ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3057/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 10.02.2020, sub nr. x/2020, reclamanta Comuna Luna, prin Primar A., a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Administrația Fondului Pentru Mediu, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 12.355,10 RON, reprezentând 9.209 RON accesorii aferente obligațiilor fiscale datorate fondului de mediu și 3.146.10 RON foloase nerealizate, calculate pana la data de 30.10.2016, cu actualizarea acesteia pana la data plății efective.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în cursul anului 2015, a efectuat plata unor sume reprezentând contravaloarea obligațiilor fiscale datorate fondului de mediu. La data de 12.03.2013 a fost transmisă Administrației Fondului de Mediu Declarația nr. 694/12.03.2013 privind obligațiile la Fondul de mediu pentru anul 2012, pentru suma de 11.648 RON, fără a se efectua la acea dată și plata contribuției.

La data de 13.11.2014 a fost înregistrată Decizia nr. 1/07.11.2014 referitoare la obligațiile de plată accesorii la Fondul pentru mediu in suma de 8.131 RON, sumă care a fost achitata la data de 28.11.2014 cu OP nr. x,Ulterior, la data de 23.03.2015, sub nr. 949, a fost înregistrat titlul executoriu nr. x/13.03.2015 pentru suma de 11.648 RON, cuprinzând valoarea de 8.131 RON (menționata ca fiind accesorii) din Decizia nr. 1/2014, suma deja achitata la acea data, și suma de 3.517 RON conform declarației de mediu, sumă care a fost achitata la data de 25.03.2015 cu OP nr. 329.

Astfel, la data de 25.03.2015, suma datorata fondului de mediu conform Declarației nr. 694/12.03.2013 privind obligațiile la Fondul de mediu pentru anul 2012, a fost achitata integral. Cu toate acestea, la data de 19.06.2015 a fost comunicată Decizia nr. 1/15.06.2015 referitoare la obligațiile de plata accesorii la Fondul pentru mediu pentru suma de 1077 RON, suma achitata la data de 30.06.2015 cu OP nr. x, iar la data de 31.08.2015 s-au comunicat titlul executoriu nr. x/25.08.2015 si somația nr. x/28.08.2015, pentru aceeași suma de 1.077 RON, suma deja achitata.

La data de 26.11.2015 se transmite adresa nr. x/18.11.2015 cu privire la inceperea executării silite prin poprire pana la concurenta sumei de 7.054 RON, reprezentând debit la Fondul pentru Mediu, adresa in baza căreia a efectuat plata sumei de 8132 RON cu OP nr. x/15.12.2015, măsura fiind ridicata ulterior prin adresa nr. x/18.12.2015, ca urmare a achitării creanțelor datorate Fondului pentru Mediu.

Totodată, i-au mai fost comunicate Decizia nr. 973/2015 de încetare a măsurii de executare silită pentru suma de 11.648 RON, suma menționată in Declarația de mediu nr. 694/12.03.2013, dar si Decizia nr. 974/2015 de incetare a măsurii de executare silita pentru suma de 1077 RON.

A solicitat instanței a constata faptul ca instituția parata nu a ținut o evidenta clara a creanțelor datorate, fapt ce a generat calcularea de accesorii in sarcina acesteia si implicit obligarea la plata nejustificata a acestora. Sumele solicitate de către instituția parata cu titlu de debit principal, respectiv 3.517 RON și 7.054 RON, total 10.571 RON, nu corespund cu valoarea declarației de mediu, respectiv cea de 11.648 RON, sumă la care s-ar fi ajuns luându-se în calcul si suma de 1.077 RON plătită cu titlu de accesorii si nu de de debit principal.

Plățile efectuate au făcut obiectul verificărilor si de către Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Cluj, cu ocazia efectuării in anul 2016 a misiunii de audit financiar pentru anul 2015, constatându-se faptul ca au fost efectuate plați suplimentare reprezentând accesorii aferente obligațiilor fiscale datorate fondului de mediu care nu au fost achitate in termenul legal, in sumă totală de 9.209 RON, respectiv 8.132 RON, cu OP nr. x/28.11.2014, si 1.077 RON cu OP nr. x/30.06.2015, sumă la care au fost calculate si foloase nerealizate in suma de 3.164,10 RON. Prin Decizia nr. 50/24.11.2016, punctul II.1, s-a dispus în sarcina ordonatorului principal de credite obligația de a lua masuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului creat bugetului local prin plățile efectuate pe seama paratei si dea dispune masuri pentru recuperarea acestuia.

