ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6351/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Fondul de Garantare a Asiguraților, B. S.A. și C., solicitând: anularea parțială a deciziei nr. 6490/14.06.2017 emise de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în ceea ce privește art. 2 referitor la respingerea cererii de plată cu privire la diferența dintre suma solicitată în cuantum de 160.300 RON (echivalentul a 35.000 euro calculat la curse BNR de 4.58 1 euro la 07.07.2017) și cea acordată în sumă de 40.000 RON; admiterea cererii de plata pentru diferența în suma totala de 120.300 RON, reprezentând despăgubiri morale pentru prejudiciul moral, psihic și fizic pe care l-a suferit ca urmare a accidentului rutier al cărui victimă a fost în data de 09.10.2015; obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat.

Prin sentința civilă nr. 3316 din 11 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a pârâților B. S.A. și C..

A fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. S.A. și C., pentru lipsa calității procesuale pasive.

A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

A fost anulată în parte decizia nr. 6490/14.062017, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, în sensul că a fost admisă cererea de plată pentru suma de 80.000 RON daune morale în loc de 40.000 RON.

A fost respinsă în rest cererea ca neîntemeiată.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1039 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din 15.05.2018 a fost încuviințată părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar reclamantului proba cu doi martori. Totodată, a fost respinsă cererea reclamantului privind încuviințarea probei cu expertiză medico-legală.

Prin încheierea de ședință din 23.10.2018 a fost admisă cererea formulată de pârâtul C.. S-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 3316/11.07.208 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în sensul că Fondul de Garantare a Asiguraților este pârâtul obligat la plata sumei de 1039 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamantul A. și pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

3.1 Reclamantul A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 3316/11.07.2018 și încheierii din 15.05.2018, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea încheierii și sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare; admiterea recursului, admiterea contestației, obligarea intimatei la plata diferenței de 120300 RON cu titlu de daune morale, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea este nemotivată atât în ceea ce privește soluția de respingere a probei cu expertiză medico-legală cât și în ceea ce privește soluția pe fond.

Recurentul reclamant arată că soluționarea litigiului nu se putea face în lipsa unei expertize medico-legale care să stabilească numărul real și actual de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie în condițiile în care i-a fost afectat în mod definitiv văzul. Or instanța a respins această probă fără a arăta motivele pe care se întemeiază soluția.

În ceea ce privește sentința atacată recurentul-reclamant afirmă că motivarea este contradictorie întrucât, deși s-a reținut în considerente faptul că a suferit o vătămare corporală importantă suportând leziuni ale căror efecte continuă să se producă, fiindu-i modificat modul de viață din punct de vedere social și profesional, totuși a acordat suma de 80,000 RON cu titlu de daune morale, sumă care nu corespunde circumstanțelor speței.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. recurentul-reclamant afirmă că prin soluția pronunțată nu i-a fost reparat integral prejudiciul suferit întrucât nu s-a ținut seama de faptul că unul dintre simțuri i-a fost cvasipermanent afectat și i-au fost afectate mai multe organe respectiv membrele și craniul.

3.2 Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 3316/11.07.2018 și încheierii din 23.10.2018, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței, respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, a arătat că Fondul de garantare a asiguraților nu preia obligațiile unui asigurător în faliment și nu este succesorul în drepturi și obligații a acestuia. Instanța de fond a reținut acest aspect dar, cu toate acestea, s-a raportat la o jurisprudență care se referă la litigiile soluționate în contradictoriu cu asigurătorii, considerentele fiind, din acest punct de vedere contradictorii.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. recurentul-pârât reiterează faptul că Fondul de garantare a asiguraților nu preia obligațiile unui asigurător în faliment și nu este succesorul în drepturi și obligații a acestuia. În aceste condiții se apreciază că instanța de fond a hotărât în mod netemeinic respingerea procedurii FGA de acordare a daunelor morale și materiale - Decizia FGA nr. 142/26.05.2016 completată prin Decizia nr. 258/16.11.2016 având în vedere că nu încalcă nicio prevedere legală cu atât mai mult cu cât această procedură a fost validată de lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanță formulate de creditori.

