ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 20/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 10.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Județul Dolj și Consiliul Județean Dolj au chemat în judecată pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională, solicitând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/14.04.2017, prin care a fost aplicată o corecție financiară în sumă de 93.673,13 RON, cu consecința exonerării de la plata creanței, precum și anularea Deciziei nr. 5572/27.10.2017 prin care a fost soluționată contestația împotriva Procesului-verbal nr. x/14.04.2017.â

Soluția instanței de fond Prin Hotărârea nr. 293/2018 din 21 mai 2018, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Județul Dolj și Consiliul Județean Dolj, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Pentru Societatea Informațională.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Județul Dolj și Consiliul Județean Dolj au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea recursului, s-au arătat următoarele: Motivarea instanței de fond este superficială și cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina. Recurentele arată că aveau obligația asigurării migrării datelor, lucru îndeplinit prin firma prestatoare, însă concluzia instanței cu privire la neîndeplinirea completă a acestei obligații este străină cauzei și provine dintr-o înțelegere greșită a obiectului acțiunii. Obiectivul proiectului a constat în realizarea unui sistem informatic integrat pentru gestionarea registrului agricol, iar printre activitățile proiectului se regăsea și migrarea bazelor de date din registrele agricole aflate în format electronic în aplicația proiectului. Din punct de vedere al conceptului, explicat ca noțiune ce aparține domeniului informatic, migrarea bazei de date implică mutarea întregii baze de date pe un nou hardware, pe un sistem de operare diferit sau într-o bază de date de la un nou furnizor. In cazul de față. migrarea datelor cuprinsă în activitatea "Implementarea sistemului -Migrarea și integrarea structurilor de date existente din bazele de date de la UAT-uri" din cadrul proiectului, se referă strict la procesul de mutare a bazei de date existente pe un nou hardware, pe un sistem de operare diferit, cât și într-o bază de date de la un nou furnizor, aceasta fiind posibilă doar în format electronic. Furnizorul sistemului informatic, respectiv S.C. A. S.R.L., a cuprins în oferta financiară cheltuieli pentru migrarea și integrarea structurilor de date existente din bazele de date ale UAT-urilor, acesta a realizat acest lucru în conformitate cu Raportul de analiză, proiectare, dezvoltare, configurare, implementare, testare pentru etapa migrare. Conform raportului mai sus amintit, au fost preluate și integrate în forma în care acestea au fost elaborate, de la următoarele UAT-uri: Predești, Vela, Cetate, Terpezita și Cemătești, acestea fiind singurele UAT-uri din cele 15 implicate în proiect care aveau Registrul Agricol și în format electronic în momentul implementării proiectului. În concluzie, migrarea datelor existente in diverse formate electronice, conform Cererii de finanțare și Bugetului proiectului, Ofertei furnizorului și Raportului mai sus menționat, a fost realizată în integralitate în noua aplicație in perioada de implementare a proiectului, respectiv până la data de 31.12.2015, furnizorul îndeplinindu-si obligațiile contractuale, fiind astfel îndreptățit la plata efectuată. Nici în Ghidul solicitantului, nici în Cererea de finanțare și nici în Contractul de finanțare nu s-a menționat obligația beneficiarului sau a firmei executante S.C. A. S.R.L. de a introduce în sistem datele aferente gospodăriilor existente la nivelul celor 15 UAT-uri din proiect, altfel decât prin migrarea datelor din sistem electronic. Adică, în cazul în care datele erau în diferite registre în format de hârtie, nu beneficiarul avea obligația transferării lor pe suport electronic, ci UAT-ul respectiv. In sensul celor precizate, echipa de control a identificat situația în care bazele de date au fost migrate doar pentru 5 UAT-uri, care aveau registrul agricol în format electronic, din cele 15 înscrise în proiect, deoarece la momentul respectiv celelalte 10 UAT-uri aveau registrul agricol doar în format de hârtie. Introducerea datelor în sistemul informatic din format hârtie în format electronic a fost și este obligația celor 15 UAT-uri, iar nu beneficiarului sau a firmei S.C. A. S.R.L.. Cu toate acestea, proiectul a fost implementat până la data de 31.12.2015 (data limită a proiectului), pentru toate cele 15 UAT-uri sistemul electronic fiind funcțional, fapt confirmat în urma vizitelor de monitorizare anterioare constatării neregulii, iar introducerea datelor în registrul agricol se realizează în mod continuu în funcție de modificările și completările survenite. În al doilea motiv de recurs, se arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșita a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.). Instanța de fond a reținut că, potrivit prevederilor contractului de finanțare și cererii de finanțare (capitolul 23 - Obiectivul proiectului), îi revine beneficiarului, ca lider de proiect, obligația să implementeze activitațile descrise în mod unitar la nivelul celor 15 UAT-uri. Prevederile invocate de instanța de fond privesc obligațiile generale ale beneficiarului, acestea nefiind de substanța și cu