In vederea punerii in aplicare a măsurilor dispuse, respectiv a recuperării sumelor decontate nelegal, prin adresa nr. x/20.12.2019 s-a adus la cunoștința paratei cele constatate de către corpul de control, aceasta prin răspunsul formulat prin adresa nr. x/22.01.2020 respingând cererea de restituire a sumelor incasate pe considerentul că nu se încadrează in prevederile art. 168 "Restituiri de sume" alin. (1) si 2 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare.

Solicită a se constata faptul că, prin adresa menționată, pârâta își contrazice propriile înscrisuri, in sensul că suma de 8.131 RON reprezenta debit principal achitat la data de 28.11.2014, și nu accesorii.

La data de 03.08.2020, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 6 București, motivat de faptul că cererea reclamantei se fundamentează, în fapt, pe existența unor acte administrative (Decizia nr. 1/07.11.2014 referitoare la obligațiile la fondul pentru mediu, titlul executoriu nr. x/13.03.2015).

Prin sentința civilă nr 7510 din 17.11.2020, Judecătoria Sector 6 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

A declinat judecarea cauzei privind pe reclamanta Comuna Luna și pe pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Administrația Fondului Pentru Mediu către Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 235 din 19.01.2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale.

A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Luna, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Administrația Fondului Pentru Mediu, în favoarea Tribunalului Cluj.

Prin sentința civilă nr. 931/2021 din 6 aprilie 2021, Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Cluj, invocată de instanță din oficiu.

A dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de către reclamanta Comuna Luna, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Administrația Fondului Pentru Mediu, în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.

A constatat ivit conflictul negativ de competență.

A suspendat din oficiu judecata.

A înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material și teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantă, este unul de contencios administrativ fiscal, fiind incidente, în materie de competență materială și teritorială, dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Reclamanta a invocat refuzul nejustificat al pârâtei de restituire a sumelor apreciate ca fiind plătite suplimentar.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. p) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare, unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, datorează Fondului pentru mediu o contribuție de 100 RON/tonă, în cazul neîndeplinirii obiectivului anual de diminuare cu 15% a cantităților de deșeuri municipale și asimilabile, colectate și trimise spre depozitare, plata fâcându-se pentru diferența dintre cantitatea corespunzătoare obiectivului anual de diminuare și cantitatea corespunzătoare obiectivului efectiv realizat prin activități specifice de colectare selectivă și valorificare.

Potrivit dispozițiilor art. 12 din același act normativ, "1) Contribuțiile, taxele, penalitățile și alte sume ce constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu se gestionează de Administrația Fondului și urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare. (2) Administrarea contribuțiilor, taxelor, penalităților și a altor sume ce constituie venituri ale Fondului pentru mediu, inclusiv declararea, stabilirea, controlul, colectarea, soluționarea contestațiilor, precum și îndeplinirea măsurilor asigurătorii și procedura de executare silită se realizează de Administrația Fondului în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător".

Reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 12.355,10 RON, reprezentând 9.209 RON accesorii aferente obligațiilor fiscale datorate fondului de mediu și 3.146.10 RON foloase nerealizate, calculate până la data de 30.10.2016, cu actualizarea acesteia până la data plății efective, adresându-se instanței ca urmare a respingerii de către pârâtă, prin adresa nr. x/22.01.2020, cu motivarea că nu se încadrează în prevederile art. 168 alin. (1) și (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, a cererii prin care a solicitat recuperarea sumelor pe care le-a apreciat ca fiind plătite suplimentar.

Pentru aceste motive, din punctul de vedere al competenței materiale, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale (...)".

Sub aspectul competenței teritoriale, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Competența stabilită de art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004 este una teritorială exclusivă, astfel că reclamanta, unitate administrativ teritorială, autoritate publică, trebuie să se adreseze instanței de la sediul pârâtului.

În considerarea acestor norme de competență materială și teritorială, reținând și calitatea de autoritate publică a reclamantei, precum și faptul că sediul pârâtei este în București, în temeiul art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Tribunalului București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Luna prin Primar A. și pe pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Administrația Fondului pentru Mediu în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.