Se invocă, de asemenea, necesitatea stabilirii unei proceduri echitabile față de toți creditorii de asigurare. În lipsa unor criterii și limite legale de stabilire a daunelor morale, recurgerea la o procedură legală standardizată nu contravine vreunei prevederi legale și nici nu este de natură a leza dreptul persoanelor îndreptățite de a primi daune morale ci, dimpotrivă, are menirea de a asigura transparența în procesul adoptării soluției administrative.

În ceea ce privește încheierea de lămurire dispozitivului din data de 23.10.2018 recurenta a arătat că înțelege să o conteste, invocând, în esență, aceleași motive de recurs.

4.1 Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de reclamant ca nefondat.

4.2 A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil având în vedere că motivele invocate nu se încadrează între cele prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., iar în subsidiar ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 26.11.2020, reprezentantul recurentului-pârât a menționat că nu mai susține excepția tardivității recursului declarat de către reclamant.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată. Motivele de casare invocate de recurentul Fondul de Garantare a Asiguraților se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 fiind criticată modalitatea de motivare a sentinței (pe care recurentul o consideră contradictorie) și modalitatea de interpretare a normelor referitoare la obligațiile pe care le are Fondul de Garantare a Asiguraților.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt arătând că la data de 09.10.2015 a avut loc un accident de circulație. S-a reținut culpa conducătorului autovehiculului înmatriculat sub nr. x, constatându-se că acesta nu a acordat prioritate de trecere reclamantului care traversa strada regulamentar. In urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a reclamantului.

La momentul producerii evenimentului rutier, vehiculul înmatriculat sub numărul x era asigurat RCA la B. S.A., conform poliței nr. x.

Prin sentința nr. 9661/03.12.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul București, secția a VII-a a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei B. S.A.

Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților sub nr. x/26.10.2016, reclamantul A. a solicitat despăgubiri în cuantum de 35.000 Euro cu titlu de daune morale.

Prin decizia nr. 6490/14.06.2017, Fondul de Garantare a Asiguraților a admis cererea de plată formulată de petentul A. pentru suma de 40.000 RON daune morale.

A respins cererea de plată cu privire la diferența dintre suma solicitată și cea acordată.

În motivarea deciziei s-a reținut că vătămarea corporală a provocat drept consecințe: fractură tibie peroneu, fractură col peronier, hematom subdural.

S-a constatat că partea vătămată a necesitat pentru vindecare un număr de circa 80 de zile de îngrijiri medicale.

S-a stabilit acordarea unei sume de 500 RON/zi de îngrijire medicală.

Pentru a emite această decizie, Fondul a utilizat Tabelul rezervelor de daună ce cuprinde valori medii pentru despăgubiri morale ca urmare a vătămării corporale.

S-a menționat în cuprinsul deciziei că Fondul s-a raportat la consecințele negative suferite de petent atât pe plan fizic cât și psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe, măsura în care i-a fost afectată petentului situația familială, socială, profesională, stabilind despăgubirile astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei.

Decizia a fost emisă în baza art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 și a art. 49 din Norma A.S.F. nr. 14/2011.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale instanța de fond a reținut în mod corect faptul că potrivit art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma A.S.F. nr. 23/2014, la stabilirea daunelor morale în cazul vătămării corporale sunt avute în vedere legislația și jurisprudența din România. Față de aceste prevederi legale instanța de fond a reținut în mod corect că tabelul rezervelor de daună sau deciziile invocate de către pârât, nu au valoare obligatorie, dispozițiile art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma A.S.F. nr. 23/2014 impunând, la stabilirea daunelor morale în cazul vătămării corporale, luarea în considerare a legislației și jurisprudenței din România.

Raportându-se la jurisprudența existentă în materie de daune morale și luând în considerare vătămările reale suferite de reclamant instanța a apreciat că valoarea de 80.000 RON corespunde criteriilor de echitate.

