ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3041/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată. Aspecte procedurale

A mai solicitat acordarea de daune materiale reprezentând cheltuielile realizate în cadrul Proiectului "Protecția naturii si conservarea biodiversității prin realizarea planurilor de management ale ariilor naturale protejate" ROSC10372 Dăbuleni Potelu, ROSC10258 Vasile Bratia și Brădioara și ROSC10341 Pădurea și Lacul Stolnici Cod MYSMIS 119150, depus în cadrul apelului de proiecte Cod Apel POIM/178/4/1 Creșterea gradului de protecție și conservare a biodiversității prin măsuri de management adecvate și refacerea ecosistemelor degradate, Programul Operațional Infrastructura Mare (POIM) 2014-2020, în cuantum de 737.129,80 RON reprezentând 603.598,94 RON, valoarea primelor trei cereri de rambursare ce sunt solicitate ca debit de către AM POIM, și 133.531,00 RON, valoarea cererii de rambursare nr. x

Prin sentința civilă nr. 159 din 12 aprilie 2019, Curtea de Apel Craiova a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect anularea și suspendarea executării Adresei nr. x/12.09.2018 și plata despăgubire în valoare de 737.129,80 RON, în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

A disjuns cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea și suspendarea Adresei nr. x/08.08.2018 și a trimis cauza serviciului registratură pentru formarea unui nou dosar și repartizarea acestuia.

Cauza a fost înregistrată, la data de 07.05.2019, pe rolul Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 824 din 23 mai 2019, Tribunalul a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Prin Decizia nr. 4913 din 17 octombrie 2019, Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asociația pentru o Românie Deschisă în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate și A.-Președintele ANANP, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pârâta a depus întâmpinare, la data de 21.08.2019, prin care a invocat excepția litispendenței și excepția de conexitate între cauză și Dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea de ședință din 24 octombrie 2019, Judecătoria a admis excepția litispendenței cu privire la Dosarele nr. x/2019 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 6 și nr. 333/54/2019 (3199/63/2019) înregistrat la Curtea de Apel Craiova și a dispus trimiterea Dosarului nr. x/2019 la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată, la data de 29.05.2020, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019.

Prin încheierea nr. 12 din 29 mai 2020, Curtea de Apel Craiova a trimis Dosarul nr. x/2019 la Dosarul nr. x/2019 în vederea soluționării cauzelor reunite, conform dispozițiilor încheierii de ședință din data de 24 octombrie 2019 a Judecătoriei Sectorului 6 București în Dosarul nr. x/2019, reînregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2019.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, în urma pronunțării regulatorului de competență, la data de 20.03.2020, sub nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 104 din 3 iulie 2020, Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A..

A admis în parte cererea formulată de reclamanta Asociația pentru o Românie Deschisă în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate și A.-în calitate de Președinte ANANP.

A anulat Adresa nr. x/12.09.2018 și a respins celelalte capete de cerere, ca nefondate.

Împotriva acestor hotărâri, au formulat recurs reclamanta Asociația pentru o Românie Deschisă și pârâta Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate.

4.1. Recurenta-reclamantă Asociația pentru o Românie Deschisă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă consideră că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, având în vedere că, pe de o parte, prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată, reținând că este nelegal actul prin care pârâta a reținut încetarea acordului de parteneriat, iar, pe de altă parte, a respins capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei la executarea acordului.

Consecința anulării adresei este menținerea în ființă a acordului de parteneriat, însă respingerea capătului doi al cererii rămâne fără temei și justificarea primului capăt de cerere.

Anularea adresei nu va avea efectul juridic necesar, respectiv executarea obligațiilor contractuale.

Soluția instanței de fond este criticabilă și prin trimiterea făcută la celelate acte administrative prin care s-a reținut neeligibilitatea cheltuielilor, respectiv procesul-verbal nr. x/08.04.2019, în condițiile în care acest act a fost atacat, iar în cadrul Dosarului nr. x/2009 aflat pe rolul Tribunalului Dolj s-a dispus suspendarea executării acestui din urmă act.

Chestiunea executării, din perspectiva obligațiilor părților sau al altor acte intervenite între părți, nu face obiectul altui dosar, iar prima instanță ar fi trebuit să re rezume doar la executarea acordului de parteneriat.