aplicare imediată la cauza de față. Corecția financiară a fost aplicată pentru presupusa neîndeplinire a activității de migrare a datelor și, nicidecum, pentru neîndeplinirea obligațiilor cuprinse în contract sau cererea de finanțare. Conform bugetului proiectului, au fost prevăzute cheltuieli pentru configurarea și implementarea bazelor de date, migrarea și integrarea diverselor structuri de date existente, adică preluarea bazelor de date de la UAT-urile unde acestea au existat în format electronic și integrarea lor în sistemul informatic ce urma a fi dezvoltat, deci nicidecum preluarea datelor din registrul agricol -format de hârtie, așa cum susțin reprezentanții MCSI. Nici prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/14.04.2017 și nici prin Decizia nr. 5572/27.10.2017 nu s-a dovedit lipsa unor date din sistemul informatic integrat care să conducă la periclitarea atingerii obiectivului propus privind implementarea proiectului. Instanța de fond reține că Ghidul solicitantului, ale cărui prevederi au fost invocate în susținerea acțiunii, nu are valoare de act normativ, reprezentând un îndrumar în accesarea fondurilor europene. Opinia instanței de fond este greșită, întrucât în doctrină s-a arătat că nu orice manifestare de voință este act juridic administrativ, simpla exprimare a unei opinii din partea unei instituții publice nefiind im act administrativ. Ghidul Solicitantului nu este o opinie a autorității administrative și nici un simplu ghid cu valoare informativă sau de recomandare, atât timp cât participanții sunt departajați pe baza procedurilor și criteriilor stipulate în Ghid. Este un act administrativ normativ, căci conține reguli și criterii la care participanții se supun sau sunt excluși, fiind un act de aplicabilitate repetată, asupra unor subiecți de drept nedeterrnînați în cadrul unui Program Operațional cu finanțare europeană. Instanța de fond în mod nelegal a concluzionat că organele de control au făcut dovada abaterii de la legalitate aptă să producă un prejudiciu bugetului național și al Uniunii Europene. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, prin neregulă se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit. Din analiza textului rezulta că nu orice act/fapt poate constitui abatere și implicit existența unui prejudiciu sau potențiabilitatea lui, ci acesta trebuie dovedit așa cam a reținut înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 7756/2013. Este de menționat faptul că pârâtul nu a justificat în niciun fel prejudiciul cauzat fondurilor de finanțare prin presupusele abateri sau existenta vreunui prejudiciu si nici în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/14.04.2017 nu a fost identificat vreun prejudiciu, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. Acceptarea de către instanță a modalității nelegale prin care pârâtul a înțeles să aplice reglementările din domeniul corecțiilor financiare nu ar face decât să perpetueze o practică abuzivă a autorităților de control care pun în aplicare corecții financiare extrem de împovărătoare, ignorând definiția neregulii, prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care instituie o condiționalitate strictă raportată la existența unui prejudiciu. Astfel, practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, în acord cu O.U.G. nr. 66/2011, condiționează aplicarea corecțiilor financiare de dovedirea unui prejudiciu real adus fondurilor europene prin săvârșirea unei abateri și de îndeplinirea cumulativă a condițiilor prezentate maî sus. De asemenea, instanța supremă a mai reținut că dacă neregula este doar de natură formală, fără un potențial impact financiar, nu se va aplica nicio reducere/corecție financiară. Mai mult, în speța respectivă s-a apreciat că prin neregula constatată (neprelungirea termenului de depunere a ofertelor) organele de control nu au dovedit că s-ar cauza un impact potențial financiar pentru a se putea aplica corecția financiară, iar condiția dovedirii acestuia este impusă chiar de textul legal. Printr-un raționament similar, se poate observa că in speța pendinte organele de control nu au dovedit ca s-ar cauza un impact potențial financiar prin migrarea parțiala a datelor, în condițiile în care proiectul a fost implementat, iar executantul S.C. A. S.R.L. avea obligația să migreze doar datele existente în format electronic, nu și datele existente pe suport de hârtie. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. (6) și (8) din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Pârâtul MINISTERUL COMUNICAȚIILOR Șl SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE, nu a depus întâmpinare, dar a formulat concluzii scrise, prin care a arătat următoarele: Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se arată că susținerile recurentei nu pot fi primite, deoarece instanța de fond a analizat toate actele existente la dosar, a motivat sentința existând mențiuni clare referitoare la contractul de finanțare, precum si la clauzele incalcate de recurenta cu indicarea articolelor din actele normative. Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se arată recurenta nu a indicat articolul si actul normativ pe care instanța l-a interpretat greșit. Se constata ca recurenta face o analiza a condițiilor pe care trebuie sa le îndeplinească neregula potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, fara sa indice actul normativ ce nu este incident in cauza.

