ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1893/2021

Ședința publică din data de 25 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2019, din data de 23.01.2019, reclamnata S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL CONCURENTEI, solicitând instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, sa dispună anularea parțială a Deciziei dată în dosarul nr. x/2018 de către Consiliul Concurenței, întrucât fapta imputată nu există și, pe cale de consecință, nu se justifica aplicarea unei amenzi contravenționale. Reclamanta cere să se constate că decizia contestată este lovită de nulitate absolută, întrucât nu este motivată. În subsidiar, solicită să se procedeze la individualizarea sancțiunii aplicate către minimul acesteia.

Prin sentința civilă nr. 175 din 17 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de inadmisibilitate invocată de către pârât.

A respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.A, criticând-o pentru nelegaltate și neteminicie, prin admiterea excepției inadmisibilitatii acțiunii, solicitând casarea hotărârii si, in temeiul art. 497 C. proc. civ., trimiterea spre rejudecare in fond, având in vedere ca soluția a fost data fara a intra in judecarea fondului si cu incalcarea dreptului la apărare in ceea ce privește excepția invocata .

A arătat recurenta ca a contestat decizia ce i-a fost comunicata ca urmare a deliberării Plenului Consiliului Cocurentei din data de 19.12.2018, tocmai pentru ca a considerat ca aceasta nu este motivata, ca nu s-a precizat cu exactitate care este garvitatea faptei pentru care s-a procedat la sancțiunea aplicata, rezumandu-se doar la precizări generice, respectiv ca fapta se încadrează în categoria încălcărilor de gravitate mare, incalcand in mod flagrant dreptul său la apărare si prezumția de nevinovăție, motiv pentru care a solicitat pe cale de consecința constatarea nulității absolute a actului administrativ.

Prin intampinarea depusa, parata a invocat excepția inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, intampinare ce nu a fost comunicata reclamantei, motiv pentru care nu a putut sa facă apărări in acest sens, incalcand dreptul său la apărare.

A susținut recurenta că instanța de fond retine in mod greșit ca la data pronunțării sentinței decizia nu era motivata, deși aceasta a fost comunicata la data 17.04.2019 si, pe de altă parte, nu exista nicio diferența între minuta si decizie, ceea ce o indreptateste pe recurentă sa susțină in continuare motivele pe care le-a invocat.

De asemenea, parata nu a redactat decizia in termenul de 120 de zile de la data in care Plenul Consiliului Concurentei s-a pronunțat, respectiv 19.12.2018, având in vedere comunicarea acesteia din 17.04.2019, ceea ce conduce inca o data ca motivul pentru care reclamanta și-a asumat sa conteste acea minuta este pe deplin indreptatit .

Având in vedere acestea si faptul ca în timpul judecații prezentului dosar la l7.05.2019, s-a comunicat si decizia in totalitate, lucru care nu a fost precizat de către parat, desi cunoștea acest lucru, ci, dimpotrivă, a susținut ca reclamanta a contestat minuta si ca decizia nu a fost redactata, decizie care nu diferă ca motivare cu nimic de minuta comunicata, iar reclamanta nu a putut sa facă apărări pe excepția invocata, prin necomunicarea intampinarii, a susținut recurenta ca excepția inadmisibilitatii cererii este nefondata, urmând a trimite cererea spre rejudecare in fond, având in vedere ca nu s-a pus in discuția părților excepția invocată si nu s-a trecut la cercetarea fondului .

In ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a arătat că înțelege să conteste decizia nr. 75/19.12.2018, pe care a primit-o in timpul judecării in fond. A solicitat, în principal, anularea parțiala a Deciziei nr. 75 pronunțata in dosar nr. x/2018 de către Consiliul Concurentei, întrucât fapta imputata reclamantei nu exista si, pe cale de consecința, nu se justifica aplicarea unei amenzi contravenționale: Pe cale de excepție, a solicitat sa se constate ca decizia contestata este lovita de nulitate absoluta, intrucat nu este motivata; În subsidiar, in măsura in care se va susține ca fapta imputata exista si a fost săvârșita, recurenta a solicitat sa se procedeze la individualizarea sancțiunii aplicate reclamantei către minimul acesteia .

Recurenta a prezentat situația de fapt, a arătat că Decizia care este contestata în prezenta cauză nu cuprinde o motivare în fapt cu privire la posibila încălcare de către reclamantă a art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 si a art. 101 alin. (1) din TFUE, consecința directa a unei atare împrejurări fiind nulitatea absoluta a actului contestat.

Decizia contestata nu conține o argumentație suficienta a elementelor de fapt care sa contureze măcar ideea de motivare a actului administrativ cu privire la recurentă, actul administrativ necontinand nici măcar un singur asemenea argument.