Recurenta-reclamantă susține și că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a disp. art. 1270, art. 1350, art. 1516 alin. (1) și art. 1527 alin. (1) din C. civ., prin respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la executarea acordului de parteneriat.

În contextul în care pârâta nu a fost obligată să execute acordul de parteneriat, au fost încălcate prevederile art. 1527 alin. (1) din C. civ., care conferă creditorului dreptul de a cere ca debitorul să fie constrâns să execute obligațiile în natură.

4.2. Recurenta-pârâtă Agenția pentru Arii Naturale Protejate a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă susține încălcarea de către prima instanță a disp. art. 1247-1250 din C. civ., ca urmare a omiterii pronunțării asupra unui motiv de nulitate invocat în cuprinsul adresei, respectiv asupra nulității absolute a acordului de parteneriat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Recurenta-pârâtă susține încălcarea unor norme de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 1247-1250 din C. civ., ce ar determina nulitatea absolută a acordului de parteneriat.

Totodată, se invocă și faptul nepronunțații instanței de fond asupra acestui motiv de nulitate absolută.

Înalta Curte reține că dezvoltarea motivelor de nelegalitate conduc la încadrarea acestora la pct. 5 din cuprinsul disp. art. 488 alin. (1) C. proc. civ., când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Întrucât prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la motivul de nulitate absolută, nu se poate afirma că instanța, totodată, a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv, art. 1247-1250 din C. civ., deoarece nu există o analiză a instanței asupra acestor norme.

Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului declarat de pârâtă, întrucât, deși motivele de casare nu se încadrează la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pot fi încadrate la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

2.1. Cu privire la recursul formulat de reclamanta Asociația pentru o Românie Deschisă

Înalta Curte reține că obiectul acțiunii reclamantei constă în anularea Adreselor nr. x/08.08.2018 și nr. y/12.09.2018 emise de ANANP, constatarea validității Acordului de parteneriat nr. 1844/23.10.2017, obligarea pârâtei să respecte clauzele acordului și plata unor daune materiale.

Prin Adresa nr. x/08.08.2018, pârâta a comunicat reclamantei retragerea din parteneriatele încheiate, printre care și cel avut în vedere în prezenta cauză, susținându-se că acestea au fost încheiate fără să fie derulată o procedură de selecție a partenerilor, conform prevederilor H.G. nr. 93/2016 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada 2014-2020.

Prin Adresa nr. x/12.09.2018 emisă de aceeași pârâtă a fost notificată reclamanta pentru rezilierea Acordului de parteneriat nr. 1844/23.10.2017.

În cuprinsul notificării se arată că parteneriatul a fost realizat fără derularea unei proceduri de selecție a partenerilor, care să respecte prevederile H.G. nr. 93/2016, Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17.12.2013 privind dispozițiile comune ce asigură baza legală pentru adoptarea unui act delegat privind Codul European de Conduită referitor la Parteneriate, precum și a dispozițiilor art. 29 din O.U.G. nr. 20/2015.

La finalul notificării de reziliere, pârâta susține că notifică "încetarea Acordului de parteneriat nr. 1844/23.10.2017, începând cu data de 12 septembrie 2018".

Reclamanta, în motivarea acțiunii introductive, arată că, acordul de parteneriat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente; actul poate fi reziliat sau poate interni rezoluțiunea prin notificarea scrisă a debitorului, în temeiul art. 1552 alin. (1) C. civ., numai atunci când părțile au convenit astfel; s-a emis suspiciunea de neregulă nr. 5582/22.01.2019 și Notificarea nr. x/11.03.2019 prin care nu s-a autorizat la plată suma în cuantum de 133.531 RON.

Prima instanță, în ceea ce privește Adresa nr. x/12.09.2018 a apreciat că este neclară, din conținutul său nerezultând elementele necesare pentru a se stabili cauza juridică a dispunerii încetării acordului de parteneriat.

S-a mai constatat că rezoluțiunea/rezilierea unui contract poate avea loc numai ca sancțiune pentru neexecutarea obligațiilor și numai pe cale judiciară, cu excepția existenței unui pact comisoriu expres, nedovedit în cauză.

De asemenea, instanța de fond a solicitat pârâtei indicarea temeiului de drept privind încetarea acordului de parteneriat și instituția juridică apreciată ca incidentă în cauză; denunțare unilaterală, reziliere, nulitate, etc.