Răspunsul recurentelor la apărări Recurentele-reclamante au depus un răspuns la concluziile scrise formulate de intimatul-pârât, prin care au reluat susținerile din cererea de recurs.

Procedura de soluționare a recursului 6.1. În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluție s-a fixat termen de judecată la data de 12 ianuarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. 6.2. La data de 24 decembrie 2020, Autoritatea pentru Digitalizarea României a înregistrat o cerere de introducere în cauză în calitate de succesor în drepturi și obligații al Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor. 6.3. La termenul de azi, 12 ianuarie 2021, Înalta Curte a luat act de modificarea citativului, în sensul că această autoritate a preluat atribuțiile intimatului-pârât Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. 7.1. Situația de fapt reținută de prima instanță Reclamanții au solicitat anularea Procesului-verbal de constatare nereguli nr. x/14.04.2017 și a Deciziei nr. 5572/27.10.2017, acte administrative emise de pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională. Prin actele administrative contestate, s-a stabilit o creanță bugetară în cuantum de 93.673,13 RON, urmare a unui control efectuat în baza O.G. nr. 66/2011, O.G. nr. 92/2003 și în baza contractului de finanțare nr. x/13.12.2013. Obiectul verificărilor efectuate de pârâtul M.C.S.I. l-a constituit derularea și implementarea proiectului "Sistem informatic geografic de management agricol CJ Dolj și U.A.T.-uri". Organele de control au verificat contractul de finanțare a proiectului nr. x/13.12.2013, actele adiționale, cererea de rambursare, lista verificare cerere de rambursare, notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x/18.06.2016, factura fiscală nr. x/11.12.2015, lista de verificare privind durabilitatea efectuată în perioada 21-24.11.2016. În fapt, s-a constatat că migrarea datelor aferente registrului agricol în sistemul informatic achiziționat prin proiect, era doar parțial realizată, cu încălcarea cererii de finanțare și a bugetului. Serviciul de migrare a datelor a făcut obiectul cererii nr. x finală și facturii x/11.12.2015. 7.2. Analiza motivelor de recurs invocate de recurentele-reclamante și a apărărilor intimatului-pârât În ceea ce privește motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că este nefondat. Recurentele au invocat acest motiv, raportat la împrejurarea că motivarea instanței de fond este superficială și cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina. Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept. Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în condițiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești. Înalta Curte mai arată și că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente. Or, instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția adoptată; Înalta Curte apreciază că sentința civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurente pe această cale se invocă în esență o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă sau fără legătură cu cauza nu poate fi reținută raportat la sentința atacată. Instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea. Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României: "În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)." Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei. Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat. În ceea ce privește motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., de esența prezentului recurs este stabilirea în concret a obligațiilor asumate de reclamantă în cadrul contractului de finanțare încheiat de aceasta. Astfel, se constată că organul de emitere a procesului-verbal de control a statuat, la pagina 10 a acestuia, următoarele: "În conformitate cu prevederile alin. (18) al articolului 7 "Rambursarea cheltuielilor" din contractul de finanțare nr. x/13.12.2013, se consideră că proiectul este finalizat dacă acesta este realizat ca un tot unitar conform obiectivelor Proiectului stabilite în cererea de finanțare. Astfel, lipsa datelor din sistemul informatic este de natură să pericliteze atingerea obiectivelor proiectului. Faptul că în bugetul proiectului, mai exact la linia I.2.3., au fost prevăzute cheltuieli pentru configurarea și implementarea bazelor de date, migrarea și integrarea diverselor structuri de date existente, fără a prevedea necesitatea de a popula cu date sistemul informatic implementat, nu îl absolvă pe beneficiar de obligația de a implementa proiectul în conformitate cu Cererea și Contractul de finanțare." Înalta Curte constată că obligația asumată de reclamantă prin contractul de finanțare, așa cum este conturată clar în contract, era aceea de realizare a unui sistem informatic integrat pentru gestionarea registrului agricol, iar printre activitățile proiectului se regăsea și migrarea bazelor de date din registrele agricole aflate în format electronic în aplicația proiectului. Cum