ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3744/2020

Asupra cererii de completare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Fondul de Garantare a Asiguraților și B., a solicitat obligarea pârâților în solidar să plătească reclamantului A. suma de 46000 RON, reprezentând daune materiale și suma de 51000 euro, în echivalent în RON, la cursul BNR de la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daunele morale cauzate reclamantului în urma accidentului produs din culpa pârâtei B. asigurată la S.C. C. S.A.; obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților să plătească reclamantului o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere, penalizare ce se va calcula asupra sumei de 46000 RON și a sumei de 50000 euro echivalent în RON, începând cu data de 04.06.2016 ca dată a expirării termenului de 3 luni prevăzut de art. 37 alin. (2) din Norma nr. 23/2014, până la plata efectivă a sumei menționate, conform art. 38 din Norma nr. 23/2014 din asigurarea obligatorie de răspundere civilă; obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezentul proces.

Prin cererea adițională din data de 30.01.2017, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 3405/16.01.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care i-a fost admisă doar în parte cererea de despăgubire, dispunându-se plata sumei în cuantum de 6514 RON pentru daunele materiale solicitate și plata sumei de 28000 RON pentru daunele morale solicitate.

Pe cale de consecință, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să achite diferența dintre suma achitată conform deciziei mai sus amintite și sumele solicitate prin cererea ce face obiectul dosarului nr. x/2016, respectiv sumele de 39.486 de RON pentru diferența rezultată cu privire la daunele materiale și, respectiv, 43784 de euro pentru diferența cu privire la daunele morale.

Prin cererea precizatoare din data de 21.02.2017, reclamantul a învederat că, în prezenta speță, cauza juridică a acțiunii în raport cu pârâta persoana fizică B. este reprezentată de necesitatea de a obține un titlu executoriu care să fie opozabil și persoanei vinovate de producerea accidentului în cazul în care pârâta Fondul de Garantare a Asigurărilor nu va achita întreaga despăgubire solicitată.

Prin sentința civilă nr. 3159 din data de 20.03.2017, Judecătoria Constanța, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea soluționării cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 19.05.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 362 din data de 02.02.2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Fondul de Garantare a Asiguratilor și B., a anulat parțial decizia nr. 3405/16.01.2017, în ceea ce privește neaprobarea la plată a unei despăgubiri suplimentare în valoare de 10.500 de RON pentru prejudiciul moral, a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor să emită o nouă decizie prin care să dispună plata către reclamantul A. a sumelor suplimentare menționate. A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1.000 de RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial redus și a respins cererea în rest, ca neîntemeiată.

A respins cererea pârâtei B. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 362 din data de 02.02.2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1559 din data de 11.03.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes, invocată de intimatul-reclamant A. și a respins recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 362 din 02 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

La data de 15.06.2020 intimatul-reclamant a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 1559 din data de 11.03.2020 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Analizând cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1559 din data de 11.03.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, se constată caracterul fondat al acesteia, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 444 C. proc. civ., "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea acesteia (...)".

Prin edictarea normei juridice redate, intenția legiuitorului a fost aceea de a sigura părților posibilitatea înlăturării omisiunii instanței de a se pronunța cu privire la cererile cu care a fost învestită, ca o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat și garantat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat, sens în care aceasta se poate pronunța, prin hotărâre separată, asupra cererii de completare.

Prin concluziile formulate, recurentul-pârât a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru achitată în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ., "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată".

La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câștigat procesul. Prin urmare, textul de lege invocat constituie prezumția de culpă procesuală a celui ce cade în pretenții, pentru că, dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecății și-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului.

În cauza de față, instanța de recurs a decis respingerea recursului, aspect în raport de care Înalta Curte constată culpa procesuală a celui care a pierdut procesul, iar poziția juridică de parte câștigătoare este determinată de rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului, situație în care partea câștigătoare este îndreptățită la recuperarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 1000 RON, dovedite cu chitanța seria x nr. x din data de 20.08.2018, depusă la dosarului de recurs.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 444 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1559 din data de 11.03.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și va dispune completarea acesteia în sensul că recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON, reprezentând onorariu de avocat, către intimatul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 1559 din data de 11.03.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, formulate de intimatul-reclamant A..

Completează dispozitivul deciziei nr. 1559 din data de 11.03.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că obligă recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON, reprezentând onorariu de avocat, către intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2020.