ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5128/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5128/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 28 octombrie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 10.06.2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
anularea deciziei de soluționare nr. 216/4654/07.12.2015, prin care A.F.M. a respins ca inadmisibilă contestația fiscală nr. x/29.10.2015 depusă de A.M. Galați, împotriva Adresei de răspuns nr. x/18.09.2015 emisă de către A.F.M., prin care autoritatea fiscală a respins cererea societății înregistrată sub nr. x/06.08.2015.
anularea deciziei prin care A.F.M. a respins cererea de stingere formulată de societate;
recunoașterea dreptului societății de a beneficia de stingerea fiecăreia dintre obligațiile fiscale anuale reprezentând contribuții la Fondul pentru Mediu pentru anii 2007-2013, în cuantum total de 11.027.082 RON, astfel cum acestea au fost stabilite prin decizia de impunere nr. x/08.01.2015, cu sumele corespunzătoare din plățile în valoare totală de 13.625.133 RON efectuate de A.M. Galați la Fondul pentru Mediu în aceeași perioadă în vederea stingerii acestor obligații fiscale, cu luarea în considerare a datei plății menționată pe ordinele de plată aferente fiecăreia dintre aceste plăți;
obligarea A.F.M. să procedeze la stingerea fiecăreia dintre obligațiile fiscale suplimentare reprezentând contribuții la Fondul pentru Mediu datorate pentru anii 2007-2013, în cuantum total de 11.027.082 RON, astfel cum au fost acestea stabilite prin decizia de impunere cu sumele corespunzătoare din plățile în valoare totală de 13.625.133 RON efectuate de A.M. Galați la Fondul pentru Mediu în aceeași perioadă în vederea stingerii acestor obligații fiscale, cu luarea în considerare a datei plății menționată pe ordinele de plată aferente fiecăreia dintre aceste plăți (conform art. 114 alin. (3) lit. c) din O.G. nr. 92/2003),
Obligarea A.F.M. să emită și să comunice societății înștiințările privind stingerea obligațiilor fiscale suplimentare reprezentând contribuții la Fondul pentru Mediu datorate pentru anii 2007-2013, în cuantum total de 11.027.082 RON, astfel cum au fost acestea stabilite prin decizia de impunere, cu sumele corespunzătoare din plățile în valoare totală de 13.625.133 RON efectuate de A.M. Galați la Fondul pentru Mediu în aceeași perioadă, cu luarea în considerare a datei plății menționată pe ordinele de plată;
obligarea A.F.M. la emiterea unei decizii de anulare în tot a obligațiilor fiscale accesorii în cuantum total de 7.952.130,82 RON (respectiv dobânzi de întârziere în cuantum de 6.343.960,88 RON și penalități de întârziere în cuantum de 1.608.169,94 RON) aferente obligațiilor fiscale principale stabilite prin decizia de impunere și stinse de societate prin plată, conform capetelor 3 - 5 de cerere mai sus menționate, cu luarea în considerare a momentului efectuării fiecăreia dintre aceste plăți.
obligarea A.F.M. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 3518 din 15 noiembrie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta B. S.A. (fostă A.), criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probei cu expertiza contabilă propusă de societate, iar în subsidiar, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.
Apărările formulate de intimată și alte aspecte relevante
Intimata-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.
Prin notele scrise depus la termenul din data de 28.10.2021, recurenta reclamanta B. S.A. (fostă A.) a învederat că recursul a rămas fără obiect, ca urmare a faptului că actele de impune prin care au fost stabilite obligațiile fiscale a căror stingere face obiectul prezentei cauze au fost anulate prin sentința nr. 4206/2016, definitivă prin decizia Î.C.C.J. nr. 6150/2020 pronunțată în dosarul nr. x/2015.
Având în vedere faptul că obiectul prezentului recurs este reprezentat de sentința nr. 3518 din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte a apreciat că susținerile recurentei vizează, în fapt, excepția lipsei de interes în susținerea recursului și vor fi analizate din această perspectivă.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea căii de atac formulate în cauză, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acesteia, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.
Înalta Curte va avea în vedere și prevederile art. 29 C. proc. civ., potrivit cărora acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, ceea ce, în materia contenciosului administrativ, presupune dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii unui astfel de act.
Întrucât cauza de față are drept obiect cenzurarea ordinii nelegale de stingere a contribuțiilor suplimentare la Fondul de Mediu stabilite prin decizia de impunere nr. x/8.01.2015, dat fiind faptul că societatea figura în evidențele A.F.M. cu plăți efectuate în plus, lunar în perioada 2007-2013, recunoașterea dreptului societății de a beneficia de stingerea obligațiilor fiscale pentru anii 2007-2013, obligarea A.F.M. la stingerea acestor obligații fiscale și comunicarea unei înștiințări în acest sens, la stabilirea interesului procesual în susținerea recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior formulării acțiunii și pronunțării hotărârii atacate.
Înalta Curte reține că, în considerarea strânsei legături dintre cauze, judecarea dosarului nr. x/2016 a fost suspendată până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2015
Astfel, în cadrul dosarului nr. x/2015 a fost anulată în parte decizia nr. 50/20.03.2015, de soluționare a contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr. x/8.01.2015, astfel cum rezultă din sentința nr. 4206/2016, definitivă prin decizia Î.C.C.J. nr. 6150/2020.
De asemenea, conform susținerilor recurentei, A.F.M. a procedat la întocmirea notei de restituire pentru suma de 15.443.598,11 RON, sumă care a fost efectiv restituită către societate, în executarea hotărârilor judecătorești pronunțate.
În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursului, având în vedere faptul că în cadrul dosarului nr. x/2015 a fost anulată definitiv decizia de impunere prin care au fost stabilite obligațiile fiscale pentru a căror corectă stingere societatea a formulat prezenta acțiune.
Cum interesul de a acționa al recurentei-reclamante nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs.
În privința cererii recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține neîndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 453 C. proc. civ.. Astfel, recurenta-reclamantă nu a câștigat prezentul proces, iar pretinsa culpă a autorității pârâte din litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 nu se poate extinde și nu poate produce efecte juridice în cauza de față.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1), respectiv art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată de recurenta-reclamantă și va respinge recursul ca fiind lipsit de interes, respingând, totodată și cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată de recurenta-reclamantă B. S.A.
Respinge recursul declarat de reclamanta B. S.A. (fostă A.) împotriva sentinței nr. 3518 din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.
Respinge cererea recurentei-reclamante B. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2021.