în mod corect subliniază recurentele, migrarea bazei de date implică mutarea întregii baze de date pe un nou hardware, pe un sistem de operare diferit sau într-o bază de date de la un nou furnizor. In cazul de față. migrarea datelor cuprinsă în activitatea "Implementarea sistemului -Migrarea și integrarea structurilor de date existente din bazele de date de la UAT-uri" din cadrul proiectului, se referea strict la procesul de mutare a bazei de date existente pe un nou hardware, pe un sistem de operare diferit, cât și într-o bază de date de la un nou furnizor, aceasta fiind posibilă doar în format electronic. Astfel, în cazul acelor unități administrativ-teritoriale (UAT) care nu aveau registrul agricol în format electronic, reclamanta nu își asumase prin contractul de finanțare, în mod cert și neîndoielnic, obligația de a realiza transpunerea datelor de pe hârtie în format electronic și introducerea în noul sistem obiectiv al proiectului. De altfel, acest dubiu este admis chiar de către autoritatea emitentă a procesului-verbal de nereguli, care menționează că faptul că în bugetul proiectului, mai exact la linia I.2.3., au fost prevăzute cheltuieli pentru configurarea și implementarea bazelor de date, migrarea și integrarea diverselor structuri de date existente, fără a prevedea necesitatea de a popula cu date sistemul informatic implementat, nu îl absolvă pe beneficiar de obligația de a implementa proiectul în conformitate cu Cererea și Contractul de finanțare. Or, aplicarea unei sancțiuni nu poate fi realizată exclusiv pe rațiuni legate de ceea ce ar fi trebuit impus ca și obligații în vederea realizării obiectivelor proiectului ca un tot unitar conform cererii de finanțare; dacă contractul de finanțare nu conține în mod explicit asumarea de către recurente a obligației de a popula cu date sistemul informatic implementat, în ciuda faptului că o asemenea mențiune ar fi fost făcută în cererea de finanțare, încălcarea obligațiilor în vederea reținerii existenței unei nereguli poate fi constatată doar raportat la contract. Astfel, nu se poate reține că reclamanta a reinterpretat obiectivul și sarcinile impuse prin proiect, cât timp susținerea acesteia, în sensul că îi revenea exclusiv obligația mutării unor baze de date din Registrele Agricole în format electronic, în sistemul integrat al proiectului, se verifică raportat la clauzele contractului de finanțare. În ceea ce privește clarificarea naturii juridice a Ghidului solicitantului, respectiv dacă acesta este sau nu un act administrativ, Înalta Curte constată că, într-adevăr, în preambulul Ghidului solicitantului emis în ceea ce privește programul POS CCE 2007-2013, Axa Prioritară 3- Tehnologia Informației și Comunicațiilor pentru sectoarele privat și public, Domeniul Major de Intervenție 2-Dezvoltarea și creșterea eficienței serviciilor publice electronice, Operațiunea 1-Susținerea implementării de soluții de e-guvernare și asigurarea conexiunii la broadband, acolo unde este necesar" menționează următoarele: "acest document reprezintă un îndrumar pentru accesarea fondurilor nerambursabile"; "acest document nu are valoare de act normativ și nu exonoerează solicitanții de respectarea legislației în vigoare la nivel național și european". Înalta Curte nu a putut identifica existența unui ordin emis de ministerul de resort care să fi încorporat ghidul mai sus menționat, acesta fiind publicat ca atare exclusiv pe internet pe pagina electronică a emitentului. Ca atare, susținerile pârâtei, în sensul că acest ghid este exclusiv un îndrumar, pentru a ajuta depunerea de aplicații, sunt corecte. Pe de altă parte, Ghidul trebuie interpretat în sensul care rezultă din interpretarea actului normativ a cărui explicitare o realizează și nu poate fi invocat peste ceea ce s-a statuat în cuprinsul contractului de finanțare, în defavoarea solicitantului. Astfel, deși acesta trebuie respectat tocmai pentru că este emis de autoritate în vederea corectei aplicări a legii, nu poate fi invocat împotriva a ceea ce este ca atare cuprins ca și obligație a beneficiarului în contract. În ceea ce privește criticile legate de lipsa unui prejudiciu, cât timp prin prezenta decizie se reține lipsa unei încălcări a obligațiilor explicit asumate prin contractul de finanțare, nu mai prezintă utilitate analizarea celei de-a doua condiții pentru existența neregulii (adică existența prejudiciului). În concluzie, se constată caracterul fondat al recursului întemeiat pe punctul 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în sensul inexistenței unei încălcări și implicit a neregulii constatate de organul emitent al procesului-verbal. 7.3. Temeiul procesual al soluției date recursului Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de recurenții-reclamanți, va casa sentința recurată și, rejudecând: va admite acțiunea și va anula Decizia nr. 5572/27.10.2017 privind soluționarea contestației și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/14.04.2017, emise de pârât.