Or, din cuprinsul deciziei contestate rezulta ca s-a constatat încălcarea disp. art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 si art. 101 alin. (1) din TFUE, prin realizarea unei înțelegeri si/sau practice concertate de impartire a pietei lucrărilor de construcție de conducte pentru transportul de gaze naturale si lucrărilor conexe acestora dîn România, prin denaturarea procesului competitiv in cadrul procedurii de achiziție publica, organizat de SNTGN TRANSGAZ S.A. in anul 2011, fara a motiva in vreun fel comportamentul anticoncurential pretins a fi avut de către reclamantă.

Decizia nu este motivata nici in ceea ce privește gravitatea faptei reținute in sarcina reclmantei, rezumându-se doar la precizarea generica ca aceasta se încadrează in categoria încălcărilor de gravitate mare .

In acest context, încălcarea flagranta a dreptului la apărare si a prezumției de nevinovăție, prin lipsa oricărei motivări a Deciziei cu privire la recurentă, nu poate avea drept consecința decât nulitatea absoluta a actului administrativ.

In ceea ce privește anularea parțiala a Deciziei, intrucat fapta imputata reclamantei nu exista si, pe cale de consecința, nu se justifica aplicarea unei amenzi contravenționale, a arătat următoarele:

Din cuprinsul deciziei contestate nu se desprinde nicio proba care sa conducă in mod cert la existenta faptei anticoncurentiale reținuta in sarcina reclamantei.

In ceea ce privește pretinsa fapta săvârșita, formulările generice ale deciziei par a retine in sarcina reclamantei realizarea unei înțelegeri si/sau practici concertate de împărțire a pieței lucrărilor de construcție de conducte pentru transportul de gaze naturale si lucrărilor conexe acestora din România, prin denaturarea procesului competitiv in cadrul procedurii de achiziție publica, organizate de SNTGN TRANSGAZ S.A. in anul 2011.

In subsidiar, in măsura in care se va retine ca fapta imputata exista si a fost săvârșita de reclamanta, a solicitat sa se procedeze la reducerea sancțiunii amenzii aplicate reclamantei către minimul acesteia prevăzut de lege.

Fata de cele expuse a solicitat admiterea recursului casarea in totalitate a sentinței atacate, trimiterea spre rejudecare in fond având în vedere ca sunt îndeplinite disp. art. 497 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate și admiterea recursului așa cum a fost formulat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor invocate în recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 206 C. proc. civ., "(1) întâmpinarea se comunică reclamantului dacă legea nu prevede altfel."

Din analiza actelor și a lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că întâmpinarea formulată de pârâtul Consiliul Concurenței nu a fost comunicată reclamantei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 206 C. proc. civ.

La data de 25.03.2019, la dosarul de fond a fost înregistrată întâmpinarea formulată de pârâtul Consiliul Concurenței, însoțită de minuta deciziei nr. 9/29018 emisă de Consiliul Concurenței. Această întâmpinare nu a fost comunicată reclamantei.

La primul termen de judecată, din data de 17.05.2019, termen la care reclamanta nu a fost prezentă, instanța de fond a acordat cuvântul asupra excepției inadmisibilității invocată de pârât prin întâmpinare, iar prin sentința pronunțată la aceeași dată a admis excepția de inadmisibilitate și a respins cererea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

Poziția părții adverse din întâmpinare, privind excepția inadmisiblității, a avut un impact major asupra rezultatului procesului, în condițiile în care Curtea de Apel București a admis excepția de inadmisibilitate a cererii, invocată prin întâmpinare, și a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă .

Pe cale de consecință, necomunicarea întâmpinării și punerea în discuție a excepției inadmisibilității, despre care reclamanta nu a avut cunoștință pentru a formula apărări, a încălcat în mod evident dreptul acesteia la apărare, la un proces echitabil, în condiții de contradictorialitate, conform disp. art. 6, 13 și 14 C. proc. civ.

În cauza Muncaciu impotriva Romaniei, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2016, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat că a fost încălcat art. 6 paragraf 1 din Convenție prin necomunicarea intampinarii. A reținut Curtea că, întrucât articolul 6 § 1 al Convenției este destinat în primul rând protejării intereselor părților și cele ale bunei administrări a justiției, aceste elemente sunt suficiente pentru Curte să concluzioneze că nu a fost examinată echitabil cauza reclamantulei, în lipsa dezbaterilor contradictorii. A arătat Curtea că principiul egalității armelor, element subsumat conceptului mai larg de proces echitabil, impune ca fiecărei părți să i se acorde o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cazul în condiții care să n-o dezavantaje substanțial în comparație cu partea adversa, având dreptul de a lua cunostință de orice observație din dosar de natura a influența soluția din cauza și de a o dezbate.

Pentru aceste motive, este fondat primul motiv invocat în recurs, motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., ce conduce la casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare, astfel că Înalta Curte nu va mai analiza celelalte critici din cererea de recurs.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 175 din 17 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal.

Caseaza sentința atacată și trimite cauze spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.