ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 660/2021

Ședința publică din data de 04 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 16.05.2017, reclamanta R.N.P. Romsilva - Administrația Parcului Natural Balta Mică a Brăilei R.A a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu, anularea adresei nr. x/22.12.2016 și a notificării beneficiarului cu privire la debit nr. x/OA/17.10.2016 emise de pârât.

Prin sentința nr. 3578 din data de 09 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prematurității acțiunii, invocate de pârât, ca neîntemeiate, a admis acțiunea formulată de reclamanta R.N.P. Romsilva - Administrația Parcului Natural Balta Mica a Brăilei R.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, prin Direcția Generala Programe Infrastructura Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu, a anulat adresa nr. x/22.12.2016 și notificarea beneficiarului cu privire la debit nr. x/OA/17.10.2016 emise de pârât, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar rejudecând cauza, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că din considerentele hotărârii pronunțate de instanța de fond nu rezultă analizarea apărărilor formulate de autoritatea pârâtă, ci preluarea exclusivă a criticilor reclamantei, astfel că sentința nu respectă cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

De asemenea, prima instanță a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și a anulat în mod nelegal notificarea contestată, ignorând natura acesteia de act de informare, iar nu de act administrativ, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

A apreciat recurentul că singurul act susceptibil de contestare în fața instanței de contencios administrativ este decizia de soluționare a contestației formulate împotriva procesului-verbal sau notei de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare .

Recurentul a criticat și aspectele reținute de prima instanță pe fondul litigiului dedus judecății, reluând argumente în susținerea legalității notificării contestate.

Intimata-reclamantă Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Administrația Parcului Natural Balta Mică a Brăilei R.A a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

În ședința publică din data de 4.02.2021, reprezentanta intimatei a depus la dosar dovada plății de către recurent a sumei totale de 37.465,60 RON, indicată în notificarea ce face obiectul prezentei cauze, a precizat că prin decizia nr. 5771/21.01.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, s-a dispus, în mod definitiv anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.02.2017, exonerarea reclamantei de plata sumei de 14.016,18 RON și obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a sumei de 23.499,60 RON, apreciindu-se că recursul a rămas fără obiect.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de sentința recurată și de obiectul cererii deduse judecății, dar și prin prisma aspectelor învederate de reprezentanta intimatei-reclamante, Înalta Curte reține următoarele:

Scopul demersului judiciar inițiat de reclamanta R.N.P. Romsilva - Administrația Parcului Natural Balta Mică a Brăilei R.A este reprezentat de anularea adresei nr. x/22.12.2016 și a notificării nr. x/17.10.2016 prin care pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu a informat reclamanta despre constatarea unei creanțe bugetare în cuantum de de 37.515,78 RON, ca urmare a neîndeplinirii indicatorilor din contractul de finanțare nr. x/7.02.2011 și, implicit, exonerarea de la plata pretinsei creanțe.

Din această sumă a fost recuperată de către pârât, prin deducere, suma de 23.499,60 RON, iar diferența de 14.016,18 RON reprezintă creanță bugetară, scadentă conform art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Ulterior emiterii acestei notificări, pârâtul a emis și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.02.2017 pentru suna 14.016,18 RON anterior menționate, iar procesul-verbal și decizia de soluționare a contestației au fost supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ în cadrul dosarului nr. x/2017, soluționat definitiv prin decizia Î.C.C.J. nr. 5771/4.11.2020.

Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de intimata-reclamantă în ședința publică din data de 4 februarie 2021, urmare anulării definitive de către instanță a deciziei privind soluționarea contestației nr. x/29.03.2017 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.02.2017, recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a procedat la achitarea către reclamantă a sumei totale de 37.465 RON.

În acest context, Înalta Curte constată că se pune problema subzistenței interesului în promovarea recursului exercitat în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia. Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes, reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu soluționarea unei cereri/acțiune sau cale de atac.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac, fiind necesar ca acesta să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze.

În condițiile în care, ulterior pronunțării sentinței instanței de fond și promovării căii de atac, dar și anulării definitive a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.02.2017, autoritatea pârâtă a realizat plata voluntară pentru suma în privința căreia reclamanta a solicitat exonerarea de la plată, Înalta Curte apreciază că aceasta nu mai justifică un interes în susținerea recursului.

Cum interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 3578 din data de 09 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 februarie 2021.