Așadar instanța a motivat în mod corespunzător înlăturarea normelor în raport cu care Fondul de garantare a asiguraților a stabilit cuantumul daunelor morale, reținând că acestea nu au o valoare obligatorie ci cuantumul trebuie stabilit în raport cu jurisprudența creată în materie. Faptul că s-a raportat la jurisprudența creată în litigiile derulate în contradictoriu cu societățile de asigurări deși intimatul-pârât nu este o societate de asigurare și nu preia obligațiile acesteia nu reprezintă o contradicție, instanța de fond arătând în mod explicit că "Este adevărat că Fondul de Garantare a Asiguraților nu preia funcțiile asigurătorului, însă dispozițiile art. 13 din Legea nr. 213/2015 prevăd că efectuează plăți din disponibilitățile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, garantând în limita prevăzută de lege plata creanțelor acestora."

Așadar chiar dacă Fondul de garantare a asiguraților nu este o societate de asigurare și nu preia obligațiile contractuale ale acestor societăți totuși există o strânsă legătură între obligațiile intimatului-pârât și obligațiile societății de asigurări aflate în faliment garanția pe care o asigură Fondul de garantare referindu-se tocmai la aceste obligații contractuale pe care debitorul nu le mai poate executa datorită falimentului.

În aceste condiții în mod corect instanța de fond s-a raportat la jurisprudența dezvoltată în litigiile cu societățile de asigurare întrucât, chiar dacă natura obligației ce incumbă intimatului-pârât este diferită de obligația contractuală a societății de asigurare, cuantumul este același și se stabilește în același mod.

În ceea ce privește vătămările corporale avute în vedere de instanța de fond se constată că aceasta nu s-a raportat doar la numărul de zile de îngrijiri medicale rezultat din expertiza medico-legală ci a avut în vedere ansamblul problemelor de natură medicală rezultate din accidentul de circulație. Din acest punct de vedere afirmația recurentului-reclamant potrivit căreia instanța, deși a menționat consecințele suferite în urma accidentului de circulație, s-a raportat exclusiv la numărul de 80 de zile de îngrijiri medicale stabilite prin expertiza medico-legală realizată în cadrul dosarului penal este neîntemeiată. Dimpotrivă, rezultă în mod clar faptul că instanța de fond a avut în vedere situația în ansamblul ei menționând faptul că la stabilirea acestui cuantum al daunelor morale, Curtea are în vedere suferințele fizice suportate de către reclamant în perioada ce a urmat accidentului, suferințele psihice dar și consecințele inevitabile ale situației create asupra vieții sale sociale.

În aceste condiții nu se justifica administrarea unei probe cu expertiză medico-legală cât timp actele medicale existente erau edificatoare pentru stabilirea consecințelor vătămătoare produse de accidentul de circulație cu toate implicațiile sale sociale și profesionale. Discuția privind numărul de zile de îngrijiri medicale era una marginală, cuantumul daunelor morale nefiind susceptibil să se modifice cât timp instanța a avut deja în vedere faptul că parte dintre consecințe persistă în timp afectând în mod permanent viața recurentului-reclamant.

În fapt, deși formal pun în discuție modalitatea de motivare sau modalitatea de interpretare a normelor legale, ambii recurenți contestă aprecierea instanței de fond cu privire la cuantumul echitabil al daunelor morale în raport cu consecințele provocate de accident. Or, aprecierea instanței de fond cu privire la cuantumul daunelor morale reprezintă o problemă de temeinicie nu o problemă de legalitate a sentinței și acest aspect nu poate fi cenzurat în cadrul unei căi extraordinare de atac cum este cea a recursului, cale de atac care, în raport de prevederile art. 488 din C. proc. civ., poate fi formulată doar pentru motive de legalitate nu și pentru motive de temeinicie.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 15.05.2018 și împotriva sentinței civile nr. 3316 din 11 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva încheierii din 23.10.2018 și împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 15.05.2018 și împotriva sentinței civile nr. 3316 din 11 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva încheierii din 23.10.2018 și împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.