.2016, în urma căruia a decedat soția acestuia D. și la plata de despăgubiri către reclamantul B. în cuantum de 400.000 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului nepatrimonial, ca urmare a suferințelor psihice pe care le-a avut și le are în urma accidentului de circulație, în urma căruia a decedat mama acestuia și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri către reclamantul B. în cuantum de 15.200 RON reprezentând daune materiale efectuate de către acesta, și anume cheltuieli efectuate cu înmormântarea și pomenile ulterioare și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 514 din 19 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. și a fost obligată pârâta la câte 250.000 RON cu titlu de daune morale către fiecare reclamant și la plata sumei de 15.200 RON cu titlu de daune materiale către reclamantul B..

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamantă sau pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C. S.A. - SOCIETATE DE ASIGURARE-REASIGURARE.

Prin decizia nr. 1099 din 31 octombrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C. S.A. - SOCIETATE DE ASIGURARE-REASIGURARE și a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat apelanta-pârâtă la câte 50.000 RON cu titlu de daune morale către fiecare intimat-reclamant și a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A. și B., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 17 decembrie 2018.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând în principal anularea căii de atac și, în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 octombrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 14 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia la 3 aprilie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul din 3 aprilie 2020, Înalta Curte a constat suspendarea judecății de prim drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Prin rezoluția din 15 mai 2020 s-a stabilit termen de judecată pentru discutarea repunerii pe rol a cauzei și continuarea judecății la data de 16 iunie 2020.

Prin încheierea de ședință din 16 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a repus cauza pe rol și, constatând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii, precum și împrejurarea că acestea nu au cerut, în scris sau oral, judecarea cauzei în lipsă, a suspendat judecata recursului declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 1099/2018 din 31 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În urma referatului întocmit la data de 3 februarie 2021 a fost fixat termen la 7 aprilie 2021 pentru repunerea pe rol, din oficiu, a cauzei, în vederea discutării perimării cererii de recurs.

Verificând incidența în prezenta cauză a sancțiunii perimării, Înalta Curte constată că această excepție este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din noul C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Înalta Curte constată că judecata cererii de recurs a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea de ședință din 16 iunie 2020, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni.

Prin urmare, s-au împlinit cerințele perimării, respectiv, faptul că procesul a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege; rămânerea în nelucrare se datorează culpei părților; nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să constate perimată cererea de recurs, cu consecința prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia perimarea lipsește de efect toate actele de procedură îndeplinite în acea instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 1099/2018 din 31 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2021.