ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 66/2021

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată întegistrată inițial la Tribunalul Dolj și ulterior pe rolul la Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin sentința nr. 1800 din 22 august 2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană a Finanțelor Dolj, anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. DJG - DEJ 6427-10/03.07.2018.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 453 din 03 octombrie 2018, a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. DJG-DEJ 6427-10/03.07.2018, emisă de AJFP Dolj și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1550 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, invocând motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situația de fapt expusă în apărările formulate în fața primei instanțe, susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material incidente consecință a cercetării superficiale a cauzei și în contradicție cu prevederile art. 213 din Codul de procedură fiscal.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului întrucât, chiar anterior pronunțării sentinței atacate, autoritatea recurentă, prin decizia de soluționare a contestației administrative, a înțeles să anuleze titlul de creanță emis - decizia de antrenare, situație în care măsurile asigurătorii au rămas fără obiect.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 din C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. DJG - DEJ 6427-10/03.07.2018, emisă de pârâtă.

Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea actului administrativ atacat.

Instanța de control judiciar reține că prin Decizia nr. x/01.10.1018, depusă la dosar de către intimat, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a desființat Decizia de antrenare a răspunderii solidare nr. x/03.07.2018 pentru suma totală de 67.447.014 RON emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, pentru reclamantul A., și a dispus reanalizarea situației și a condițiilor care au condus la emiterea deciziei cu nerespectarea art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscal.

Astfel, având în vedere că în procedura administrativă s-a anulat decizia de angajare a răspunderii solidare, se constată că decizia atacată, prin care s-au institut măsuri asigurătorii, emisă în baza referatului de angajare a răspunderii solidare nr. DJG-DEJ 6427-4/03.07.2018, nu mai produce efecte, motivele pentru care au fost dispuse respectivele măsuri încetând.

Așa fiind, în cauză se pune problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în cauză, recurenta nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, în condițiile în care, în procedura administrativă, s-a dispus anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare împotriva intimatului-reclamant, caz în care decizia prin care s-au instituit măsuri asigurătorii, având la bază referatul de antrenare a răspunderii, nu mai produce efecte.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca lipsit de interes, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj împotriva sentinței nr. 453 din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2021.