Pârâta, ca răspuns la solicitările instanței, a invocat intervenția instituției nulității, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor de validitate ale acordului, reprezentanții ANANP fiind în eroare de drept cu privire la interpretarea dispozițiilor O.U.G. nr. 40/2015.

Instanța de fond a găsit neîntemeiată această apărare, deoarece normele de drept indicate sunt accesibile și previzibile, nefiind întrunite disp. art. 1208 alin. (2) C. civ.

Prima instanță a dispus astfel anularea Adresei nr. x/12.09.2018, motivând că din cuprinsul actului nu rezultă întrunirea condițiilor pentru încetarea acordului de parteneriat.

În ceea ce privește criticile privind obligativitatea de a aplica procedura de selecție a partenerilor privați, deoarece a fost emis ulterior procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/08.04.2019, precum și Adresa nr. x/11.03.2019 prin care s-a reținut neeligibilitatea cheltuielilor vizate de cererea de chemare în judecată, obiect al cauzei, s-a reținut că aceste acte administrative se bucură de prezumția de legalitate și autenticitate.

Critica recurentei-reclamante, exprimată prin motivele de recurs, vizează respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la executarea acordului de parteneriat, din perspectiva disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție Curte reține neîntrunirea motivelor de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., existența unor motive contradictorii, întrucât deși s-a anulat un act administrativ prin care s-a dispus, în mod greșit, încetarea acordului de parteneriat, ar fi condus și la admiterea capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la executarea contractului, însă datele concrete ale speței au condus corect, la pronunțarea unei alte soluții.

Înalta Curte constată că, notificarea de reziliere/încetare/nulitate a acordului de parteneriat determină ca acest act să rămână în ființă și să își producă efecte juridice, însă emiterea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, precum și a unei notificări privind neeligibilitatea sumelor pretinse la rambursare, acte administrative neanulate, până în prezent, de instanța de judecată competentă, face ca un astfel de capăt de acțiune, prin care se solicită obligarea pârâtului la respectarea conținutului să nu fie întemeiat.

Această concluzie este determinată și de faptul că procesul-verbal de nereguli conține suspiciunea privind încheierea nelegală a acordului de parteneriat.

Prin motivele de recurs, se invocă faptul că executarea procesului-verbal de nereguli a fost suspendată, astfel că soluția primei instanțe din cauza de față nu aduce niciun prejudiciu recurentei-reclamante.

Referitor la criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că normele de drept material, respectiv disp. art. 1270, art. 1350, art. 1516 alin. (1) și art. 1527 alin. (1) din C. civ. nu au fost încălcate de prima instanță.

Dispozițiile art. 1270 din C. civ., referitoare la forța obligatorie a contractului, au fost valorificate de judecătorul fondului atunci când a admis cererea de anulare a Adresei nr. x/12.09.2018.

Prevederile art. 1350 din C. civ. care se referă la răspunderea contractuală, prev. art. 1516 alin. (1) din C. civ. ce privesc drepturile creditorului, precum și cele prevăzute de art. 1527 alin. (1) din C. civ. care au în vedere dreptul la executarea în natură a obligației vor putea fi avute în vedere numai după o eventuală anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare, ce are ca obiect tocmai analizarea legalității încheierii acordului de parteneriat, din perspectiva selecției partenerului privat, urmând a se constata că recursul este nefondat.

2.2. Cu privire la recursul formulat de pârâta Agenția pentru Arii Naturale Protejate

Înalta Curte reține neîntrunirea motivelor de nelegalitate din perspectiva criticilor întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în cuprinsul considerentelor sentinței atacate, judecătorul fondului a arătat că adresa atacată este neclară, deoarece nu există o indicare expresă a instituției pe care se sprijină dispunerea încetării acordului de parteneriat, din acest motiv actul a fost anulat, fără să se considere necesar să fie analizate susținerile privitoare la obligativitatea de aplicare a procedurii de selecție a partenerilor privați, ca urmare a existenței unor acte administrative ce se bucură de prezumția de legalitate și autenticitate.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului pârâtei Agenția pentru Arii Naturale Protejate invocată de recurenta-reclamantă Asociația pentru o Românie Deschisă.

Respinge recursurile formulate de recurenta-reclamantă Asociația pentru o Românie Deschisă și de recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate împotriva sentinței nr. 104 din 3 iulie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.