ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1698/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 11.07.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea în parte a Deciziei nr. 6369 din 12.06.2017 a F.G.A. și acordarea în întregime a sumelor reprezentând cheltuieli materiale și daune morale solicitate prin cerere de plată nr. x/22.01.2016, respectiv suma de 91.063 de RON, reprezentând daune morale.

Prin sentința civilă nr. 2226 din 11 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă.

A fost anulată în parte Decizia nr. 6396/12.06.2017, în ceea ce privește cuantumul sumei reprezentând daune morale, de 12.375 RON, pe care instanța de fond l-a stabilit la 19.000 RON.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6625 RON reprezentând diferență sumă daune morale.

A fost respinsă în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1650 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, admise în parte.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanta A. și pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

3.1 Reclamanta a formulat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare instanței de fond, sub aspectul cererii privind daunele morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond s-a limitat la evidențierea criteriilor de apreciere ale FGA, respectiv calcularea despăgubirilor prin raportare la Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare și Ghidul pentru soluționarea daunelor morale elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și în funcție de numărul de zile de îngrijiri medicale stabilit prin certificatul medico-legal, care nu au nicio legătură cu criteriile efective de apreciere a daunelor morale stabilite prin lege, prin doctrină și practică judiciară.

Astfel, deși menționează la nivel declarativ criteriile de evaluare ce trebuie luate în considerare atunci când se analizează prejudiciul moral suferit de victimă, instanța de fond nu numai că nu le analizează, ci utilizează cu totul alte criterii atunci când procedează la stabilirea sumei necesare despăgubirii daunelor morale, existând astfel o contradicție evidentă în silogismul juridic al acesteia.

În aceste condiții, apreciază că instanța de fond a realizat o incompletă cercetare a fondului.

Totodată, arată că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea și greșita aplicare a normelor de drept material, respectiv art. 1385, 1387, 1391 alin. (1) C. civ., a jurisprudenței naționale și internaționale, precum și a principiilor de drept referitoare la evaluarea prejudiciului moral, principii ce statuează că despăgubirile acordate trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere și gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii aduse acestora.

3.2 Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, reținând cauza spre soluționare, respingerea în tot a acțiunii, cu consecința menținerii deciziei emise de FGA, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că se impune acordarea daunelor morale în raport de prevederile Ghidului pentru soluționarea daunelor morale întocmit de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii. Deși pârâtul a arătat în mod concret că daunele morale au fost stabilite și acordate conform Procedurii de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, instanța de fond nu a avut în vedere aceste dispoziții și a admis contestația formulată, în mod greșit.

4.1 Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat.

4.2 Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității, solicitând în subsidiar respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților, excepție invocată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurent pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În legătură cu criticile aferente motivului de nelegalitate prevăzut la pct. 6 teza a II-a (când hotărârea cuprinde motive contradictorii), invocat de recurentul-pârât, Înalta Curte apreciază că acestea au fost încadrate greșit, în realitate susținându-se încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, acestea fiind formulate exclusiv în susținerea cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 6369 din 12.06.2017 a F.G.A. și acordarea în întregime a sumelor reprezentând cheltuieli materiale și daune morale solicitate prin cerere de plată nr. x/22.01.2016, respectiv suma de 91.063 de RON, reprezentând daune morale.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte îl apreciază a fi fondat, prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Importanța motivării hotărârii judecătorești a fost subliniată și în jurisprudența europeană, fiind considerată parte a garanțiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, prin Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunțată în cauza Albina c. România, s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului:

"30. Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, și Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, paragraful 59].

Aceste considerente au fost reluate și în cauza Dumitru c. România, prin Hotărârea din data de 01 iunie 2010:

"30. Curtea reamintește în primul rând principiile stabilite prin jurisprudența sa în ceea ce privește participarea efectivă a părților la procedură și obligația instanțelor de a "audia" argumentele acestora și de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii (a se vedea, printre multe altele, Albina împotriva României, nr. 57808/00, pct. 30 și 32, 28 aprilie 2005 și Boldea, citată anterior, pct. 28-30)."

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că la pronunțarea sentinței recurate instanța de fond a reținut că pârâtul a stabilit cuantumul despăgubirilor prin încadrarea în Pragul 2, conform Anexei 2 a Procedurii de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale și decese (210- 500 RON/zi de îngrijire medicală) cu orientare spre minim - 275 RON/zi de îngrijire medicală.

Totodată, a mai avut în vedere, față de prevederile art. 49 lit. f) din Ordinul CSA nr. 5/2010, și prevederile Ghidului pentru soluționarea cererilor având ca obiect daune morale, la elaborarea căruia a fost avută în vedere jurisprudența relevantă și rezultatul unor studii de specialitate, la nivel intern și european, stabilindu-se valori medii ale despăgubirilor acordate de autorități din diverse state europene pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a accidentelor de circulație, având ca scop oferirea de criterii "cât se poate de obiective pentru stabilirea unor compensații materiale, în măsură să aducă o oarecare alinare a suferinței produse victimelor".

Deși instanța de fond a pronunțat o soluție asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinței recurate nu permit urmărirea silogismului logic prin care instanța a ajuns la această soluție și nu dovedesc că judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, argumentele expuse de părți, acesta limitându-se, practic, la evidențierea criteriilor de apreciere ale Fondului de Garantare a Asiguraților, respectiv la calcularea despăgubirilor prin raportare la Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare și Ghidul pentru soluționarea daunelor morale elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.

Instanța de fond nu a făcut nicio referire la eventuala incidență în cauză a dispozițiilor C. civ. în materia dedusă judecății, în ceea ce privește evaluarea prejudiciului moral pretins a fi suferit de către reclamantă.

În consecință, Înalta Curte, constatând că nu a avut loc o cercetare efectivă a fondului cauzei, situație de natură a prejudicia dreptul la un proces echitabil al părților, în considerarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurării tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, va reține ca fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Față de motivul de casare reținut, constată că nu mai pot fi analizate celelalte critici formulate în cererile de recurs, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2226 din 11 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului declarat de FGA.

Admite recursurile declarate de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2226 din 11 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 martie 2021.